O, câtă fericirie!!!

(La Beiuş, la comemora celor 20 de ani de dor după fr. Traian Dorz, am putut şopti din nou: nicăieri nu este o stare mai binecuvântată ca sub crucea Lui Iisus, îngenunchiaţi şi cuprinşi de braţele Iubirii Cereşti într-o îmbrăţişare care ne apropie de inima Lui Dumnezeu , şi unii de alţii...pe vecie...)

O, câtă fericire, Iisuse drag, îmi dai
În sfânta-ngenunchiere cu-ai Tăi sub cruce, jos!...
Abia-i zăresc prin lacrimi şi totu-mi pare rai
Şi-nfiorarea-i sfântă şi Ceru-i luminos!

O mână-ntind spre Tine şi-aş vrea să Te cuprind...
O alta-ntind spre fraţii ce-n dor ne-am regăsit…
Iar mâinele-Ţi Jertfirii spre noi cu dor se-ntind
Pecetluind iubirea-Ţi cu care ne-ai iubit!

În sfânta-mbrăţişare mi-e inima de jar...
Mi se topeşte psalmul ce-aş vrea să Ţi-l rostesc...
În valuri fericirea mă copleşeşte iar...
Şi-i totul o fereastră spre raiul Tău ceresc.

E-atâta fericire uniţi sub crucea Ta!
Nu-i loc de-nstrăinare, ci doar de înfrăţiri...
Nicicând fiinţa-mi nouă nu va putea uita
Că-n jertfa-Ţi de iubire aflăm sfinte iubiri.

Aş vrea, iubit Iisuse, aşa de mult aş vrea,
Să stau îngenunchiată lângă-aste-ngenunchieri!
Să nu mă mai despartă nimic şi nimenea
De sfintele fiinţe şi sfinte mângâieri.

Nimic să mă despartă de Tine şi de-ai Tăi,
Oricât ar fi de cruntă lovirea şi durerea!
Voi presăra cu lacrimi şi crini a noastre căi,
Dorind ca-n Veşnicie să-Ţi preamărim Iubirea!

Dorind tot împreună să-Ţi facem psalmi de dor
Transfiguraţi pe veci de marea-Ţi strălucire...
Şi tot îngenunchiaţi să îţi cântăm în cor,
Primind îmbrăţişarea de Tată... şi de Mire!