Când norii,ascund luna abia răsărită,
lăsând întunericul să domnească,
mă tem
de păcatul ce-ar putea ...
să ascundă
lumina iubirii Tale.
Mă tem
de ochiul nopţii ce-mi pândeşte
zborul spre Tine
şi ar putea să-mi frângă
aripile.
Când soarele-n zori
renaşte pe cer,
Îţi simt mângâierea,
Părinte Ceresc,
şi teama din noapte
dispare complet.
Cu tine-n suflet
am descoperit
curajul de-a birui
întunericul.
Un comentariu:
Cu aceelaşi dor de Lumină, cu aceeaşi iubire pentru raza ei am scris:
,,LUMINA MEA CEA DRAGĂ!
Ce bine e cu Tine, Lumina mea cea dragă,
Ce-n noaptea Învierii mi-ai dăruit căldura,
Şi-ai coborât în suflet şi-n viaţa mea întreagă
Arzând cu flăcări albe păcatul greu... şi zgura!
Ce blândă-Ţi este raza ce-o simt că mă atinge
Sfinţind a mea privire, înrourând seninul,
Că mii de curcubee se-ntind când ochiu-mi plânge
Iar Tu, Lumină dragă, prefaci în cânt suspinul.
Ce albă-Ţi este calea în noaptea fără stele!
Te ţin mai strâns de mână!...Mă-ncred deplin în Tine!
Te chem pe totdeauna în noaptea vieţii mele
Ca să mă legi prin Cruce de viaţa care vine.
Lumina mea cea dragă, găseşte-Ţi vatră-n mine,
Aprinde-mi cu iubire toţi paşii vieţii mele,
Şi nu lăsa ca fumul să biruie-n ruine!...
Renaşte-mă spre Viaţă, biruitor din ele!
Lumina mea, Iisuse, fă-mi inima deschisă
Spre fratele şi sora ce îmi tânjesc iubirea,
Şi dă-mi mireasmă albă de crin ori de narcisă
Să-i legăn în parfumuri când vor şopti durerea.
Aprinde-n suflet jarul să pot iubi fierbinte,
Să luminez tot drumul când noaptea-ncepe-n vale,
Să-i pot cuprinde-n suflet, să-i pot purta în minte
Pe fraţii ce mi-s daruri pe a credinţei cale.
Învaţă-ne, Iisuse, să ne unim tot focul,
Să fie mai frumoasă umblarea împreună,
Să răspândim luceferi şi soare în tot locul,
Şi-un curcubeu de doruri să biruie-n furtună...
...
Apoi, Lumină sfântă, Tu fii-ne cunună!"
Fie ca Lumina să ne cuprindă, să ne răsfeţe, să risipească teama şi să aducă un dor tot mai înflăcărat de Acolo...
Trimiteți un comentariu