luni, 22 iunie 2009

Mulţumire - fratelui Traian Dorz


Îţi mulţumim cu lacrimi de fiecare dată
De moştenirea sfântă prin jertfa ta lăsată:
Dulci versuri de Iubire - Credinţa ne-au sădit,
Proverbe, meditaţii - Speranţa ne-au clădit.

Îţi mulţumim de Focul cu care ne-ai iubit:
A reaprins Nădejdea care ardea mocnit
Şi-apoi ne-a dat puterea să ne-avântăm în zbor,
Să fim printre-acei îngeri ce urcă şi cobor.

Îţi mulţumim!... Cântarea ne înfăşoară lin
Şi-atinge-al nostru suflet ca un balsam divin,
Făcând a’ noastre inimi ţâşnire de şuvoi
Nădejdii şi Credinţei, de bună voie-n noi.

Îţi mulţumim şi pentru tot ce ai pătimit,
Pentru că din Iubire, pe toate le-ai jertfit,
Şi pentru Calea Albă ce ne-ai lăsat în dar
Şi pentru părtăşia şi stările de Har

.........

Îţi mulţumim de ruga în care ne-ai purtat,
De mâinile-n cătuşe care ne-au ridicat
Când ziua dar şi noaptea ne-au fost greu încercate...
Îngenuncheaţi în Domnul, îţi mulţumim de toate!

Slăvit să fie Domnul cel care Sâmbătă 20 Iunie şi Duminică 21 Iunie, a.c., la Beiuş a fos norul şi vântul care ne-au ferit de arşiţa soarelui, a fost picurii de ploaie transformaţi în sufletele noastre în culorile curcubeului, ce ne-au răcorit aducând pe chipurile noastre lacrimi de mulţumire ! După tote bucuriile trăite şi simţite lângă mormântul acestui "Sfânt Român", în duminica dedicată Sfinţilor Români, nu mai pot decât să spun şi eu ca mulţi alţii dinaintea mea:
"Doamne, fă din mine o candelă.
Aş arde, eu, este adevărat,
dar astfel le-aş dărui celorlalţi lumină. "

11 comentarii:

adriana spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca!

Mariana spunea...

...nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să mulţumesc, să mărturisesc, să cânt sau să plâng, să mă rog sau să tac, în toată măreţia bucuriei trăită la mormântul dragului nostru fr. Traian Dorz...

Aş fi dorit să nu mai plec, să nu se mai termine, să ne mutăm direct în ceruri...

Încă îmi este sufletul transfigurat, încă sunt în acea plutire pe aripi de cântare şi rugăciune, aşa cum te simt şi pe tine, Sorin! Încă suntem sub norul Iubirii Lui Dumnezeu şi sub picurii lui de Har, învăluiţi în mireasma florilor de tei...Doamne, ce potrivită e imaginea găsită de tine! Are în ea toată ,,poezia" binecuvântării de la Beiuş !

Repet la nesfârşit, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc...

mmary spunea...

"Doamne, fă din mine o candelă.Aş arde, eu, este adevărat, dar astfel le-aş dărui celorlalţi lumină. "...eu cred ca tu ,Sorin, Mariana, Traian Dorz, sunteti deja niste candele ,extrem de luminoase,care ard ,dar nu se mistuie,deoarece ard in focul iubirii divine...as vrea sa mai adaug doar :"Doamne, fă din mine o candelă.Aş arde, eu, este adevărat, dar astfel le-aş dărui celorlalţi lumină. "...pace, lumina si iubire iti doresc suflet incandescent...

Sorin M. spunea...

Binecuvantz iubirea si prin ea si pe voi cei care imi sunteti aproape si stati "de vorba cu mine" fie prin postari, comentarii sau rasfoirea celor scrise.
Multumesc Adriana, multumesc Mariana, multumesc mmary, multumesc...

Adrian A. spunea...

Citind cele postate de voi mi-am adus aminte de o cantare...nu-i mai stiu melodia, imi rasuna undeva intr-un coltisor al mintii, stiu insa versurile.
Cand am auzito eram undeva la o manastire de langa Oradea, o canta un domn la vrea 40-45 de ani care simtindu-ma patruns de acele versuri mi-a daruit cartea din care canta, o superba colectei de pricesne scrie de Traian Dorz.

Cum sa nu Te cant Isuse,
cum sa nu Te cant,
cum sa nu-Ti slavesc cu lacrimi
Numele Tau Sant.

C-am strigat spre Tine Doamne
si m-ai ascultat
bucuria si lumina
fericit mi-ai dat!

Cum sa tac, o cum, ca-mi vine
lumii-ntregi sa spun
cat de bun ai fost cu mine
cat, o cat de bun!

Unde-i lacrima si glasul,
inima de-ajuns
ca sa-Ti pot slavii iubirea
care mi-a raspuns!

Pana-n veci voi spune Doamne
cat de-adevarat
Ti-e Cuvantul si Iubirea
ce m-au ascultat.

Sorin M. spunea...

Este extraordinara cantarea pe care ai aduso in discutie, fii binecuvantat Adrian!

Iata pentru tine si nunumai canta Cristian Pomohaci- Cum sa nu te cant Iisuse - apasa Aici

Dorin spunea...

aprin mila si marea bunatate a lui Dumnezeu am simtit acolo,la mormantul fratelui Traian,dragostea frateasca asa cum numai in Oastea Domnului se poate intalni si chiar daca a fost prima data cand ne-am intalnit,mi-e asa dor de voi..
multumesc Domnului pentru ziua binecuvantata care mi-a dat-o,Lui toata slava!

Anonim spunea...

Este admirabila fidelitatea lui Traian Dorz si a majoritatii ostasilor fata de BOR, in conditiile in care aui fost (mal)tratatiti cum au fost (mal)tratati de catre ierarhii acesteia.
Spune Dorz undeva ca autoritatile comuniste i-au propus o alternativa pentru a intra cumva in legalitate: “Treceti la secte!” pe care el insa au refuzat-o.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca si cu dreptii sa-l numere.

Sorin M. spunea...

Draga Dorin, ne-am cunoscut prin intermediul internetului si cu voia lui Dumnezeu ne-am putut apoi vedea fata catre fata, fii binecuvantat fratele meu in Hristos!

Sorin M. spunea...

Nici nu stiu cum sa spun, anomin sau anonima...in fine nu conteaza...multumesc de gandurile tale, chiar daca cred ca le-am mai citit undeva pe un alt site. Este un adevar de care noi generatia de astazi suntem mandri. Statornicia lui ne-a inradacinat adanc in credinta noastra ortodoxa. Cine se lasa dus de orice vant potrivnic, inseamna ca nu a avut radacini nicodata si nici nu va avea oriunde se va duce.

Costel spunea...

Am in fata mea cartea de poezii a lui Traian Dorz - Cantari
Nemuritoare - o carte de 939 de paginii. Cand m-am uitat in prefata cartii si am vazut scris: " Traian Dorz a stat 16 ani in inchisorile comuniste in Romania, fiind persecutat pentru credinta sa in isus hristos.... a compus peste 10.000 de poezii de lauda si adorare la adresa lui isus Hristos..."
Omul acesta a fost un Om a lui Dumnezeu!