miercuri, 1 iulie 2009

Între zori şi amurg


Ca un zăgaz
noapte căzu
a nu ştiu căta oară
peste fiinţa mea,
timpul se pierde
cu ce rămân...?

Într-un ceas de popas
văd tot ce a rămas nelucrat
şi, m-aş întoarce
s-o iau de la început,
dar e prea târziu -
ziua s-a dus...

Se ives zorii
unei alte zile,
crucea şi drumul
îmi stau înainte,
îngăduie-mi, Doamne,
să fiu azi ce n-am fost ieri.

2 comentarii:

Mariana spunea...

Sorin, te aşteaptă un dar aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/dor-de-priviredaruri-pentru-voi.html,( pe blogul ,,geamăn" :) ) pentru minunatul răspuns dat la întrebarea ,,Cât de importantă este privirea într-o relaţie?"
Iar mâine, o altă surpriză...,,diamante" :)

Mariana spunea...

Nu prea pot să merg la culcare fără să mărturisesc că aceste versuri mi-au fost călăuză pe parcursul zilei...Acum, la finalul zilei repet şi eu ruşinată ,,Într-un ceas de popas
văd tot ce a rămas nelucrat
şi, m-aş întoarce
s-o iau de la început,
dar e prea târziu -
ziua s-a dus..."

Aştept să seivească zorii unei alte zile...şi ,,să fiu mâine ce n-am fost azi "
Imaginea şi titlul foarte frumoase!
Sorin, Îi Domnului că suntem fraţi prin El! O noapte liniştită!