Să ştiţi că ne faceţi un mare rău, dacă îi mai votaţi pe comunişti
Scrisoare către părinţi şi bunici
Dragii noştri părinţi şi bunici,
Dacă aţi avut curajul să ne daţi viaţă şi să ne creşteţi în această ţară, vă rugăm să aveţi acum puţină răbdare şi să ne ascultaţi.
Vă place să spuneţi despre noi prin vecini că suntem frumoşi, deştepţi şi cuminţi, că aveţi copii şi nepoţi la Chişinău sau prin alte părţi, care vor ajunge oameni mari. Vă mândriţi cu noi şi vreţi să fim alinarea voastră la bătrâneţe. Atunci când vorbim la telefon, se întâmplă să auzim uneori cum vă tremură glasul... Numai să nu spuneţi că nu plângeţi pe ascuns de dorul nostru. Ştim că ne iubiţi. E şi natural ca părinţii şi bunicii să-şi iubească odraslele. Dar voi ne iubiţi într-un fel tare ciudat.
Pe de o parte, ne doriţi tot binele din lume, iar pe de alta, ne lipsiţi şi de puţinul noroc de care am putea avea parte aici, în patria noastră. Cu o mână ne daţi, şi cu alta ne luaţi. Cu mâna cu care îi votaţi pe comunişti ne luaţi, fără să înţelegeţi, speranţa că vom ajunge să trăim şi noi vreodată ca oamenii. Poate vă întrebaţi ce înseamnă pentru noi să trăim ca oamenii? Înseamnă să ne bucurăm în fiecare zi şi în fiecare clipă de viaţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Avem noi oare parte de această bucurie? Vă spunem sincer că nu. În sărăcia în care trăim, mulţi dintre noi nici nu îndrăznim să ne întemeiem o familie şi să avem propriii noştri copii, pentru că ne gândim cu groază că nu vom putea să-i întreţinem fără un acoperiş deasupra capului şi fără mijloace pentru traiul zilnic. Voi, din agoniseala de-o viaţă, nu ne puteţi sprijini cu nimic.
Pentru noi, a trăi ca oamenii înseamnă cu totul altceva decât ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi. Înseamnă să avem şi noi parte de aceleaşi condiţii de trai şi de studii ca tinerii din alte ţări. Dar bursele şi salariile noastre de-abia ne ajung pentru a supravieţui. Noi nu ne putem permite să închiriem o gazdă ca să scăpăm de mocirla din cămine, iar de multe ori, pentru a face economii, ne vedem nevoiţi să cumpărăm un singur set de manuale la tot grupul.
În acelaşi timp, feciorii şi nepoţii oligarhilor comunişti irosesc milioane de bani nemunciţi. Noi nu ne mai încumetăm să vă cerem bani, pentru că ştim că nu-i aveţi. Dar chiar şi aşa, în sufletul nostru am fi împăcaţi dacă, atunci când venim acasă, v-am găsi veseli şi încrezuţi în ziua de mâine. Noi însă vă găsim apăsaţi până-n pământ de lipsuri, necazuri şi boli. Ni se strânge inima de milă când vedem cum vă ruşinaţi că nu aveţi cu ce ne primi atunci când invităm vreun prieten acasă, că nu aveţi unde ne culca sau ce pune pe masă. Nu mai vorbim de condiţiile de viaţă din satele noastre - fără apă, fără canalizare, fără sistem de încălzire, fără baie şi cu closetul tocmai în fundul grădinii.
Noi nu mai putem suporta această mizerie. Credeţi că ne este uşor să privim tristeţea şi necazul din ochii voştri atunci când ne petreceţi la drum şi nu aveţi să ne daţi nici măcar bani de buzunar? Credeţi că noi nu ştim ce salarii şi pensii mizere primiţi? Când aţi fost ultima oară într-un concediu plătit sau la un sanatoriu, ca să vă odihniţi şi voi ca oamenii? Când aţi mers la un control medical de rutină? Dar la dentist în care secol aţi fost? Nouă nu ni se pare normal că majoritatea oamenilor de la ţară, şi tineri şi bătrâni, umblă fără dinţi în gură. Din lipsa banilor, nu vă mai îngrijiţi deloc de sănătatea voastră.
Numai în Moldova poţi întâlni peste tot oameni care abia de-au trecut de 60 de ani, dar se gândesc numai la moarte, altă perspectivă nu mai văd. La vârsta asta, prin alte ţări oamenii abia încep să trăiască din plin. Au venituri şi pensii care le acoperă toate nevoile, călătoresc liber prin lume şi se bucură de viaţă. La un asemenea nivel de viaţă vrem să ajungem şi noi.
Dragi părinţi şi bunici,
Pe data de 6 şi 7 aprilie, în stradă au ieşit 40 de mii de tineri ca noi. Au ieşit să-şi apere drepturile la alegeri corecte, la libertate şi la o viaţă normală. Dar comuniştii privesc la noi cu dispreţ ca la nişte slugi. Ei vorbesc despre noi la televizor de parcă nu am fi oameni, ci nişte vite care trebuie să stea liniştite în ocol şi să-şi aştepte raţia de nutreţ.
Gata, ajunge! Noi ne-am săturat!
Să ştiţi că ne faceţi un mare rău dacă îi mai votaţi pe comunişti, adică pe cei care ne alungă pe toţi din această ţară. Vă rugăm mult, nu ne furaţi viitorul! Nu ne condamnaţi la o viaţă în sărăcie şi teroare!
Veniţi miercuri la alegeri şi votaţi ..."
Sursa: aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu