În locul acestei postări era o poezie ,,Zâmbiţi vă rog!"...A trebuit să o şterg...Un telefon de acum câteva minute m-a anuţat că în familia lărgită a lui Sorin nimeni nu mai poate zâmbi o vreme...E doliu acum...Sunt lacrimi...Vă va povesti el în noaptea asta, de va mai putea...
Constat acum că orice cuvânt de mângâiere m-a părăsit...Nu mai pot rosti nimic...
Voi încerca să murmur aici, cu voi, câteva şoapte înlăcrimate de rugăciune...
Doamne, Iisuse, Tu poţi fi prezent acum alături de Sorin, de soţia lui, şi de restul familiei, cu îmbrăţişarea Ta cea mai alinătoare...Te rog să le ştergi lacrimile ce au venit pe neaşteptate...Să îi întăreşti pe cei ce sunt doborâţi de o despărţire grea...Doamne, nu mai ştiu cum să Te rog pentru fraţii mei dragi...Fii cu ei! Ia-i în braţe! Sărută-le lacrimile! Ia-le poverile! Întăreşte-i!...Te rog din inimă, Doamne! Tu niciodată nu ne-ai lăsat! Credem că şi acum vei fi cu ei, cu noi, cu toţi aflaţi în durerea despărţirii...Îţi mulţumim, Doamne! Amin!
2 comentarii:
Mulţumesc de mângîierea ta de la distanţa Mariana... încercăm să ne vindecăm rana prin rugăciune şi credinţă, zicându-ne şi noi în adâncul inimii noastre: "n-a murit ci doarme".
De nu ne-ar arde inima pentru aproapele nostru, am sta nepăsători...
E-aşa de puţin ce am făcut!...aşa de puţin în comparaţie cu cât aş vrea!...
Distanţa, în bucurie sau durere, se mişcorează...dispare...
Suntem cu voi cu inima, cu rugăciunea, cu tot...
Domnul e cu voi! E atât de aproape...Nu trebuie decât să vă aplecaţi puţin fruntea şi veţi întâlni umărul Lui şi braţul Lui cald şi moale...
Fie ca lacrimile din zilele astea să le simţiţi ca pe o mângâiere tandră a obrazului vostru întristat...
Şi nu uitaţi: ,,n-a murit, ci doarme"
Trimiteți un comentariu