marți, 28 iulie 2009

EU NU GĂSESC POEZIA ÎN „POEZIE”


"Eu nu găsesc poezia în aproape toată poezia postmodernistă chiar dacă cei ce o scriu sunt premiaţi pe la concursuri şi apreciaţi de critici. Nu simt în vers trăirea şi nici viul. Sentimentele nu răzbat prin cuvinte.
E un balast. Camioane întregi de balast de cuvinte răsturnate cu zgomot infernal însoţite de îndemnul:

-Omul de rând iată poezia! Iată poetul! Citeşte şi te hrăneşte cu cuvânt şi cu înţelepciune!
Deschid cartea fireşte cu veneraţie. Eu ca om de rând mă uit spre orice poet ca spre un frate mai mic a lui Eminescu de aceea în apropierea POETULUI am aceeaşi starea pe care o am în faţa icoanelor sau când intru în biserică. Veneraţie, sfială, plecăciune...
Citesc un vers. Mai citesc încă unul. O poezie întreagă.
...Nu înţeleg nimic. Doar cuvinte înşirate fără logică.
Stinge lumina.
Închide uşa.
Nu suna pe Ramona.
Te iubesc...
Mă uit încă o dată la titlu. Nu, nu se cheamă „Cuvinte aiurea” şi nici „Fără sens”, şi nici nu e un bilet lipit de frigider în viteză dimineaţa înainte de a pleca la serviciu cu un mesaj soţiei, ci se cheamă „Poem de iubire”. Cu cartea încă deschisă în faţa ochilor mă întreb ca proasta: Unde e poemul? Unde e iubirea? Unde e poezia?...
Mai caut în carte la altă pagină. „Unde îi maţul dintre pulpe” citesc un titlu. Mai citesc încă vreo trei tot la fel şi simt în inimă un sloi de gheaţă. Închid cartea şi strivesc o lacrimă între gene. A murit poetul şi poezia şi au rămas pe pământ măscărici ce se joacă cu cuvintele. Dar ce vină am eu, muritor de rând, că trebuie să deschid o asemenea carte? Ce vină am eu că în mine este mai multă poezie şi vis decât în cei ce se pretind poeţi?! Vreau hrană pentru suflet când deschid o carte, vreau să mă purific prin cuvânt şi să mă înalţ, vreau lumină de la cei ce se pretind mai luminaţi decât mine, nu să găsesc între coperte jegul străzilor şi vocabularul borfaşilor.
Am citit cândva că artistul este un deschizător de drumuri, un făuritor al realităţii şi acum mă gândesc că dacă acesta e un adevăr înseamnă că lumea bolnavă în care trăim a fost mai întâi proiectată de mintea unor artişti ce şi-au pierdut busola.
Vreau să găsesc iar poezia în poezie... Vreau să mă uit iar spre POET ca spre un frate a lui Eminescu, dar nu am găsit încă acest frate. Nu ai cum să spui, e sacrilegiu, că este frate de cuvinte cel ce a scris „Din sfera mea veni-i cu greu”... cu cel care scrie fericit, mulţumit că e poet versul: „mămăliga scoate aburi ca la discotecă”....
De fapt cine spune că un om este poet!? Cine îi dă certificatul de naştere ca poet!? El se autointitulează dimineaţa când se priveşte în oglindă şi se salută pe sine fericit: Salut, poete, cum ai dormit? Astazi vei scrie un poem despre sex!... Criticii ce îţi dau premii şi te laudă?! Da, şi ei te fac poet dacă există un interes şi dacă există o reţea în care au nevoie unul de altul. Tu îmi spui mie poete! Eu îţi spun ţie critic eminent! Aşa se nasc valorile azi! Tu îmi spui mie cine cred că sunt. Eu îţi spun ţie cine crezi că eşti. Eu am nevoie de tine ca să nu fiu doar mormoloc, tu ai nevoie de mine ca să nu fiu râmă şi uite aşa ajunge omul de rând să privească spre şopârle ca spre iguane sacre şi se mai crede şi prost pentru că nu înţelege nimic.
Omule de rând, dragă române, şi eu sunt proastă căci nu înţeleg nimic din poezia şi literatura contemporană lăudată de critică. Hai să fim proşti alături şi să avem curaj să spunem că nu ne place ceea ce chiar nu ne place. Hai să spunem răspicat că roşim când citim anumite fragmente din Cărtărescu. Hai să ne cerem sufletul şi visele înapoi de la cei ce le batjocoresc!"


Articol primit pe mail şi semnat de LUMINIŢA ALDEA

4 comentarii:

Mariana spunea...

,,Vreau hrană pentru suflet când deschid o carte, vreau să mă purific prin cuvânt şi să mă înalţ, vreau lumină de la cei ce se pretind mai luminaţi decât mine, nu să găsesc între coperte jegul străzilor şi vocabularul borfaşilor."

Greu mi-am găsit câteva cuvinte...Zăcea în mine această indignare faţă de poezia de azi, faţă de textele cântecelor de azi...Sunt demodată! Ştiu!!!...Şi mă bucur că suntem mai mulţi demodaţi...

Mi-e aşa de dor de versuri proaspete şi curate ca roua dimineţii....Versuri de iubire în care iubirea să nu fie pervertită...

Luminiţa a răbufnit, şi în ,,manifestul" ei e of-ul multora dintre noi...Poezia de azi plânge ca floare călcată şi strivită de călcâiul unei cizme ...

De ce uităm, oare, că Întâiul Poet şi Marele Poet e El, Dumnezeul nostru care ne-a dăruit cuvântul spre îmbrăţişare prin poeme...

Strigăm în cor că vrem hrană pentru suflete şi ni se va spune să mergem la altă ,,tarabă"...Mergem, nu e problemă, dar, dar de ce se schimbă etichetele? De ce găsim hrană proastă cu etichetă de hrană super? De ce se schimbă valorile? Cine se află la ,,managementul" calităţii?

Mă opresc aici...Hai să umplem rafturile lumii cu poemele iubirii, cu poeme de Cer, cu poeme de rouă proaspătă care să învioreze, care să facă să renască visul frumos!

PS. Săptămâna asta sper să o întâlnesc pe Luminiţa...e din acelaşi judeţ...Am făcut câteva schimburi de mail-uri...
Mă bucur că acest suflet de poet se află cam la egală distanţă, geografic vorbind, de locurile pe unde încă pluteşte poezia lui Eminescu şi Labiş, Magda Isanos si Veronica Micle...Locuri în care încă vibrează aerul de muzica lui Porumbescu şi a lui Enescu...Şi mă bucur că printre aceste unde de frumos îmi preumblu şi eu paşii mei încă din copilărie...

Sorin, iartă-mi comentariul acesta aşa de lung...

Vasile Nica spunea...

Condiţia scriitorului nu o cunoaşte şi nu o înţelege nimeni decât cel care a experimentat-o. Tensiunea dintre inspiraţie şi creaţie este aşa de chinuitoare! Creatorul creştin este la hotarul dintre cer şi pământ, el trăieşte mai mult pentru cer. În cele mai multe situaţii doar urmaşii lui au beneficii materiale.

Cred că merită să faci acest efort când nu faci artă de dragul artei, ci de dragul lui Dumnezeu şi a celor printre care trăieşti. Cred că ceea ce este cu adevărat frumos izvărăşte din Duhul Cel Frumos. Iar când Dumnezeu va atinge cu "degetele" Lui aceste creaţii ceva va ramâne pentru eternitate. Şi plată mai mare ar putea să existe?

Cât despre cei ce "creză" doar pentru a împlini aşteptările meschine ale lumii...orice artă exilată de Marele Artist este sortită pierzării.

Eugen Serea spunea...

Am vorbit si eu cu un editor crestin si i-am dat link aici si iata ce am retinut din convorbirea cu el de pe mess:
Este adevarat ca se promoveaza adesea desfraul sau superficialul, dar nu se pot impune reguli si conditii crestine (sau fie si numai morale)unor artisti sau unor critici ori promotori de arta. Adesea noi, cititorii, visam si vizam hrana sufleteasca si o cautam cu ardoare, dar arta, atee prin excelenta, are alte standarde... De aceea se ajunge la promovarea unor non-valori din punctul de vedere al bunului simt uman sau al invataturii hristice, pentru ca artistii respectivi fie vin cu ceva nou, fie denota cunostinte tehnice de compozitie fie se vede clar ca au citit si aprofundat enorm inainte de a se apuca de poezie, de exemplu. Fie, pur si simplu, sub-produsele lor sunt extrem de vandabile, caci pana la urma, orice editura traieste din vanzari, nu din intins mana pe la usile Bisericilor...
Insa, noua, artistilor crestini, ne revine misiunea grea de a sparge acest zid al indiferentei sau ostilitatii fata de Frumosul Sacru, printr-o tehnica aproape de desavarsire a exprimarii literare si printr-un mesaj care sa rezoneze in inimile cititorului. Daca nu indeplinim aceste cerinte, zadarnice vor fi protestele noastre, nimeni nu ne va baga in seama...
Este opinia mea rezultata din discutia cu acel editor, mi-o asum in totalitate si este pur subiectiva, el nu poate fi acuzat de nimic.
Cu drag,
Eugen.
Doamne ajuta!

calatorru spunea...

Christopher Fry zicea ca " Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire." - si daca poezia inseamna si asta, nu ne ramane decat sa exploram altfel cele care inca ne uimesc, neputand sa/i impiedicam pe altii sa fie uimiti de alte lucruri. tot ce putem face e sa scriem altfel (asta daca putem scrie altfel) :)
Toate bune !