vineri, 14 mai 2010

Concursul Iubirii...

Pentru că mâine este termenul limită pentru concurs ( clik pe imagine pentru detali), şi pentru că au fost cereri de prelungire, mă supun cu bucurie acestor cereri şi prelungesc perioada în care puteţi trimite un eseu, poezie sau orice altceva, dar care să pornească de la imaginile date ( obligatoriu să se vorbească de toate cela patru imagini…poate găsiţi un fir ce le leagă, o fundă roşie sau albă ), până pe 30 Mai.

Până atunci, iată un prim concurent:

Taina unui trandafir

Mă uit în oglinda iubirii
Şi văd în piept, în adânc,
Un lacăt ca o inimioară,
Cu pete ruginii,
Cu urme argintii...
Un lacăt ce plânge
Cu lacrimi de sânge...

Strâng pumnul crezând
Că mi-e săpată în palme
Cheia ce descuie orice lacăt...
Deschid degetele încet,
ca nişte petale de trandafir...
Stors de miresme
Şi de vise colorate,
Trandafirul din palme
Se prefăcuse-n cheie...
...
Ba nu! Cheia deveni trandafir
Cu miros dulce de mir,
Ce înflorea, înflorea
Din palmea mea
Spre inima ta...

Şi lacătul din piept
A devenit ţărm de mare
Pe care val după val,
Se aşterne dantelat,
Lăsând spre înfloriri
Ai iubirii trandafiri...

( de la Ina)

5 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

concurez si eu:

un trandafir fu cheie de intrare
deschise lacatul incuiat tare
spre inima ta cu-adancimi de mare
si-acum las valul ei sa ma-nfioare

:)

Simina spunea...

multumesc pentru invitatie...ma prind si eu ...
da n-am inteles unde sa postez poezia pentru concurs...aici la comentarii sau unde...ca nu vad decat poezia Inei...

Sorin M. spunea...

Vasile, scurt si la subiect, felicitari.

Simina, multumesc ca ai acceptat invitatia, eseul, poezia sau orice altceva, le poti posta aici la comentarii

Andreea spunea...

Pentru ca iubirea care dainuie e cea cereasca, pentru ca viata noastra a fost rascumparata de dragostea lui Dumnezeu, mi-am permis sa includ cele patru imagini intr-o poezie cu caracter religios :

Inimă de piatră

Doamne, inima mea era o piatră murdărită,
Călcată în picioare de-orice trecător,
Dar nu-i păsa, credea că nu-i iubită
Şi ura o torcea neîncetat pe-al ei fuior...

Şi-a pus un lacăt uşii de iubire
Şi nimeni nu putea să o deschidă-n încercări,
Vorbea cu sine despre răutate şi-amorţire,
Şi adormea cuprinsă de amare ezitări...

În noapte de mergeai păşind uşor,
Şi de treceai întâmplător pe-ngustele cărări,
Găseai o inima sculptată-n piatră, de topor,
Şi dimineaţa o găseai privind în zări...

Aşa până în ziua când un Trecător
Se-opri uimit ca să privească-această piatră,
În forma ei vedea ceva năucitor
Şi-o ridică ştergând-o şi făcând din ea piatră curată...

Apoi, întrebător, văzu că are-o uşă încuiată,
Că lacătul era aproape ruginit,
Cu mâna tremurândă scose-ndată
O cheie veche, lucru ce părea nefolosit...

Şi Trecătorul nostru introduse cheia
În lacătul demult de însăşi inimă-ncuiat,
Roti de două ori şi iată că în clipa-aceea
Comoară preţuită înăuntru a aflat...

Iubirea a pătruns ca razele de soare
Şi-n mâna Trecătorului o viaţă s-a născut din nou
Din piatra veche, prăfuită şi călcată în picioare
Ieşi un trandafir curat cu zâmbet de erou...

O, minunată viaţă! Cântec ! Fericire !
Fii lăudat, o, Doamne, pentru iubirea Ta !
Tu, Trecător pe drumul ce duce-n prăbuşire
Văzut-ai că exist şi m-ai iubit aşa...

Deşi uitasem să trăiesc după cum Tu doreai,
Deşi Te supărasem de atâtea ori,
Mi-ai amintit că sus, pe Golgota, mureai
Şi pentru inima de piatră rătăcită-n zori...

Cu valu-Ţi de iubire ai venit spre mine
Ca valul mării evadat din închisoarea rece,
Şi-ai şters conturul inimii din piatră, scris de mâini străine
Aşa cum peste firele nisipului şi apa trece...

Acolo Tu plantat-ai trandafirul vieţii
Şi l-ai udat cu lacrimi coborâte dintre stele
Ai dat pietrei speranţă-n zorii dimineţii,
M-ai ridicat din nou şi data-mi-ai putere...
.

Simina spunea...

Inima inflorita

Tu, iubitule, ai gasit cheia potrivita
pentru lacatul ce-mi fereca
inima inchisa de uitare,
acoperita de tristete si dezamagire.

Cu vuiet de valuri sarate
mi-ai spalat-o de rugina inchistarii,
cu atingeri fierbinti de nisip
intins alb in soare
mi-ai inlaturat petele frigului
adunat in inima.

Inflorita rosu aprins
este acum inima mea
mirosind a mare, a deschidere,
a nemarginire si zbor.

Mi-am asezat tainic
floarea iubirii inimii mele
in palmele deschise spre tine,
daruindu-ma tie, iubite!