vineri, 16 aprilie 2010

"Povestea lui Simion"

Recent un mai vechi prieten al meu şi-a împlinit in vis mai vechi, acela de a-şi crea un site propriu pentru firma sa. M-am bucurat pentru acest mic pas şi iertaţi-mă, chiar dacă veţi spune că m-am apucat să fac publicitate pe blog, ceea ce sincer, recunosc, fac în momentul de faţă, o fac pentru că, prietenii la nevoie se cunosc...
Nu am să încerc să vă descriu acest site, dar dacă v-am stârnit curiozitatea, puteţi descopri singuri cu un spmplu clik pe www.simondesign.ro

Ce m-a bucurat însă cel mai mult este faptul că pe acest site, pe lângă cele care ţin de sloganul:"Noi oferim soluţii casei tale. Acum designul la tine acasă.", am descoperit "Povestea lui Simion" - un dialog între un pustnic şi un ucenic - despre care am înţeles că va avea un număr mare de capitole de proză. Redau în continuare un fragment din acest început de poveste, un fragment în care vom regăsi adevăruri de necontestat cu privire la felul în care omul şi în special românul se raportează la semenul său şi la Dumnezeu:

“Printre miturile poporului roman doua sunt graitoare in expunerea noastra.

Intr-o prima etapa ne vom ocupa de aspectul devenirii intru curvie la romani.
In primul mit, Miorita, putem vedea foarte clar latura mizerabila ce caracterizeaza poporul nostru: din 3 ciobani, frati romani, doi se gandesc sa-l omoare pe cel de-al treilea pentru a-l prada. Mai ziceam daca era unul strain, de alt neam, parca gestul crimei, deloc scuzabil, ar fi avut alta nota. Sau poate daca nu era cunoscut sau din cu totul alt domeniu, dar unul de-al tau, pe care il cunosti, ti-a fost aproape intr-un fel sau altul, tu te gandesti, fara pic de constiinta, ce bine ti-ar sta cu averea lui, iar cu el…., il trimitem pe lumea cealalta, ca de’, acolo oricum nu are nevoie de ea; Pai nu-i Iuda peste tot...? Ba chiar mai mult, e chiar si-n noi...

Cu siguranta s-ar putea scrie carti intregi pe tema asta, privitor la romanii aflati la munca prin Spania, Italia, Anglia, Grecia si te mai miri pe unde. Ce frumos te ajuta fratele tau roman sa te realizezi iar cand ajungi acolo prima fiara careia ii sticlesc coltii, e fratele tau roman, care nu stie cum sa te faca de bani. Nu ca nu stie, nu stie ce metoda sa aleaga din multitudintea celor pe care le stie; Bineinteles ca autorul baladei Miorita, a ales gestul extrem, dar pana la el e o intreaga stiinta cu ramurile ei. Si cand am zis curvia, nu m-am referit strict la intelesul de baza al cuvantului ci la sensul peiorativ, de parca ar avea si sens divin… Curvia asta coroboreaza multe caracteristici mizerabile ale fiintei dar toate facute cu premeditare. Nu si-ar pune omul mintea la a face bine, ca de’ “Raul il face oricine, oricat de nevolnic ar fi. Binele e insa pentru firile tari si calite” cum spune Steinhardt.

Poate ca-si mai are cuvantul o pagina din istoria pre-formarii poporului roman. Daca din aceasta pagina in contrapondere, am mostenit de la stramosii daci sfintenia – vezi spiritualitatea precrestina, dar despre asta vom vorbi mai incolo, nu se putea sa nu existe si latura hotiei luata de la cei veniti din alt neam fara nici un Dumnezeu sau cel putin cativa zei. O mare parte din cei veniti si ne-mai-plecati au fost hoti. Legiunile romane au adus un numar foarte mare nu de sfinti ci de hoti pe care i-a capturat si mai pe urma inrolat in legiunile lor. Sa nu va imaginati ca toti erau profesionisti, adica mercenari.

Un alt aspect mai recent din istoria poporului nostru ce tine de schimonosirea fiintei noastre este cel legat de perioada comunista. Acest regim a reusit intr-o oarecare masura sa ne spele creierele, sa ne invete sa turnam si chiar cum sa ne omoram aproapele…, o “Miorita comunista”, care nu a vrut sa ia oile ci sufletul, dar n-a reusit; Nu au reusit caci habar nu aveau ca singurul lucru care nu puteau sa-l posede era sufletul. Generatii intregi s-au supus actului de turnatorie iar acum tara este condusa de acei turnatori celebri care au avut puterea iar dupa ’89 oile Mioritei, averea poporului stransa prin jerfa a fost pradata. Conducatorul a urmat soarta ciobanului, iar in noi zace un mic criminal si hot care daca nu a furat o fabrica poate o teava din gardul ei.

Asta este extrema mizerabila a noastra in care facem performanta, iar cea de-a doua este devenirea intru sfintenie la romani, ce se regaseste in alt mit al poporului roman: Mesterul Manole. O axioma existentiala bazata pe sacrificiu. Iar in fizica formula jerfei e definite de randament: lucru mecanic util supra lucru mecanic consumat; adica sa faci ceva util, vesnic trebuie sa consumi sau sa sacrifici ceva.


Aminteam de stramosii nostrii daci, care-l aveau pe Zamolxis si luau moartea in ras, iar asta-i mare performanta in ale spiritului. Sacrificiu si demnitatea i-au caracterizat....”


Continuarea povestirii lui Simion, o găsiţi aici.

Un comentariu:

ciriade simon spunea...

Tin sa multumesc prietenului si fratelui meu intru aceeasi credinta pentru demersul facut, si nu atat pentru mine cat pentru iubitorii de "lucruri cu adevarat importante" cum zice A. Paleologu