Sf. Justin Popovici" Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. " (1 Ioan 2, 4)"
Dacă nu păzim poruncile lui Hristos, Hrtistos nu poate cu adevărat să ne recunoască. Cel ce susţine că poate susţine un neadevăr, ete un "mincinos" . Tot aşa, doar păzind poruncile lui Hristos poate cineva să ajungă la cunoaşterea lui Hristos. Astfel că cel instruit (Cult, instruit în cultura profană) şi cel simplu Îl poate cunoaşte la fel de uşor - la fel cele ce a mers la şcoală şi cel ce n-a mers, cel ce ştie să scrie şi cel ce nu ştie, cel bogat şi cel sărac, împăratul precum şi slujitorul - căci pentru a lucra poruncile lui Hristos trebuie să-L iubim pe Hristos. Sfântul Cuvântător-de-Dumnezeu ne binevoieşte aşa: "Cel ce zice L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află!" Adevărul " la capitolul Hristos" sporeşte în om prin ţinerea poruncilor lui Hristos. de aceea doar cei ce-I împlinesc cuvântul cunosc adevărul lui Hristos, şi " cei de coar Îl ascultă" (Iacov 1, 22)
"Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El." ( 1 Ioan 2: 5 )
Dragostea către Hristos este acea putere care iscă, inspiră şi dă omului tăria de a păzi poruncile Lui (Ioan 14, 21). Cunoaşterea întru Hristos este rodul iubirii de Hristos. Iar iubirea de Hristos se exprimă ca ţinere a poruncilor Lui - ca ţinere a Evangheliei Lui. Căci Evanghelia, de la început până la sfârşit, înseamnă cu adevărat toate aceste porunci. Cel ce lucrează Evanghelia, cel ce împlineşte Evanghelia, Îl cunoaşte pe Hristos - şi, de asemenea, adevărul despre Hristos, căci Îl iubesc pe Hristos.
Cel ce doreşte să se verifice, cel ce vrea să-ţi afle măsura lui şi a cunoaşterii de Hristos, e de-ajuns să-şi privească faptele evangheliceşti, iar cel ce vrea să afle cât de mult Îl iubeşte pe Hristos să ia seama tot la faptele lui evangheliceşti. Acestea îi vor spune exact cât Îl iubeşte pe Hristos şi cât Îl cunoaşte pe Hristos."
"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţa. pentru că iubim pe fraţi" ( 1 Ioan 3: 14)
Apostolul ne binevesteşte:" Noi suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos" ( 2 Cor. 2: 15). Doar iubirea a învins moartea, doar iubirea izbăveşte din moarte. Iubire, cum te vom numi, dacă nu Hristos? Căci El este cel ce a învins moartea, El este cel ce prin iubire învinge moartea în tot omul. Iubirea aduce fiinţa omenească la nemurire, căci o umple de viaţă dumnezeiască. Iubirea: această putere care îndumnezeieşte, care ne face dumnezei.
Vrei, în această lume, să simţi că eşti nemuritor? Iubeşte pe fratele tău. Iubeşte-i pe oameni ca pe fraţi: în aceasta stă bucuria cea adevărată a vieţii, acestă bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua, nici ăn această lume, nici în cealaltă: "Bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16: 22)
"Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem." ( 1 Ioan 3: 20-22 )
Cu cât mai mare este rugăciunea omului, cu atât mai desăvârşită îi este iubirea - la fel cum iubirea desăvârşită este fapta celor mai mari "rugători"...În iubirea dumnezeiască, evanghelică, totul ţine de rugăciunea celor ce iubesc; de aceea Sfântul Teolog ne binevesteşte:"Avem îndrăznire către Dumnezeu şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem" Câtă vreme omul Îi împlineşte poruncile, Dumnezeu împlineşte şi El rugăciunile omului: "Ascultă-L pe Dumnezeu în poruncile Lui - zice Sfântul Ioan Gură de Aur -, ca şi El să te asculte în rugăciunile tale". Omul care păzeşte poruncile dumnezeieşti este întodeauna înţelept, râvnitor, nefăţarnic în rugăciunile lui, ştie ce să facă, când să facă şi cum trebuie să-I ceraă lui Dumnezeu - şi todeauna cere doar ceea ce-i folositor mântuirii sufletului, adică ce este evanghelic, dumnezeiesc, nemuritor, veşnic.
Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. ( 1 Ioan 4: 9
" Ce-i viaţa dumnezeiască?
Viaţa lui Iisus Hristos pe pământ.
În ce constă viaţa dumnezeiească?
În a vieţui prin Adevărul dumnezeiesc, prin Iubirea dumnezeiască, prin Dreptatea dumnezeiască, prin Sfinţenia dumnezeiască şi prin celelalte însuşiri dumnezeieşti. Acestea toate sunt puterile dumnezeieşti de-viaţă-făcătoare pe care Dumnezeu-om le-a adus în lumea noastră omenească şi pe care le-a preschimbat în viaţa noastră omenească( a făcut ca acestea să fie conţinutul vieţii noastre- n.tr.). A intrat înlăuntru vieţii noastre, a adus puterile vieţii lui Dumnezeu şi a preschimbat astfel viaţa noastră omenească în viaţă dumnezeiască. Dumnezeu-Cuvântul a devenit Dumnezeu-omul - în aceasta stă întreaga taină a iubirii dumnezeieşti pentru noi oamenii....
Vrei să şti din ce trăieşte diavolul?
Săvârşeşte păcatul şi vei afla, căci în păcat se află mistrerul vieţii lui. Diavolul este întreg în păcat, nu ştie nimic afară de păcat, iar acolo unde-i diavolul este şi iadul. Iadul nu este altceva decât a trăi în păcat"
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită. " ( 1 Ioan 4, 12)
Din iubire Dumnezeu s-a făcut om, S-a întrupat. Aşa şi omul: prin iubire ajunge dumnezeu, se face dumnezeu, ajunge "dumnezeu după har". Din iubire Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut întrupat şi văzut; căci puterea dumnezeiască e o putere de întrupare: îl mută pe cel ce iubeşte în cel ce este iubit, îl face să prindă trup în el, le uneşte vieţile întru una, sufletele întru unul singur, inimile întru una singură; iar ei se simt una, deşi rămân două personalităţi deosebite. Aşa se întâmplă şi cu toţi cei ce alcătuiesc Biserica: prin iubirea întraolaltă se întrupează unul în celălalt, unul în toţi şi toţi în unul; trăiesc unul în celălalt: unul în toţi şi toţi în unul; la fel, cugetă, simt, lucrează împteună, în chip comunitar, " cu toţi sfinţii" (Efes. 3), Aceasta se spune şi în Faptele Apostolilor:"Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte. "(4, 32). Omul care cearcă iubirea lui Hristos, L-a sălăşuit pe Dumnezeu în sufletul lui: vieţuieşte cu EL, cugetă cu El, simte cu El, lucrează cu El - într-un cuvânt: " Domnul sălăşuieşte în el"... "
Dacă nu păzim poruncile lui Hristos, Hrtistos nu poate cu adevărat să ne recunoască. Cel ce susţine că poate susţine un neadevăr, ete un "mincinos" . Tot aşa, doar păzind poruncile lui Hristos poate cineva să ajungă la cunoaşterea lui Hristos. Astfel că cel instruit (Cult, instruit în cultura profană) şi cel simplu Îl poate cunoaşte la fel de uşor - la fel cele ce a mers la şcoală şi cel ce n-a mers, cel ce ştie să scrie şi cel ce nu ştie, cel bogat şi cel sărac, împăratul precum şi slujitorul - căci pentru a lucra poruncile lui Hristos trebuie să-L iubim pe Hristos. Sfântul Cuvântător-de-Dumnezeu ne binevoieşte aşa: "Cel ce zice L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află!" Adevărul " la capitolul Hristos" sporeşte în om prin ţinerea poruncilor lui Hristos. de aceea doar cei ce-I împlinesc cuvântul cunosc adevărul lui Hristos, şi " cei de coar Îl ascultă" (Iacov 1, 22)
"Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El." ( 1 Ioan 2: 5 )
Dragostea către Hristos este acea putere care iscă, inspiră şi dă omului tăria de a păzi poruncile Lui (Ioan 14, 21). Cunoaşterea întru Hristos este rodul iubirii de Hristos. Iar iubirea de Hristos se exprimă ca ţinere a poruncilor Lui - ca ţinere a Evangheliei Lui. Căci Evanghelia, de la început până la sfârşit, înseamnă cu adevărat toate aceste porunci. Cel ce lucrează Evanghelia, cel ce împlineşte Evanghelia, Îl cunoaşte pe Hristos - şi, de asemenea, adevărul despre Hristos, căci Îl iubesc pe Hristos.
Cel ce doreşte să se verifice, cel ce vrea să-ţi afle măsura lui şi a cunoaşterii de Hristos, e de-ajuns să-şi privească faptele evangheliceşti, iar cel ce vrea să afle cât de mult Îl iubeşte pe Hristos să ia seama tot la faptele lui evangheliceşti. Acestea îi vor spune exact cât Îl iubeşte pe Hristos şi cât Îl cunoaşte pe Hristos."
"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţa. pentru că iubim pe fraţi" ( 1 Ioan 3: 14)
Apostolul ne binevesteşte:" Noi suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos" ( 2 Cor. 2: 15). Doar iubirea a învins moartea, doar iubirea izbăveşte din moarte. Iubire, cum te vom numi, dacă nu Hristos? Căci El este cel ce a învins moartea, El este cel ce prin iubire învinge moartea în tot omul. Iubirea aduce fiinţa omenească la nemurire, căci o umple de viaţă dumnezeiască. Iubirea: această putere care îndumnezeieşte, care ne face dumnezei.
Vrei, în această lume, să simţi că eşti nemuritor? Iubeşte pe fratele tău. Iubeşte-i pe oameni ca pe fraţi: în aceasta stă bucuria cea adevărată a vieţii, acestă bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua, nici ăn această lume, nici în cealaltă: "Bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16: 22)
"Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem." ( 1 Ioan 3: 20-22 )
Cu cât mai mare este rugăciunea omului, cu atât mai desăvârşită îi este iubirea - la fel cum iubirea desăvârşită este fapta celor mai mari "rugători"...În iubirea dumnezeiască, evanghelică, totul ţine de rugăciunea celor ce iubesc; de aceea Sfântul Teolog ne binevesteşte:"Avem îndrăznire către Dumnezeu şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem" Câtă vreme omul Îi împlineşte poruncile, Dumnezeu împlineşte şi El rugăciunile omului: "Ascultă-L pe Dumnezeu în poruncile Lui - zice Sfântul Ioan Gură de Aur -, ca şi El să te asculte în rugăciunile tale". Omul care păzeşte poruncile dumnezeieşti este întodeauna înţelept, râvnitor, nefăţarnic în rugăciunile lui, ştie ce să facă, când să facă şi cum trebuie să-I ceraă lui Dumnezeu - şi todeauna cere doar ceea ce-i folositor mântuirii sufletului, adică ce este evanghelic, dumnezeiesc, nemuritor, veşnic.
Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. ( 1 Ioan 4: 9
" Ce-i viaţa dumnezeiască?
Viaţa lui Iisus Hristos pe pământ.
În ce constă viaţa dumnezeiească?
În a vieţui prin Adevărul dumnezeiesc, prin Iubirea dumnezeiască, prin Dreptatea dumnezeiască, prin Sfinţenia dumnezeiască şi prin celelalte însuşiri dumnezeieşti. Acestea toate sunt puterile dumnezeieşti de-viaţă-făcătoare pe care Dumnezeu-om le-a adus în lumea noastră omenească şi pe care le-a preschimbat în viaţa noastră omenească( a făcut ca acestea să fie conţinutul vieţii noastre- n.tr.). A intrat înlăuntru vieţii noastre, a adus puterile vieţii lui Dumnezeu şi a preschimbat astfel viaţa noastră omenească în viaţă dumnezeiască. Dumnezeu-Cuvântul a devenit Dumnezeu-omul - în aceasta stă întreaga taină a iubirii dumnezeieşti pentru noi oamenii....
Vrei să şti din ce trăieşte diavolul?
Săvârşeşte păcatul şi vei afla, căci în păcat se află mistrerul vieţii lui. Diavolul este întreg în păcat, nu ştie nimic afară de păcat, iar acolo unde-i diavolul este şi iadul. Iadul nu este altceva decât a trăi în păcat"
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită. " ( 1 Ioan 4, 12)
Din iubire Dumnezeu s-a făcut om, S-a întrupat. Aşa şi omul: prin iubire ajunge dumnezeu, se face dumnezeu, ajunge "dumnezeu după har". Din iubire Dumnezeu Cel nevăzut S-a făcut întrupat şi văzut; căci puterea dumnezeiască e o putere de întrupare: îl mută pe cel ce iubeşte în cel ce este iubit, îl face să prindă trup în el, le uneşte vieţile întru una, sufletele întru unul singur, inimile întru una singură; iar ei se simt una, deşi rămân două personalităţi deosebite. Aşa se întâmplă şi cu toţi cei ce alcătuiesc Biserica: prin iubirea întraolaltă se întrupează unul în celălalt, unul în toţi şi toţi în unul; trăiesc unul în celălalt: unul în toţi şi toţi în unul; la fel, cugetă, simt, lucrează împteună, în chip comunitar, " cu toţi sfinţii" (Efes. 3), Aceasta se spune şi în Faptele Apostolilor:"Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte. "(4, 32). Omul care cearcă iubirea lui Hristos, L-a sălăşuit pe Dumnezeu în sufletul lui: vieţuieşte cu EL, cugetă cu El, simte cu El, lucrează cu El - într-un cuvânt: " Domnul sălăşuieşte în el"... "
- Arhim. Justin Popovici -
comentarii la epistolele Sf. Ioan Teologul,
Editura Bizantină, 1998 -
comentarii la epistolele Sf. Ioan Teologul,
Editura Bizantină, 1998 -
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( I )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( II )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( III )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( IV )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( V )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VI )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VIII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( IX )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( X)
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XI )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XIII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XIV )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( II )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( III )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( IV )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( V )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VI )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( VIII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( IX )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( X)
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XI )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XIII )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XIV )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XV )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XVI )
Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XVI )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu