marți, 4 august 2009

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XI )

- "Fiecare om are chemarea lui. Bunul Dumnezeu l-a făcut pe om liber. Are nobleţe şi respectă libertatea omului, lăsând liber pe fiecare să urmeze calea care îl odihneşte. Nu-i pune cu o disciplină militară pe toţi în aceeaşi linie. De aceea tinerii să se lase pe ei înşişi liberi în spaţiul duhovnicesc al libertăţii lui Dumnezeu. Nu se folosesc dacă cercetează ce fel de viaţă urmează sau va urma cutare sau cutare. In privinţa aceasta nu trebuie să fie influenţaţi de nimeni." ( citat din cartea "Războiul nevăzut" scrisă de Cuv. Paisie Aghioratul )
- "...Ai vreo neputinţă? Du-te şi te spovedeşte şi rămâi mai departe pe drumul tău! Cum vă spuneam, nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credinţa-i în picioare; capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică. Nu vă temeţi, dacă aţi greşit! Întrebaţi şi intraţi în ordine imediat!..." ( Arh. Arsenie Papacioc - Sfaturi Duhovnicesti )
- "...Trebuie să vă liniştiţi cu faptul că Dumnezeu priveşte la intenţia bună şi ne cere să lucrăm după putere şi putinţă, şi nu mai presus de puterile şi posibilităţile noastre..." ( Sf. Ambrozie de la Optina )
- "...e bine să ne cunoaştem vrăjmaşul şi să nu fim în necunoştinţă despre planurile lui, fiindcă atunci când îţi cunoşti potrivnicul şi poziţiile de luptă şi atac, ai câştigat bătălia pe jumătate." ( fr. Ioan Marini)
- Cine vrea să-L aibă pe Hristos, să nu-L caute fără cruce! Nici Hristos fără cruce, nici cruce fără Hristos!
- "Mai multă recunoştinţă trebuie să arătăm acelora care s-au purtat urât cu noi decât acelora care se poartă mereu cu recunoştinţă faţă de noi şi ne răsplă­tesc în această viaţă deşartă. Precum de asemenea, cea mai mare binecuvântare primim atunci când sun­tem blestemaţi pe nedrept şi primim aceasta în tăce­re şi cu bunătate. Cei care sunt aproape de Dumnezeu niciodată nu blesteamă, deoarece nu au răutate, ci numai bună­tate şi orice rău este aruncat asupra acestor oameni sfinţiţi se sfinţeşte, iar ei simt o bucurie mare înlăuntrul lor...." (Cuviosul Paisie Aghioritul )
- "Vremea vieţii noastre, copilul meu, ne-a fost dată precum o sumă de bani astfel încât fiecare din noi să se poată ocupa de mântuirea sa, şi în funcţie de cum am încheiat această afacere, vom deveni fie bogaţi, fie săraci. Dacă folosim avantajul "banilor" vremii pentru a ne spori averea duhovnicească, atunci într-adevar vom fi negustori înţelepţi, şi vom auzi vocea binecuvântată: "Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puâine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău" (Matei 25:23)." (Părintele Efrem Athonitul)
- " Să însetezi după Hristos,...ca să te adape El cu dragostea Sa. Închide-ţi ochii în faţa desfătărilor vieţii ca să sălăşluiească Domnul pacea în inima ta. Înfrânează-te de la lucrurile lumeşti, ca să te învredniceşti de bucurie duhovnicească" (din păvăţuirile duhovniceşti ale monahului Isaia către prea cinstita monahie Teodora )
- "Să nu fi cu două limbi - una s-o ai în gură şi pe alta în inimă - căci pe un astfel de om îl urăşte Dumnezeu cel mai mult." (monahul Isaia)
- ,, Când inimile noastre vor fi pline de înviorarea Apei Vii adusă de Hristos, să nu uităm că şi Cel care ni le-a adus are nevoie de ceva de la noi.
Când sufletele noastre vor fi îndestulate cu hrana cerească, să nu uităm că Hristos este deseori flămând printre noi. Şi ai Lui , la fel.
Când El ne-a dăruit atâta iubire, să nu uităm că şi El are nevoie să-L iubim...
Şi să-I arătăm asta Lui – şi celor ai Lui.” ( Traian Dorz, ,,Lumina iubitului fiu”, pag. 41)
- ,,Să nu-i închini Lui Dumnezeu numai duminicile tale, numai sărbătorile tale,
iar celelalte zile ale tale să-ţi fie păstrate numai pentru lucruri străine de Dumnezeu şi plăcute diavolului." ( Traian Dorz, ,,Avuţia sfântului moştenitor", pag.117)
- "...Mulţi vorbesc ce ştiu; puţini ştiu ce vorbesc.
Unii vorbesc întâi şi pe urmă ştiu, alţii ştiu şi pe urmă vorbesc.
Ce bine este să înveţi a şti. Iar aceasta se învaţă tăcând, ascultând de glasul Domnului şi făcând ce-i este plăcut Lui..." ( Al. I. Ciocoiu - din Gorj )
- ,,Când ştii că deschizi sau că închizi pentru ultima dată o uşă, caută să-L duci şi să-L laşi acolo pe Hristos, Domnul Tău.
Prin fiecare cuvânt şi prin fiecare tăcere a ta, prin fiecare gest sau faptă a ta, în tot timpul şederii tale acolo, să se simtă puternic prezenţa lui Hristos.
Când vei pleca, să laşi acolo neuitată mireasma lui Iisus.
Aceasta este ceea ce poţi face cel mai frumos pentru semenul tău.” ( Traian Dorz, ,,Calea bunului urmaş”, pag. 17)
- "Continuă pentru Hristos...chiar dacă ai fost insultat(ă)...chiar dacă sentimentele tale au fost rănite...chiar dacă ţi se pare că ajuns la capătul puterii şi vrei să renunţi...NU TE DA BĂTUT(Ă)! Aminteşte-ţi de promisiunile lui Dumnezeu!"
- A tăi tot timpul în aşteptarea unui moment potrivit seamănă a înşelăciune.
Cel rău are, binenţeles, tot intersul să întârzie schimbarea, dar nu suntem chemaţi să ne întoarcem la Dumnezeu săptămâna viitoare, ci în această clipă: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima" (Evrei 4:7)
Dacă astăzi Îl respingi pe Dumnezeu în speranţa că Îl vei primi mâine, sau săptămâna viitoare, sau când va fi momentul portivit astăzi îţi împietreşti inima faţă de El.
Viaţa nu se petrece, aştepând s-o trăieşti!
- Duţi crucea în fiecare zi, smerit şi blând, tăcut şi liniştit, până la sfârşit...
- "Alungă departe de tine duhul mult vorbitor căci în el sunt ascunse toate patimile cele rele: minciuna, îndrăzneala, gluma uşuratică, râsul, calomnia, răutatea, vorba prostească şi pe scurt vorbind, ceea ce s-a spus: "Din multa vorbire nu va lipsi păcatul." (Pilde 10,19) Bărbatul tăcut este scaunul simţirii iar Domnul a spus că vom da socoteală pentru orice cuvânt deşert." (Sfântul Teodor al Edesei )
- În răul din noi avem o bună parte de responsabilitate.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii spuneau că diavolul doreşte foarte mult să aruncăm pe el vina păcatelor noastre!
Hrăniţi de această falsă nădejde şi înclinaţi spre tot felul de păcate, ne sporim osânda ca să nu mai avem parte de nici o iertare, prin aceea că am mutat vina noastră pe el.
Să ne asumăm responsabilitatea faptelor noastre.

3 comentarii:

Mely spunea...

In general,imi place cam tot ceea ce ai scris pe blog,cu unele exceptii,dar nu as vrea sa trag nici o concluzie negativa deoarece stiu ca le -ai scris din inima si cu o mare sinceritate.As vrea totusi sa te intreb,de inceput ,cam ,cum ai comenta tu acest verset:1Corinteni,7:21 si2Corinteni,3:6 si 17.In toata Scriptura ni se spune ca este un singur mijlocitor intre om si D-zeu:Isus Hristos.Oricum ,fiecare in viata are o chemare speciala,atunci cand se implica in slujire.Teoretic vorbind ,cei mai multi ne acomodam mai simplu,dar cand trebuie sa aplicam si in practica,si cand uneori cerul vietii noastre este plin de nori,abia atunci constientizam cine suntem noi de fapt si cine este El.Cand ai o chemare speciala direct de la sursa divina ,atunci nu mai intrebi pe un om ce sa faci?,si unde sa aderi?,cu siguranta ca te lasi calauzit de El si te simti coplesit de iubirea Lui de Tata.Nu stiu daca ai intuit cam ce as vrea sa spun,dar desigur ca fiind un cautator sincer al Cuvantului lui D-zeu,va avea grija El sa nu ne ratacim pe cale.
Mult har si multa pace!!!

Sorin M. spunea...

Draga Mely, am incercat un raspuns aici

Mely spunea...

Chiar aveam nevoie de aceasta confirmare de la tine.E in ordine atunci.
Multumesc !