Cu siguranţă că fiecare dintre voi aţi văzut tristeţea din ochii unui copil care işi doreşte un lucru, o jucărie sau o hăinuţă dar care părintii lui nu işi permit să o cumpere pentru el. Este trist că uneori părinţii nu pot cumpăra nici măcar un minim de rechizite şi cărţi…De aceea am hotărat ca în cadrul acestui concurs să ajutăm un copil sau mai mulţi să poată începe şcoala având în ghiozdan un minim de rechizite.
Pe cheltuiala mea, voi suporta toate cheltuielile, pentru ca un copil sau mai mulţi, să înceapă bucuroşi anul şcolar, tot ce trebuie să faceţi voi este să participaţi la acest “concurs” care se va desfăşura în perioada 26 August – 10 Septembrie, al cărui premiu îl veţi primi din mâna lui Dumnezeu, pentru o faptă bună.
Proba de “concurs” constă în continuarea de către voi a următoarelor gânduri:
“Am avut curaj să visez frumos, şi să mă bucur de visul meu. Dar cel mai mult m-am bucurat de împlinirea visului...
Dumnezeu ne răsfaţă atunci când ştim să fim copii...
Am mai învăţat o lecţie: pentru trei minute cât redevenim copii, pentru trei minute de vis, Dumnezeu ne dă trei zile de Vis...
Îndrăzniţi să visaţi! Mereu va fi în preajmă cineva care vă va şopti că visul se va împlini...”
Mărturisiţi sincer care a fost cel mai frumos vis pe care Dumnezeu l-a împlinit în viaţa voastră. ( Nu cer detalii amănunţite dar nici să scrieţi doar două trei rânduri)
Fiecare comentariu mă va obliga să pun deoparte special pentru acest concurs 2 lei.
La finalul concursului se va trage linie şi vom vedea dacă vom face fericit un copil sau mai mulţi. În acest moment preţul rechizitelor în librări şi supermaketuri este:
- ghiozdan - de la 14,90 lei;
- caiete romana/matematica A5, cu 48 de file - de la 0,5 lei/bucata; caiete A4, cu 60 de file, de la 1,3 lei/bucata;
- caiete biologie, geografie, muzica - de la 0,48 lei/bucata;
- coperti manuale si caiete, diferite marimi si culori - incepand de la 0,45 lei/bucata;
- agenda - de la 3,99 lei;
- pix - de la 1,49 lei, pix cu gel - de la 1,79 lei;
- creion mecanic (12 mine rezerva) - de la 3, 99 lei;
- stilou - de la 4,99 lei, set rezerve cerneala (40 de bucati) - de la 2,99 lei;
- radiera - de la 0,50 lei (trei bucati)
- penar - de la 3,99 lei;
- creioane colorate (12 bucati) -2,49 lei/cutia;
- acuarele (sase culori) - 6,99 lei;
- bloc de desen (16 file) -1,99 lei;
- set doua blocuri de desen, acuarele (10 culori) si pensule (12 bucati) - 12,90 lei;
- trusa de geometrie (opt piese) - 4,99 lei.
54 de comentarii:
Sorin, multumesc din suflet pentru invitatie ! Sunt onorata si o sa particip cu mare placere !
Doua intrebari : care este suma necesara unui minim de rechizite pentru un singur copil ? Dupa ce criteriu alegi copiii ?
Multumesc ! :)
Multumesc Leo pentru coment.
Dupa un calcul sumar facut dupa preturile mentionate mai sus, reiese ca suma necesara unui minim de rechizite pentru un singur copil este de 66, 09 RON
Dupa ce criteriu voi alege copilul sau copii?
Sunt mai multe variante.
- Apelez la d-na invatatoare a copilului meu (care intra in toamna aceasta in clasa a III-a)
- Apelez la preotul paroh care ma poate indruma
- Apelez la cunostinte, la colegii de la servici, carora le voi solicita poate si o mica sponsorizare
Scuze...nu ma raspuns la cea de a doua intrebare
Criteriul va fi gradul de saracie al parintilor cu multi copii sau fara servici
Multumesc Sorin ! Sa-ti traiasca baietelul ! :)
Tine-ne la curent, poate pot sa ajut si eu un copil. Insa nu stiu cum as putea sa trimit banii...
Multumesc Leo de intentia de a trimite bani...insa nu este nevoie sa faci lucrul acesta, copii care au nevoie de ajutor sunt peste tot, intinde-le o mana de ajutor celor de langa tine. Nu trebuie sa spui nimanui ca ai facut lucrul acesta, Dumnezeu care toate le vede iti va rasplati cum se cuvine.
Intentia mea cu acest concurs este de a va provoca sa faceti o bucurie unui copil. Daca va veti pune pe inima gandul acesta, Dumnezeu va gasi si resursele necesare
Sorin, e minunată ideea acestui concurs şi foarte bine venită!
E minunat să se împlinească visele...şi e trist să nu se împlinească...
Şi pentru că suntem echipă, vreau ca şi eu să pun deoparte câte 2 lei pentru fiecare comentariu cu povestea unui vis împlinit...
Mărturisesc că acest concurs este pentru mine acum un fel de ,,terapie"...tocmai îmi plângeam aievea şi în versuri unele vise neîmplinite...
Fie ca să fie cât mai mulţi copii cu vise împlinte!
Fii binecuvantata Mariana, pentru gandul cel bun. Mai sunt cateva saptamani si vei fi din nou inconjurata de boboceii clasei a I-a. Fi pregatita cu un caiet, stilou...in plus, cu siguranta vei avea cui sa le dai.
hey :)
multumesc mult pt invitatie.
ma bucur special pt scopul acestui concurs. Sper sa aducem fericire pe chipurile micutilor ingeri :)
voi trimite curand articolul :)
Si eu ma bucur Ligia ca ai raspuns invitatiei mele.Punem totul inaintea lui Dumnezeu si El ne va purta de grija.
Desi nu am fost invitata, permiteti-mi sa ma alatur tuturor celor carora le pasa de cei din jur. Si eu voi ajuta, asa cum fac mereu,prin natura profesiei, micutii care n-au nici o vina ca s-au nascut.
Un vis de moment implinit? O minune prin care Domnul a aratat ca ne iubeste? Victoria fotbalistilor nostri, mai ales a celor de la Dinamo!
Felicitari pentru initiativa dumneavoastra!
Si un sfat, daca imi este permis: nu dati bani parintilor, cumparati lucruri pentru copii. Am avut surpriza sa vad ca banii dati de mine pentru copii au fost folositi pentru altceva. Acum daruiesc lucruri care pot fi folosite de copii.
Toate cele bune!
Bine ai venit pe acest blog si in acest concurs marada. Invitatia este pentru toti cei care au sufletul deschis pentru cei ce au nevoie de ajutor, copii sau batrani....
Am citit pe blogul tau bucuria implinirii unui vis, permite-mi sa citez:
"Mare victorie, mare!
Cine mai credea ca dupa ce huliganii de la Bucuresti au facut ce-au facut Dinamo se va califica? Nici in visele cele mai frumoase nu se putea intampla asa ceva! Si totusi! Mare e Domnul! Cinste fotbalistilor care ne-au facut fericiti pe noi, care nu suntem neaparat microbisti, dar suntem romani!
S-a terminat si meciul Stelei. Felicitari tuturor!(aici includ si Clujul!) "
Un vis frumos, implinit frumos...sa nu-L uitam insa pe Dumnezeu care ne-a daruit aceasta bucurie, pentru ca nu cumva in ziua judecatii, vrajmasul diavol sa strige catre Dumnezeu aratand hambarul faptelor noastre bune: "Goooooooooool"
Era o frumoasa zi a lunii Iulie.Fetita mea a primit in dar,un balon mare,alb-sidefat,in forma de inima.S-a jucat cu el incantata insa la un moment dat s-a spart inimioara si a ramas un alt balon,la fel de alb,care s-a ridicat si statea lipit de tavanul casei.Am zambit deoarece am inteles ca era umplut ca heliu,l-am luat ,am chemat copilasii in curte spunandu-le:veniti repede sa va arat frumos!Apoi am dat drumul balonului care se inalta usor spre nori.Il priveam incantati,bucurosi si uimiti de hotararea cu care se urca spre cer.In timp ce el ajungea la nori,mintea mi-a imbratisat inima si intr-o gingasa si tandra sincronizare cu ele spuneam:"Doamne,Dumnezeul meu,iti trimit cu acest balon toata iubirea mea,surasul inimii mele,toata dragostea mea...te iubesc Doamne..."Apoi au trecut doua luni in care nu m-am mai gandit la acest episod din viata mea...Intr-o superba dimineata de duminica am mers la Manastirea din localitatea in care locuiesc.Totul era ca de obicei,divin ,minunat,sufletul meu indragostit de Dumnezeu parca plutea in Paradis,sau poate ca Paradisul era in el,cine poate spune cu certitudine? cert e ca la iesire am vazut pe o masuta,un superb Rozariu(sau matanii-cum, vreti sa-i spuneti),care m-a fascinat din prima clipa.I-am intrebat pe calugarii care erau acolo daca era de vanzare,deoarece doream sa-l cumpar,iar ei mi-au raspuns ca nu era de vanzare.Am plecat acasa cu gandul la el si cu speranta ca va fi al meu...Au mai trecut patru zile si ,in noaptea de joi spre vineri,am avut urmatorul vis:"Ieseam din casa unei prietene,iar pe terasa din fata casei,indreptandu-mi privirile spre cer,am vazut,in apropierea norilor,un obiect argintiu,foarte sclipitor,care descria traiectorii interesante printre norii albi si pufosi.Fericita,mi-am indreptat mainile spre cer si-i spuneam:vino la mine,te rog vino la mine...l-am vazut apropiindu-se...acum se indrepta spre mine un superb porumbel alb ce purta pe cap o minunata coroana imparateasca...mi s-a asezat in palme...eram uimita de frumusetea lui...coroana ii cazuse in mainile mele si am observat ca pe cap,in locul unde fusese coroana,avea o rana care se cicatrizase...eram fascinata de el,ii deschideam aripile studiindu-i penele imaculate ce revarsau asupra mea unde de puritate,pe care o simteam cu fiecare fibra a fiintei mele...si in timp ce il mangaiam el imi spunea:"Eu sunt mesagerul lui Dumnezeu si am venit sa-ti aduc iubirea Lui in dar,ca raspuns la iubirea pe care i-ai trimis-o tu,atunci ,cu balonul..."....apoi m-am trezit.N-am sa va mai desciu acum starea euforica de care era invaluit sufletul meu,nici iubirea din inima mea,care se revarsa in fiecare picatura de sange pe care o pompa,insa ma voi spune ,ca in acea zi minunata,la ora 12,domnul care se ocupa cu lucrurile ce tin de administrarea Manastirii,a venit la mine acasa si mi-a spus:"Staretul de la Manastire m-a trimis sa va aduc acest dar deoarece stie ca l-ati dorit foarte mult.Apoi mi-a oferit Rozariul..." L-am primit stupefiata,l-am asezat pe peretele din dreapta patului,mi-am petrecut intreaga zi plutind printre torente de rugaciuni,lumina si iubire...seara m-am asezat in pat cu privirile atintite spre el si cu inima privind spre Cel care mi l-a daruit,si care acum ,cand scriu aceste randuri,ma mangaie cu iubirea Sa minunata inecandu-mi privirile in lacrimi calde,ce se revarsa pline de iubire...atunci ,in acea noapte plina de mister si iubire,intre pieptul meu si acel Rozariu minunat,era o legatura electrizanta,aproape palpabila...ieri in timp ce fotografiam Rozariul,in gradina casei mele,un porumbel alb,asemanator celui din visul meu,zbura fericit in jurul meu....sa fie o intamplare ? o coincidenta?...eu nu cred in coincidente...insa cred cu tarie in Prezenta lui Dumnezeu in tot ceea ce ne inconjoara,in Prezenta Sa in voi,in mine si in fiecare clipa a vietii mele...ISUS,il iubesc,ma iubeste,ne iubeste...IUBITI-L si voi...
Mmary am mutat postarea ta aici unde ii era locul. Multumesc de aceste ganduri minunate care ma fac sa martusirsesc si eu un eveniment binecuvantat similar.
Se intampla cu vreo 15 ani in urma, eram in spital si un om, devenit mai tarziu prieten, interntat si el in acelas salon, m-a invitat intr-o saptamana din luna octombrie la o rugaciune speciala in Biserica Greco Catotilca. Marturisesc ca m-am dus prima data doar pentru faptul ca i-am promis...insa rugaciunea m-a fermecat, am aflat ca era rugăciunii Rozariului . Eram convins ca de cate ori spuneam: „Roaga-te pentru noi pacatosii” ea, Maica Domnului, careia ii este dedicata aceasta rugaciune, era langa mine.
In Biserica Ortodoxa nu se practica aceasta rugaciune, avem si noi rugaciuni frunoase...am pastrat insa de atunci in suflet aceasta rugaciune si in luna octombrie in fiecare saptamana il citesc macar odata in doaita mea de rugaciune.
Poate unii vor spune ca este o rugaciune prea monotona, mecanica...tututor acestora le voi spune ca acesta rugaciune este de fapr o o sinteza a itregii Evanghelii, un rezumat al istoriei mantuirii noastre.
Inchei cu o istorioara:
Se povestese ca un anumit preot care avea sa devina celebru mai tarziu, pe cand era student la teologie nu recita Rozariul. Intr-o zi directorul spiritual i-a zis:
- Pentru ce nu reciti Rozariul?
– Pentru ca e o rugaciune monotona si plicticoasa.
– Asculta, tu ai pierdut in razboi un frate. De cate ori ai auzit-o pe mama ta vorbind despre copilul ei, care e fratele tau, cazut pe front?
– Mama vorbeate intotdeauna cand are ocazie prietenilor ai cunoscutilor despre evenimentele triste si fericite ale vietii ei.
– Si o asculti cu placere de fiecare data?
– Bineinteles!
– Ei bine, Mama noastra cereasca, la Rozariu ne povesteste evenimentele fericite ale Fiului ei care este fratele nostru, atunci cand ne rugam Rozariul de bucurie; ne vorbeste de suferintele Fiului ei cand ne rugam Rozariul de durere; ne vorbeste despre invierea si insltarea lui la cer, cand ne rugam Rozariul de slava. Ascultand-o pe Mama cereasca vorbind despre Fiul ei, Rozariul nu poate fi nici monoton, nici plictisitor.
Sa-i promitem Mamei noastre ceresti, ca un semn al iubirii noastre fată de ea, ca vom medita cat mai des impreună cu ea momentele cele mai importante din viata Fiului sau si Mantuitorului nostru!!!
GÂNDURI DE TOAMNĂ
Îmi simt inima
ca o aripă frântă de înger.
Sufletul mi-e tăiat
în cioburi de vise.
Am pierdut tot ce puteam pierde.
M-a durut tot ce poate durea.
Am plâns toate lacrimile.
Cum îşi repară îngerii
aripile?
Cum se vindecă sufletul
tăiat în vis şi vestejit de dor?
Acum,
că ştiu cine sunt,
că am avut inima înfrântă şi zdrobită
cum scrie în psalmi,
ce o să urmeze?
Ce lecţie?
Ce zbor?
Ce cădere?
Ce înalţare?
Nu îţi cer nimic, Doamne!
Sunt înţeleaptă
atât cât m-a putut face durerea şi lacrima.
Nu mai vreau să-mi împlineşti dorinţe,
ci eu vreau să împlinesc dorinţele Tale!
Nu vreau să-mi dai nimic
şi nu cer, îngenunchiată în faţa icoanelor, nimic!
Când îngenunchez o fac ca să-ţi dărui inima mea!
Mă supun voii Tale şi aştept calea Ta!
Nu stiu sa scriu despre vise! Cele mai multe sunt himere. Demult nu ma mai rog lui Dumnezeu sa-mi implineasca vise, ci doar cer putere si rabdare. Poezia trimisa spune exact ce simt cand ma rog si ce cred acum, matura fiind, despre vise. Par piedici in calea implinirii spirituale, par cai ratacite de la ceea ce e cu adevarat important si pana la urma cine sunt eu, marunt fir de nisip, incat sa cer ceva lui Dumnezeu!?... Oare nu trebuie sa daruiesc ceva? Oare nu trebuie sa ma pun in genunchi ca sa ofer Necuprinsului ce m-a nascut si ma tine pacatoasa mea de inima?! Eu nu mai am vise marunte caci sunt desertaciune. In acest ocean de desertaciune am o singura certitudine: Am inceput sa cresc cu adevarat cand am inceput sa ingenunchez din ce in ce mai des... Am inceput sa stiu cine sunt cand am renuntat sa mai am vise marunte, ci doar vise mari. Un vis marunt e sa imi doresc un lucru si sa cred ca asta ma poate face fericita; un vis mare e sa fiu scriitoare si scriind sa transmit emotie, durere, fericire, beatitudine - intr-un cuvant sa fac pe cel ce citeste sa simta ce am simtit eu scrind. Exista vise mari care trebuiesc realizate cu orice sacrificiu pentru a implini menirea de OM pe pamant, dar exista si vise marunte dictate de egoism sau de eu-ul nesatul din noi ce ne pot rataci de la implinirea destinului de om creator.
Eu am un singur vis mare cat toate visele lumii! Am si o teama: sa nu fiu mai putin decat vreau Dumnezeu sa fiu si nici sa las sa se risipeasca darul ce mi l-a dat. Port in mine ca pe o candela de la EL slovele si am grija sa nu se stinga cand viata ma duce prin furtuna sau ma izbeste de stanci. Visele mari se implinesc greu pentru ca viata vrea sa te incerce sa vada daca chiar meriti, nu ca ar fi nedreapta.
Luminita, ce mult ma bucur ca te "citesc" din nou, aici. Am citit "Acasa" si mi-a atins sufletul. Intr-adevar ai talanti multi si e normal sa-i folosesti cu ajutorul Domnului si spre bucuria si mangaierea si inteleptirea noastra a cititorilor. Multumesc!
Sorin, iertare...sper sa revin la subiect.
In copilarie am visat…la o bucata uriasa de ciocolata. Am crezut ca niciodata n-am sa ma satur de ea. Imi cumparau si mie parintii si Buna, din cind in cind…dar erau ciocolatele alea mici de 1 leu jumate. Luam o gura de ciocolata si o lasam sa se topeasca incet in gura…si ii savuram cu placere gustul acela extraordinar.
Mai tirziu, in tinerete, cite o bucata de ciocolata, linga o ceasca de cafea fierbinte era momentul cel mai inalt al zilei…
Intimplarea face ca la vreo 30 de ani ajung sa lucrez intr-o fabrica de biscuiti in California. Cazane uriase cu ciocolata fierbinte, si sub toate formele posibile…peste tot prin fabrica. Miroseam a ciocolata si fetele mele isi amintesc ca veneau si dormeau pe perina mea care si ea mirosea a ciocolata.
Visul meu din copilarie s-a implinit…am mincat in sfirsit ciocolata pina n-am mai putut…Astazi lucrez la o alta companie. Pe biroul meu troneaza totdeauna un bowl plin cu ciocolata. Oricine vine e poftit sa ia…Imi impart visul cu toata lumea...
VISEZ
Visez ca monstri inving,
Pe bolta mirifica ajung,
......
Cartea Cunoasterii deschid,
Citesc, citesc, inteleg, plang.
Într-o noapte, am visat că s-a deschis un chioşc nou, cu numele "Daruri ale lui Dumnezeu". Am intrat şi am văzut un înger înăuntru, la tejghea. Uimit, l-am întrebat:
- Ce vinzi, înger frumos?
- Tot binele pe care îl dă Dumnezeu!
- Şi costă mult?
- Nu, binele pe care îl dă Dumnezeu este gratuit.
Am luat de pe raft sticluţe cu iubire, flacoane de credinţă, pachete de speranţă, cutii de mântuire... şi aşa mai departe. Mi-am făcut curaj şi, deoarece aveam o nevoie imensă de alte mărfuri, i-am cerut îngerului:
- Dă-mi puţină iubire din partea lui Dumnezeu, toată iertarea, un cartuş de credinţă şi mântuire câtă este necesară!
Îngerul, amabil, mi-a pus totul pe tejghea.
Dar cât de mare a fost uimirea mea văzând că toate darurile pe care le cerusem îngerul le-a pus într-un pachet micuţ, de mărimea inimii mele. Am exclamat:
- E posibil? Totul este aici?
Atunci, îngerul mi-a explicat solemn:
- Da, dragul meu: în chioşcul lui Dumnezeu nu se vând roade mature, ci numai seminţe mici, care trebuie cultivate!
Acesat istorioara am luat-o de pe net, am scris-o aici pentru ca m-a ajutat sa nu mai visez doar la roade mature. Si ii multumesc lu Dumnezeu ca s-a plecat spre visele mele mici.
Sorin, si eu pun deopare 2 Banuti, spre slava lui Dumnezeu si bucuria unui copilas. Multumesc de incurajare!
Sorin, scuze in primul rand ca nu am raspuns imediat invitatiei tale...am atatea vise implinite, incat nu stiu pe care sa ti-l povestesc...o sa trec zilnic pe aici ca sa iti spun cate unul, pentru ca fapta ta este exact pe gustul meu...asa ca vreau sa te bag la cheltuieli pentru copii
Cel mai frumos vis implinit: CASATORIA RELIGIAOSA...dupa 20 de ani de cand traiam langa jumatatea mea, am inceput sa visez la propria noastra nunta...prima discutie despre acest eveniment, am purtat-o pe 3 noiembrie 2005...in dupaamiaza zile de 15 iulie 2006, dupa o ploaie cu galeata care a inceput pe la ora 15.30, exact cand plecam spre biserica...la 16.45 ploaia, dupa ce spalase toate strazile si improspatase aerul fierbinte al verii, a lasat loc soarelui...
dupa cum vezi, visul meu s-a transformat in fapta dupa 9 luni..in toata aceasta perioada am rugat-o mereu pe Maica Domnului sa duca rugaciunile mele mai departe
Adriana, nu imi este teama de o astfel de cheltuiala. Chiar daca luna trecuta salariul meu nu a tracut peste 750 RON, in pusculita construita special pentru acest concurs, s-au adunat ceva lei, si nu am simtit o greutate lipsa acestor bani. Este si aceasta o minune pe care Dumnezeu este pe cale sa o implineasca.
Ionut, fii binecuvantat pentru gandul cel bun...sa vezi ce pace sufleteasca vei avea cand vei privi zambetul fericit al copilului pe care il vei ajuta.
draga Sorin, pentru initiativa ta te declar primul unchi al Clubului Dardindar...daca te onoreaza aceasta, te rog sa imi trimiti un mail la adriana.dardindar@gmail.com, pentru a-ti trimite bannerele
nu numai ca iti voi scrie visele mele, dar iti voi transmite si visele cititorilor mei , daca mi le vor povesti....asa ca, stai pe langa pusculita unde sper sa strangi cat mai multi bani...
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/cand-visele-devin-realitate.html
@Sorin, inteleg perfect ce vrei sa spui...nu este o noutate...inmultirea painilor...si a talantilor...nu degeaba ni le povesteste Scriptura...trebuie doar sa indraznim sa ne dorim sa ni se intample...vorba ta..."am avut curaj sa visez frumos"
iti multumesc ca ai acceptat oferta de colaborare...te rog sa te inscrii la unul din copilasii de aici http://ai-suflet-bun.blogspot.com/
Draga Sorin,
am intrat intamplator pe blogul tau si am vazut ce fel de concurs organizezi...Mi se pare foarte frumoasa ideea ta si m-a dus cu gandul la ceea ce discutam deunazi cu cineva care imi spunea ca nu pot salva universul, ca nu trebuie sa ma intristez pentru fiecare copil care nu are hainute pentru gradinita sau scoala...Da, stiu (cu tristete) ca nu pot implini visul fiecarui copil, dar ma gandesc la faptul ca zambetul readus pe chipul unui copil, poate valora enorm, atat pentru el, cat si pentru mine...
Voi visa la un vis implinit din zecile pe care Dumnezeu mi le-a mijlocit si il voi impartasi cu voi toti...
Pe curand!
visul cel mai frumos al meu il traiesc la fiecare adunare a Oastei,simtindu-va aproape pe voi,fratii mei dragi,in rugaciune si in cantari inchinate Domnului.Dupa prima adunare,am scris si niste versuri:Pasesc sfios, ca-n prima zi de scoala,
Pe treptii Catedralei celei Sfinte,
Am multe-n gand si urc anevoios,
Iar lupta-mi n-o pot scrie in cuvinte!
O usa larg deschisa ma asteapta,
Vecernia isi cheama tainic Dorul,
Iar clopotele-mbie la-nchinare.
Nepasator mai trece calatorul!
Dar la caldura Casei Sale Sfinte
Sunt multe suflete ce se-ncalzesc,
Caci pentru ei ,bataia cea de clopot
Nu-i ora cinci,e un Indemn Ceresc!
Pentru ei viata nu mai e alergare
Dupa averi,prin lumea de pacat,
Ci e o lupta dusa pan la moarte
S-adauge alt suflet castigat!
Sunt oameni cari s-au dezbracat de sine
Si-au imbracat Camasa lui HRISTOS,
Si au un Dor nebun de Vesnicie,
Doar Datoria Sfanta-i tine jos!
Iar cand cantari inalta pe aripi de Iubire,
Simt un fior,si-o lacrima imi scapa.
Ce caut printre ingeri,IISUSE,Domnul meu?,
Ca viata mi-e lumeasca si gura imi e seaca!
O Sfanta Rugaciune m-apropie mai tare,
Parca ii stiu de undeva,din vis.
Sa fie oare-acestia cei care m-au purtat
Pe mine,slabanogul,pe-al casei ‘coperis?
Iti multumesc,IISUSE,ca m-ai trimis acolo,
E locul unde vreau mai des ca sa ajung,
Ca intre frati e bine,si liniste,si pace,
Si Crucea TA ne este comoara ,si nu jug!
Slavit sa fie DOMNUL!
Cel mai frumos vis care mi s-a implint ...
O Doamne-ti multumesc pentru aceasta esta ca fiul meu care are o "ingramadeala" de diagnostice...printre care si parapareza..a inceput sa mearga singur a doua zi de Craciun a anului2006 (el avand atunci 4 ani si aproape 2 luni)...
Hello,
Visez sa fiu mai bun, sa ofer un zambet, sa pot sa spun multumesc.
Sunt momente cand visele mi se implinesc dar sunt momente cand nu si atunci ma intristez.
O zi frumoasa,
Am sa te sustin si la mine pe blog.
Gabi, nu-ti pierde nadejdea in Dumnezeu, tot ce nu-i posibil la oameni, El, poate sa faca posibil. in mana Lui suntem toti si atinci cand nu intelegem de ce uneori trebuie sa trecem prin grele incercari. Asteptam vesti in continuare despre copilasul tau. Daca Dumnezeu a facut o minune, va mai face. Fa cunoascut binecuvantarile Lui, pentru ca si altii semeni care trec prin astfel de incercari sa-si recapete nadejdea in Dumnezeu.
Sergiu, multumesc de ajutor!
Raluca (Psihoterapie), nimic nu este intamplator...astept cu bucurie sa revi
Dragii mei, m-am uitat azi in pusculita si va pot spune ca s-au starns 36 lei: 16 lei -datorita postarilor; 10 lei - i-a pus Andrei din economiile lui; 10 lei - din partea unui coleg de clasa a lui Andrei.
La o prima vedere pot spune ca am strans jumatate din suma de care spuneam la inceputul acestui concurs ca ar fi necesara pentru nevoile de rechizite a unui singur copilas.
Astept in continuare postarile voastre.
Iata si comentariul meu, asa cum am promis :
Cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata a fost sa-mi gasesc jumatatea. N-a trebuit sa visez, totusi, prea mult. Pentru ca jumatatea mea era chiar sub nasul meu : ne cunosteam din clasa intai !
Stiu bine ca cineva, acolo, sus a avut grija, in egala masura, si de mine, si de el. Si ne-a croit din acelasi material. Sunt recunoscatoare pentru asta !
am promis ca revin..de data asta cu un vis proaspat implinit:
De multa vreme imi doream sa strang toate locurile prin care ma plimb pe net si de unde invat mereu cate ceva de folos pentru suflet...astazi am reusit sa imi indeplinesc visul...mi-am facut un blog, ca un indreptar de comportament...e un blog pe care voi exersa smerenia, postarile zinice cuprinzand doar un minim de exercitii, pe care in felul acesta, ma oblig sa nu le mai omit din programul meu zilnic...am constatat ca incepe sa imi dea tarcoale o mare ispita...tot incercand sa salvez eu lumea (ceea ce practic este imposibil), am cam uitat de hrana sufletului meu.
Daca sunteti in acelasi gand cu mine, va invit sa-mi fiti colegi aici:
http://invat-sa-fiu-buna.blogspot.com/
Doamne, ajuta sa ne fie cu folos!
Vise împlinite...aripi spre soare I
Aveam doar 5 ani când am avut pentru prima dată în mână o carte de şcoală...era un manual de aritmetică pentru clasa I. Mă fascina fiecare pagină fiind frumos colorate şi pline de tot elul de semne... Mi-aduc aminte perfect cum era pagina în care era prezentată cifra 3...imagini cu capra cu 3 iezi, trei scaune, trei farfurii, trei linguri etc.
De dimineaţă pănă seara o răsfoia făara să mă satur de ea...Până într-o zi când a dispărut..Parcă a intrat în pământ...Nu am mai găsit-o. De atunci visam mai aprins la ziua de şcoală, să am multe anuale, să mă satur de ele : )...Şi, peste doi ani, mama mă ducea spre şcoală, apoi m-a condus spre sala de clasă unde mă aşteptau abecedarul şi arimetica...parcă era cea pe care o pierdusem...De atunci am tot avut manuale, cărţi...Iar acum mi-e plină casa de cărţi...şi nu le pot păstra în ordine...Mereu are cineva ceva de căutat, de citit...semn că se citeşte :)
Vise împlinite...aripi spre soare II
Într-o zi frumoasă de iarnă, pe 1 Martie, mă afla la o adunare restrânsă...Eram în uniformă şi cu un batic legat sub barbă...La sfârşit am scos din ghiozdan nişte bomboane Olimpic, un fel de mentosane şi i-a servit pe tinerii de acolo...În dreptul uni tânăr am simţit nevoia de a ridica privirea ( eram exagerat de timidă şi stăteam mereu cu privirea plecată )...În clipa aceea am zărit doi luceferi îndreptând spre mine nişte raze ce mi-au tulburat inima...De atunci a început visul...Visul unei prietenii...şi s-a îplinit....Apoi visul unei logodne...şi s-a împlinit în mai puţin de doi ani...Apoi visul unui nunţi, a unei familii cu 4 copii....şi în 13 ani s-a împlinit şi cel din urmă vis...
Vise împlinite...aripi spre soare III
Cei patru copii ai noştri au crescut uşor...Erau frumoşi şi sănătoşi şi cu capacităţi intelectuale ridicate...Au fost mereu premianţi şi ne-am bucurat...Încă de când erau mici, visam să poată cânta fiecare la un instrument aşa cum şi tatăl lor cânta ( la orgă, la chitară şi la acordeon)...şi bunicul meu a fost trompetist şi avea un taraf de lăutari pentru nunţi...Visam ca şi copiii noştri să cânte, dar spre slava lui Dumnezeu...Şi rând pe rând, cum au crescut au învăţat să cânte la câte două dintre instrumentele: orgă, pian, chitară, vioară...Cel mai minunat e că fetele au şi o voce frumoasă...Culmea unui vis pe care abia am îndrăznit a-l visa a fost că şi ginerele e tot cântăreţ : ) Iată-i aici :
Vise împlinite...aripi spre soare IV
Tatăl meu a fost un om extraordinar...cu un suflet mare, generos...dar, era departe de Dumnezeu :( Eu mergeam doar cu mama la biserică şi la adunările Oastei Domnului...Mă bucuram de acele părtăşii...dar mă durea enorm că tata nu era cu noi...Şi mă iubea aşa de mult! Şi eu la fel! Odată, când a reuşit la examenul de treaptă în clasa a IX-a la Liceul Pedagogic, a aruncat pachetul de ţigări de bucurie...O făcea pentru mine...Dar nu a ţinut...fiindcă nu o făcuse pentru Domnul...Visam mereu la ziua în care se va întoarce cu faţa şi inima spre Dumnezeu....Şi a venit o zi, înainte de operaţie, când s-a rugat cu lacrimi pentru păcatele lui...A fost legământul lui...Apoi, după 9 luni, înainte de a muri cu 15 minute a luat Împărtăşania, vărsând o lacrimă...Visul împăcării tatălui meu cu Dumnezeu se împlinise...chiar dacă, apoi, am avut părtăşii doar în amintiri...şi în doruri ce vor fi alinate doar în Veşnicie...
Vise împlinite...aripi spre soare V
Noi am avut televizor din 1969...Mai erau doar două în sat...Ne uitam ziua întreagă la absolut tot...Şi cum erau şi programe culturale, am îndrăgit muzica clasică şi am ăcut cunoştinţă cu mari rumuseţi ale lumii...Cel mai mult mi s-a lipit de suflet Veneţia, oraşul îndrăgostiţilor...Visam să merg acolo...să mă plim cu gondola, să ascult muzica clsasică din piaţa San Marco...Dar pe vremea comuniştilor nu ne bucuram decât de frumuseţea visului...După revoluţie, mai exact în anul 2004 am fost in Italia şi am ţinut neapărat să merge la Veneţia...Şi am fost...Şi am plâns în Piaţa San Marco ascultând Dunărea Albastră cântată superb de o miniorchestră...Câţiva turişti au început valsul...Era copleşitor...ai frumos ca în visul meu...Apoi seara, în plimbarea pe lângă apa în care se oglindeau luinile. Simţeam din nou fiorii dragostei...Doi îndrăgostiţi se plimbau ci gondola...Poate că acolo o ceruse în căsătorie...Noi ne-a mulţuit privind...era prea scump ( 70 de euro )
Vise împlinite...aripi spre soare VI
În urmă cu doi ani am intrat pe Forumul Oastei Domnului...Mai timid, mai rar, mai cu dor, am început să mă implic...Îmi plăcea ceea ce făceam...Mi-era teamă de necunoscuţi, dar ceva îmi spunea să am încredere fiindcă sunt fraţii mei...Lunile treceau şi Atelierul literar atrăgea tot mai mulţi poeţi...Era minunat la creaţiile interactive...Ne simţeam ca versuri ale aceluiaş poem de iubire...Visam să îi cunosc pe toţi faţă către faţă...Îmi era dor de ei deşi nu îi cunoşteam decât din scris...În parte visul s-a împlinit când am fost la Sibiu unde ne-am întâlnit vreo 10 dintre noi....Visul meu lua forme noi...Să ne întâlnim cu toţii într-o tabără de creaţie....Şi s-a împlinit visul...în proporţie de 90% : ) Doi dintre ei, Cati şi Sorin nu au reuşit să vină...
Vise împlinite...aripi spre soare VII
Nu fusesem încă niciodată la Certege...Îmi doream enorm să mă întâlnesc cu istoria...Îmi doream ult să merg acolo, mai ales că aveam să îi întâlnesc pe Alina şi Sorin T. şi, mergând la Beiuş, aveam să îl cunoaştem pe Sorin M. :) Părea imposibil...Visul meu era stăruitor...Visam să mi se împlinească acest vis mai mult ca orice... I-am comunicat soţului meu visul meu...şi, în 24 de ore, urcam pe drumul de munte spre Certege...A fost minunat! A resimţit dragostea dintâi aşteptându-mă cu braţele întinse spre mine...Parte a visul meu se împlinise...Apoi, mergând la Beiuş, s-a împlinit şi cealaltă parte a visului meu...Numai la crucea Iubirii lui Hristos poţi plânge alături de fraţi pe care îi vezi prima dată în viaţă...Atunci s-a născut în sufletul meu ,,credinţa” că levănţica pusă sub pernă face ca visele să se împlinească... : )
"Atunci s-a născut în sufletul meu ,,credinţa” că levănţica pusă sub pernă face ca visele să se împlinească..."
Poate ca ai zâmbit Mariana atunci când eu îţi povesteam de perna mea de levănţică şi de nopţile liniştite petrecute în mirosul parfumului ei. Pe atunci nu ne cunoşteam...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu de atâtea vise frumos împlinite şi îmi cer iertare că nu ţi-am putut împlini un alt vis, acela de a vă conduce din nou în faţa Sf. Altar, la nunta de argint de anul trecut. Mă vei ierta pentru un vis neîmplinit din vina mea?
Erată :)
Am scris la un laptop cu tastatura defectă, astfel că în multe cuvinte lipsesc literele m şi f. Sper că se înţelege!
Sorin, am învăţat că unele vise se împlinesc doar în vis :)...Sigur că te iert, deşi nu ai nici o vină...Am simţit atunci că ne-ai fost alături cu inima... ai fost primul ce ne-ai făcut urări, te bucurai pentru noi...Îţi mulţumim...Visul se născuse în frumoasele părtăşii şi, pentru că îţi păsa de noi, am visat ca tu şi Adina să ne însoţiţi aievea, să ne fiţi martorii unui nou legământ de iubire binecuvântat de preot şi de Dumnezeu...E ceva nou şi pe la noi ca la nunta de argint să fie invitaţi ,,naşi" mai tineri...A trecut ,,nunta de argint"... Dar visul continuă...Mai urmează şi alte nunţi de ,,...metale preţioase" :)
Cred că împlinirea visului mă va surprinde cândva...O să apelez la levănţică :)
In primul rand pemite-mi sa te felicit pentru initiativa:)...ma bucur mult ca se mai gasesc si persoane ca tine care sa realizeze asa ceva si sa stii ca te apreciez foarte mult:)...si acum sa vedem...
Probabil cel mai frumos vis din viata mea pe care mi L-a implinit Domnul a fost sa am langa mine pe acea persoana speciala pe care o cautam de multi ani, care sa fie langa mine, sa ma placa pentru ceea ce sunt, sa ma iubeasca asa cum sunt, sa ma sprijine mereu, sa aiba suflet, afectiune si ratiune, sa fie sincera, deschisa si sa putem avea incredere unul in celalalt...mi s-a parut o minune, atunci cand Domnul mi-a scos-o in cale...inca de cand ne-am cunoscut ea a fost sprijinul meu si in timp am trecut amandoi peste multe frici si indoieli ale amandurora...am fost cel mai fericit om din lume, si in acelasi timp, din nou copil, in acea perioada:)
Ma gandesc ca va intalnesc pe voi si devin din ce in ce mai bun.
O initiativa foarte frumoasa. Esti un om bun.
In viata am avut parte de multe bucurii si daruri pe care nu am stiut sa le apreciez la timp, pentru ca asa se intampla mai intotdeauna...De abea acum imi dau seama cat de binecuvantata sunt. Am o familie minunata care ma sustine, un servici bun si suntem cu totii sanatosi-mai mult sau mai putin. Cel mai mare dar pe care l-am primit pana acum cred ca este educatia care mi-a deschis orizonturi noi si posibilitati imense. Saru-mana mama, bunica...De aceea, a ajuta un copil sa invete inseamna a-i darui o viata mai buna. Mult succes!
Sorin, este extraordinar exemplul tau. si pentru ca apreciez dorinta ta de a face acest lucru fara sa strangi bani de la cei care te citesc, avand singurul argument solid care cred ca ar fi putut exista pentru o astfel de cauza nobila, anume acela ca langa fiecare din noi exista un copil care are nevoie de ajutor, as vrea sa contribui cu un strop de eficienta. Si anume o informatie: la Diverta am vazut ca exista o oferta pentru scoala, ghiozdan+rechizite in jur de 50 ron (pretul fara oferta in jur de 80 ron.) nu stiu daca sunt toate rechizitele din lista ta acolo, nu cred ca sunt toate caietele (muzica, geografie), am vazut chiar in seara asta reclama intr-o revista, dar merita sa verifici.
sper sa-ti fie de folos
Multumesc de informatie "Zaraza"..un vis implinit?
Mai sunt inca patru zile, mai astept inca visele voastre implinite...chiar si pe cele ne implinite, sa nu renuntam la vise...
,,Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."
( Radu Gyr)
...Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis...
Mai sunt doua zile pana la sfarsitul acestui concurs si un nou vis este pe cale sa se realizeze datorita voua celor care ati contribuit intr-un fel sau altul.
Cam in aceeas perioada cu acest concurs, pe blogul lui Rodica Botan de aici se organiza un alt concurs.
Astazi am primit urmatorul mail: "Domnule Sorin
Am primit de la Rodica Botan 20 de dolari pe care sa vi-i expediez. Am trimis 60 de lei prin e-mandat, la OP Simeria, pe numele dvs. Puteti sa-i ridicati peste 2 ore.Ei va parvin de la Oradea, expeditorul fiind ..."
Multumesc Rodica, cu acesti bani si cu cei care s-au strans in pusculita concursului, suntem pe cale de a ajuta 3 copii cu toate cele necesare pentru scoala ( ma refer aici la rechizite)
Chiar dacă acum, spun stop concurs, mă rog lui Dumnezeu ca ceea ce am vrut să vă pun pe suflet cu ocazia acestui concurs, să rămână şi să faceţi tot ce stă în putinţa voastră pentru cei a căror vise par a nu se împlini.
Eu nu mă pot bucura de visele mele, decât atunci când ştiu că am contribuit într-un fel la împlinirea visului celui de lângă mine.
Astazi am împărţit suma ce s-a stâns în două şi jumatate a plecat spre Fabian care astazi se externeaza din spital pentru o vreme. Daca ar fi fost sanatos, ar fi trebuit sa mearga la scoala...
Va multumesc, va multumesc pentru tot!
In curand un nou concurs!
De cate ori am spus astazi multumesc
Pai, sa incep numaratoarea: de dimineata lui Sorin, cand mi-a spus ca are 100 lei pentru Fabian (aseara stiam de 50 dar se pare ca au facut pui...oameni buni colegii lui de serviciu)...doamnei de la ghiseu dupa ce mi - a achitat mandatul on-line...Postei Romane ca are acest serviciu si ca nu a avut azi probleme in retea...domnului care vindea struguri in piata si cand i-am spus ca vreau ciorchini frumosi pentru un copil bolnav, mi-a dat cativa bonus...soferului de la autobuz ca m-a asteptat...doamnei de la metrou care a inteles ca pentru o mamica cu un copil bolnav, doua calatorii sunt echivalentul a doua paini...lui Ionut si prietenului sau, care au acceptat sa fie curieri, in tren, parca de la vagonul 10 pana la vagonul 2, pentru ca nu as fi ajuns sa ma intorc la timp cu mancarea pentru Fabian (era 12.55 cand i-am urcat in tren...vagonul lor era la locomotiva si chioscul in capatul celalat al peronului...am facut repede si o poza ...am coborat...m-am felicitat ca inca mai pot alerga...am cumparat mancarea si cand am vazut ca mai am 1 minut si cale lunga ...am zis: Doamne, ajuta-ma!...pe scara urmatorului vagon, doi baieti...la o tigara...au luat pachetul...am sunat-o pe mamica lui Fabian...mi-a zis ca ne-a vazut de la geam...cat am stat de vorba a ajuns si mancarea...si in final un mare multumesc lui Dumnezeu...ca nu mi-a scos niciodata in cale oameni rai.
Acum sa va mai spun despre Fabian...e intelept copilul asta...la metrou a vazut in chioscul de pe peron ceva cu multe E-uri...vroia si el...i-am zis ca nu e bine la boala lui sa manance chimicale...mi-a raspuns:
- Am inteles!...si gata, nu a mai cerut...eu ma asteptam la smiorcaieli ...tavalit pe jos...asa fac unii copii de5 ani...atunci am plusat si i-am mai spus ceva...cand i se face pofta sa manance ceva de genul ala, sa isi imagineze ca inauntru este ceva cu gust rau (am folosit un cuvant urat dar nu vreau sa il scriu) chiar daca ambalajul este frumos...imi pare rau ca nu i-am facut o poza in momentul cand a zis din nou: am inteles!
Am uitat sa va mai spun despre inca un multumesc...tot lui Dumnezeu...intr-o ora, de la 12 la 13 am reusit sa ajungem de la spital la gara, in tren...interval in care am facut si poze, am vorbit...am fost si intr-o mica excursie...cand am traversat pasarela la metrou la Piata Victoriei..veti vedea in poze ce surpriza placuta am avut.
V-am spus ca am vorbit pe drum...uitati ce am aflat: Fabian este nascut pe 7 martie...pe fratele cel mai mare il cheama Stefan...e nascut pe 19.01.1992....pe cel mijlociu il cheama Tudor si e nascut pe 08.01.1999 (are platfus..1,55 m si are nevoie de ochelari...intra anul asta clasa a 3-a)...pe mamica lor o cheama Gabriela (06.12.1972) si pe tatic Florin (10.04.1971)...pentru a trece prin iarna, au nevoie si de lemne...
Si au nevoie si de rugaciunile noastre...la Sfantul MASLU...la Sfanta LITURGHIE...si in orice zi.
Daca aveti ceva sa le trimiteti, pana pe 24 septembrie vor fi acasa...pe langa Rupea, judetul Brasov...nr. de telefon: 0762.781.566...adresa o puteti obtine si de la mine...email adriana.dardindar@gmail.com
Am postat pozele aici: http://ai-suflet-bun.blogspot.com/2009/09/blog-post.html
Despre FABIAN am aflat de la Isabela: http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/20/stelutele-de-mare-fabian-despre-cum-m-a-facut-k-o-un-pusti-de-5-ani-bolnav-de-cancer/
stii ce ma gandeam?!....dacanu stii inca pe cine sa ajuti sa inceapa scoala, poate il ajuti pe fratele mijlociu al lui Fabian...CLS A- 3 -A
Foarte frumos gestul tau .
Insa mult mult mai bine ar fi fost daca era deschis un contt bancar si fiecare dintre noi donam macar 10 lei.
S-ar fi strans mult mai multi bani .Iar tu nu ai fi fost nevoit sa faci un efort financiar de unul singur.
Multi prefera sa ajute si ei direct , ca si tine.
Eu nu am participat la acest concurs pentru ca nu mi s-a parut corect sa te incarc si eu financiar, plus ca nu am talentul de a povesti ,iar visul meu nu s-a implinit .In plus as fi vrut sa contribiu direct cumva ,cu un mic ajutor.
Daca se poate ia in consirerare aceasta sugestie -a deschiderii unui cont.
Domnul sa te rasplateasca pentru aceasta fapta buna.
Trimiteți un comentariu