"Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar" ( 1 Corinteni 15, 1 - 2 )
Evanghelia Domnului Iisus este cel mai minunat lucru din toate lucrurile lui Dumnezeu.
Este mai mare decât orice munte, mai adâncă decât orice mare, mai strălucită decât cerul, mai puternică decât orice cutremur...
Toate acestea vor trece, dar Cuvantul lui Dumnezeu spune Evanghelia, va rămâne în veac
( Matei 24, 35). de aceea Sf. Ap. Pavel le spune Corintenilor cele menţionate la început, spre a-i face să înţeleagă odată şi pentru todeauna, că Evanghleia este doar una şi că pentru ei nu mai poate fi nici o alta, niciodată.
Ei Evanghelia aceasta au primit-o, În ea trebuia să rămână, pentru că prin ea vor fi mântuiţi dacă o vor ţine aşa cum le-a fost propovăduită, altfel degeaba au crezut.
Dragă Mely, permite-mi să-ţi răspund la o parte din întrebarea ta de aici, folosindu-mă nu de cuvintele mele, ci de ale unui om deosebit care pentru mine este ceea ce a fost Sf. Ap. Pavel pentru Corinteni:
" Fraţii mei, surorile mele, - iarăşi şi iarăşi nu pot să nu vă zic: Veniţi să ne aducem şi noi aminte de părintele nostru sufletesc şi de Evanghelia pe care ne-a propovăduit-o el. De acea Evanghelie pe care am primit-o noi şi în care am crezut.
Că numai dacă vom ţine pe aceea vom fi mântuiţi. Altfel degaba am crezut.
Evanghelia aceea este învăţătura noastră bună şi străbună, mărturisită viu şi lucrător.
Evanghelia aceea este cea prin care noi ne-am născut din noi, ne-am predat Domnului şi am avut puterea să începem o viaţă nouă, apoi să ducem această viaţă potrivit legământului pe care l-am făcut în prima zi când am început-o, că o vom duce până la moarte....
Cei ce n-aţi avut de unde s-o aflaţi - mergeţi la cei care o ştiu şi întrebaţii. Nu întrebaţi pe cei ce nu cunosc. Fiindcă e mai bine să nu ştii nimic decât să ştii rău. Nu întreba pe lăudăroşi, pentru că e vai de orbul călăuzit de un alt orb.
Ci căutaţi până o veţi găsi! Şi nu vă lăsaţi până ce duhul vostru va simţi că a găsit-o.
Când afli adevărul, atunci afli şi liniştea cugetului pe care ţi-o dă el.
Un semn neîndoios al vremurilor din urmă va fi mai ales lupta cumplită care se va da împotriva Evangheliei lui Dumnezeu nu numai dinafară - ci mai ales dinlăuntru.
Acum uitaţi-vă câte imitaţii ale Evangheliei au şi apărut deja în lume.
Câte partide a reuşit satana să facă între urmaşii lui Hristos, atâtea evanghelii le-a fabricat. Atâţia hristoşi mincinoşi le-a trimis. Atâtea duhuri înşelătoare le-a insuflat. Atâtea încredinţări false le dă.
Fiecare din acestea lăudându-se pe sine şi dispreţuind pe ceilalţi. Fiecare căutându-şi folosul său şi furându-l pe al celorlalţi. Fiecare promiţând mântuirea sa, şi tăgăduind-o pe a celorlalţi. E o supralicitaţie asupra lui Dumnezeu ca la cel mai urât dintre bâlciurile lumeşti....
În această zăpăceală deplină singurul mijloc de a afla şi a recunoaşte adevărata Evanghelie este cugetul curat şi inima smerită ale celor ce o caută.
Nici o altă cale nu există. Nimeni şi nimic nu-l poate îndruma pe un suflet în aflarea mântuirii sale decât dacă dintr-o inimă curată şi dintr-un cuget sincer strigă către Dumnezeu cu lacrimi să-i arate Calea Lui.
Unui altfel de strigăt Domnul totdeauna îi răspunde.
Iar voi fraţii şi surorile mele, care aţi aflat Evanghelia mântuirii voastrea ( Efeseni 1, 13), rămâneţi neclintiţi în ea, urmând-o întocmai cum aţi auzit-o de la început (1 Ioan 2, 24)
Înţelegeţi odată adevărul acesta! Ascultaţi odată potunca aceasta! Urmaţi o dată îndrumarea aceasta! Apăraţi Adevărul! ( Traian Dorz)
Ce vă spun cuvintele acestea? Pentru mine personal de 19 ani, de când l-am aflat pe Dumnezeu , în adevăratul înţeles al aflării, în Biserica Ortodoxă, prin lucrarea minunată a "Oastei Domnului" cuvintele acestea mi-au păstrat învăţătura neschimbată. Evanghelia pe care am primit-o o preţuiesc ca pe o mană cerească, apropiindu-mă todeauna de ea cu dragoste, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu. Mă străduiesc să citesc cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, dar mai mult, mă străduiesc să trăiesc ceea ce citesc... nu prea reuşesc, dar mă străduiesc. Şi ştiţi de ce? Pentru că omul acesta - Traian Dorz - chiar dacă nu l-am cunoscut personal, a fost primul - cu alte cuvinte este părintele meu duhovnicesc - care m-a făcut să înţeleg că "Hristos a murit pentru păcatele noastre"
Evanghelia Domnului Iisus este cel mai minunat lucru din toate lucrurile lui Dumnezeu.
Este mai mare decât orice munte, mai adâncă decât orice mare, mai strălucită decât cerul, mai puternică decât orice cutremur...
Toate acestea vor trece, dar Cuvantul lui Dumnezeu spune Evanghelia, va rămâne în veac
( Matei 24, 35). de aceea Sf. Ap. Pavel le spune Corintenilor cele menţionate la început, spre a-i face să înţeleagă odată şi pentru todeauna, că Evanghleia este doar una şi că pentru ei nu mai poate fi nici o alta, niciodată.
Ei Evanghelia aceasta au primit-o, În ea trebuia să rămână, pentru că prin ea vor fi mântuiţi dacă o vor ţine aşa cum le-a fost propovăduită, altfel degeaba au crezut.
Dragă Mely, permite-mi să-ţi răspund la o parte din întrebarea ta de aici, folosindu-mă nu de cuvintele mele, ci de ale unui om deosebit care pentru mine este ceea ce a fost Sf. Ap. Pavel pentru Corinteni:
" Fraţii mei, surorile mele, - iarăşi şi iarăşi nu pot să nu vă zic: Veniţi să ne aducem şi noi aminte de părintele nostru sufletesc şi de Evanghelia pe care ne-a propovăduit-o el. De acea Evanghelie pe care am primit-o noi şi în care am crezut.
Că numai dacă vom ţine pe aceea vom fi mântuiţi. Altfel degaba am crezut.
Evanghelia aceea este învăţătura noastră bună şi străbună, mărturisită viu şi lucrător.
Evanghelia aceea este cea prin care noi ne-am născut din noi, ne-am predat Domnului şi am avut puterea să începem o viaţă nouă, apoi să ducem această viaţă potrivit legământului pe care l-am făcut în prima zi când am început-o, că o vom duce până la moarte....
Cei ce n-aţi avut de unde s-o aflaţi - mergeţi la cei care o ştiu şi întrebaţii. Nu întrebaţi pe cei ce nu cunosc. Fiindcă e mai bine să nu ştii nimic decât să ştii rău. Nu întreba pe lăudăroşi, pentru că e vai de orbul călăuzit de un alt orb.
Ci căutaţi până o veţi găsi! Şi nu vă lăsaţi până ce duhul vostru va simţi că a găsit-o.
Când afli adevărul, atunci afli şi liniştea cugetului pe care ţi-o dă el.
Un semn neîndoios al vremurilor din urmă va fi mai ales lupta cumplită care se va da împotriva Evangheliei lui Dumnezeu nu numai dinafară - ci mai ales dinlăuntru.
Acum uitaţi-vă câte imitaţii ale Evangheliei au şi apărut deja în lume.
Câte partide a reuşit satana să facă între urmaşii lui Hristos, atâtea evanghelii le-a fabricat. Atâţia hristoşi mincinoşi le-a trimis. Atâtea duhuri înşelătoare le-a insuflat. Atâtea încredinţări false le dă.
Fiecare din acestea lăudându-se pe sine şi dispreţuind pe ceilalţi. Fiecare căutându-şi folosul său şi furându-l pe al celorlalţi. Fiecare promiţând mântuirea sa, şi tăgăduind-o pe a celorlalţi. E o supralicitaţie asupra lui Dumnezeu ca la cel mai urât dintre bâlciurile lumeşti....
În această zăpăceală deplină singurul mijloc de a afla şi a recunoaşte adevărata Evanghelie este cugetul curat şi inima smerită ale celor ce o caută.
Nici o altă cale nu există. Nimeni şi nimic nu-l poate îndruma pe un suflet în aflarea mântuirii sale decât dacă dintr-o inimă curată şi dintr-un cuget sincer strigă către Dumnezeu cu lacrimi să-i arate Calea Lui.
Unui altfel de strigăt Domnul totdeauna îi răspunde.
Iar voi fraţii şi surorile mele, care aţi aflat Evanghelia mântuirii voastrea ( Efeseni 1, 13), rămâneţi neclintiţi în ea, urmând-o întocmai cum aţi auzit-o de la început (1 Ioan 2, 24)
Înţelegeţi odată adevărul acesta! Ascultaţi odată potunca aceasta! Urmaţi o dată îndrumarea aceasta! Apăraţi Adevărul! ( Traian Dorz)
Ce vă spun cuvintele acestea? Pentru mine personal de 19 ani, de când l-am aflat pe Dumnezeu , în adevăratul înţeles al aflării, în Biserica Ortodoxă, prin lucrarea minunată a "Oastei Domnului" cuvintele acestea mi-au păstrat învăţătura neschimbată. Evanghelia pe care am primit-o o preţuiesc ca pe o mană cerească, apropiindu-mă todeauna de ea cu dragoste, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu. Mă străduiesc să citesc cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, dar mai mult, mă străduiesc să trăiesc ceea ce citesc... nu prea reuşesc, dar mă străduiesc. Şi ştiţi de ce? Pentru că omul acesta - Traian Dorz - chiar dacă nu l-am cunoscut personal, a fost primul - cu alte cuvinte este părintele meu duhovnicesc - care m-a făcut să înţeleg că "Hristos a murit pentru păcatele noastre"
2 comentarii:
Nici o altă cale nu există. Nimeni şi nimic nu-l poate îndruma pe un suflet în aflarea mântuirii sale decât dacă dintr-o inimă curată şi dintr-un cuget sincer strigă către Dumnezeu cu lacrimi să-i arate Calea Lui.
Unui altfel de strigăt Domnul totdeauna îi răspunde.
Foarte frumoase aceste cuvinte si pertinente.Din relatarea ta personala cu privire la aflarea adevarului,se vede clar setea si efortul pe care il faci si nu pot decat sa ma bucur impreuna cu tine pt.dragostea pe care Domnul o arata intregii omeniri.Din cate stiu eu ,Duhul Sfant este cel ce ne cerceteaza in mod deosebit si ne constientizeaza spre a face un pas decisiv spre mantuire.Ar fi prea mult ca sa-ti povestesc de intoarcerea mea la pocainta,dar pot sa-ti dau un link sau mai bine zis o adresa unde sa asculti o sumedenie de predici si apoi poti sa tragi si concluzii.Deci asa cum Pavel spune:,,calcati pe urmele mele ,intrucat si eu calc pe urmele Domnului ISUS Hristos,se intelege deslusit ca modelul nostru de urmat trebuie sa fie Domnul Isus H.Aici vreau sa completez ca neaparat avem nevoie de un legamant cu Domnul(acesta fiind botezul in apa)si aici vreau sa dau si o referinta biblica:Marcu16:15,16.--Matei28:18,19,20.(deci aici este evident o diferenta intre legamatul din vechime care spune ca slova omoara adica nu se ajunge la mantuire) si legamantul cel nou ,prin botez ,adica Duhul da viata(viata vesnica).Si inca un reper:Ioan17:3(Si viata vesnica este aceasta:sa Te cunoasca pe Tine ,singurul D-ZEU adevarat si pe Isus H.,pe care l-ai trimis Tu).Daca vei intra pe aceasta adresa vei intelege perfect ce am vrut sa spun.Sper sa nu fiu inteleasa gresit:CREDINTA din inima curata nu te lasa sa te opresti la un anumit nivel de neprihanire,ci te propulseaza tot mai sus spre apogeu si tinde mereu spre desavarsire.Ma bucur mult ca pot sa impartasesc cu tine aceste invataturi,pe care cu siguranta cineva le scrie in cartea vietii.Aceasta este adresa de care iti spuneam:http://www.bethany.cc/sermons/?f=show&preacher=16
Cred ca va fi pt. tine o mare provovare,desigur in sensul bun al cuvantului.Am indraznit sa mai continui discutia cu tine deoarece te-am simtit foarte deschis la dialog.Si daca mai doresti sa continuam sau nu,iti multumesc in ambele cazuri.
Domnul Isus sa-ti dea biruinta in toate tie si la toti cei dragi tie!!!
am incercat sa raspund aici
Trimiteți un comentariu