Ochii albaştri ai lui Dumnezeu
În munţi, acum, e-un fel de-nlăcrimare
Şi lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Şi astăzi, plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.
Noi stăm în ochii lui şi-avem de toate
Şi suntem aşezaţi şi călători
Şi el cu-aceleaşi lacrimi ne străbate
Şi-n ele, când altfel nu se mai poate,
Cădem şi noi din ceruri uneori.
Sunt toate într-o ordine firească,
Se frânge tot ce se cuvine frânt,
E masca unde este loc de mască,
Pe noi, pe toţi, din pleoapa lui cerească,
El, uneori, ne plânge pe pământ.
Acum, în munţi, sunt lacrimi şi e ceaţă
Şi soarele s-a spart ca un deochi,
O, Doamne, tu ne dai această viaţă
Şi o gustăm cu mila îndrăzneaţă,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.
Din ochii tăi, lumina lumii vine
Şi tu chiar întunericu-l descoşi
Şi-am vrea să-ţi fie totdeauna bine
Şi, uneori, ne temem pentru tine
Să nu orbeşti de-atâţia păcătoşi.
În munţi, acum, e-un fel de-nlăcrimare
Şi lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Şi astăzi, plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.
Noi stăm în ochii lui şi-avem de toate
Şi suntem aşezaţi şi călători
Şi el cu-aceleaşi lacrimi ne străbate
Şi-n ele, când altfel nu se mai poate,
Cădem şi noi din ceruri uneori.
Sunt toate într-o ordine firească,
Se frânge tot ce se cuvine frânt,
E masca unde este loc de mască,
Pe noi, pe toţi, din pleoapa lui cerească,
El, uneori, ne plânge pe pământ.
Acum, în munţi, sunt lacrimi şi e ceaţă
Şi soarele s-a spart ca un deochi,
O, Doamne, tu ne dai această viaţă
Şi o gustăm cu mila îndrăzneaţă,
Ce bine ne simtim la tine-n ochi.
Din ochii tăi, lumina lumii vine
Şi tu chiar întunericu-l descoşi
Şi-am vrea să-ţi fie totdeauna bine
Şi, uneori, ne temem pentru tine
Să nu orbeşti de-atâţia păcătoşi.
P.S. Binecunoscuta cântăreaţă de muzică folk, Tatiana Stepa, a încetat din viaţă ieri-dimineaţă, în jurul orei opt, la Spitalul Militar din Capitală. Tatiana avea 46 de ani...
La revedere TATIANA STEPA, dormi în pace...
Dumnezeu să o ierte!
Dumnezeu să o ierte!
Un comentariu:
Îi dedic această poezie pentru modul în care Iisus mi-a vorbit în melodia ei: "Ochii albaştri ai lui Dumnezeu".
Lacrimi de Cer
Tristeţile atâtor ploi
Se scurg din ochii Tăi, Iisuse,
În ochii noştri-atât de goi
Încât fântânile din noi
Izvoarelor sunt nesupuse…
Ne cad în sufletele gri
Sărate picături de Soare
Şi toate-ncep să fie vii:
Plângând, redevenim copii
Şi inimile dau în floare…
Dumnezeiescul Foc Nestins
Obrajii ni-i învăpăiază…
Cuvântul Sacru, neatins,
Chiar şi de îngeri necuprins,
În roua pleoapelor viază…
Se-aude rar, cu dangăt blând,
Al tunetelor glas de clopot…
Umbrit de fulgere de gând,
Pe Axa Timpului flămând,
Ne plânge Dumnezeu în ropot…
vineri, 7 august 2009
Pentru Tatiana Stepa,
doamna muzicii folk româneşti.
Dumnezeu s-o ierte
şi s-o odihnească…
Trimiteți un comentariu