Ajutorul potrivit

"Sfântul Ioan din Kronstadt, spunea despre soţia sa, Elisabeta Konstantinova: „Soţia mea este un înger”. Aceste cuvinte nu erau simple alintări convenţionale. Aceste cuvinte erau spuse cu seriozitate: mergând pe calea smerită a slujirii soţului ei, preoteasa Elisabeta câştiga raiul.
Când părintele Dumitru Stăniloae a fost întrebat dacă a cunoscut vreun sfânt în viaţă, el a răspuns: „Da, pe soţia mea”. Răspunsul părintelui i-a mirat pe mulţi, mai ales pe cei care se aşteptau să audă din gura părintelui vreun nume de ieromonah din vremurile noastre.
El nu a apreciat-o în mod egoist numai pe soţia sa. Cuvintele sale sunt de fapt cuvinte de apreciere pentru oricare dintre preotesele care merg pe acelaşi drum pe care a mers şi Maria Stăniloae."

Cuvintele aceste m-au mişcat profund şi m-au făcut să mă întreb, eu, de ce nu am putut răspunde la fel? Pentru că nu am înţeles pe deplin faptul că dragostea dintre soţ şi soţie, dragostea în general, trebuie curăţită de toate rezidurile, de toate mişcările egoiste şi pătimaşe.
În Geneza, cap 2, vedem că Adam a căutat “ajutor pe potriva lui” dar “nu s'a găsit ajutor pe potriva lui”. Atunci Dumnezeu care ştie gândurile omului, citindu-l pe Adam şi văzând ce-şi doreşte el “a adus asupra lui Adam un somn adânc, şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefăcut-o n în femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei“
Ce minunat a lucrat Dumnezeu şi ce minunat recunoaşte Adam în Eva, ajutorul potrivit pentru el!

“Ajutorul potrivit” trebuie cerut de la Dumnezeu prin rugăciune cu mult înainte de a face pasul spre căsnicie, cu mult înainte deci de a deveni soţ sau soţie. Bărbatul sau femeia trebuie să se gândească foarte serios dacă face faţă exigenţelor care se impun, dacă sunt “ajutorul potrivit” unul altuia. După ce s-a făcut pasul, nu mai poate spune niciunul că nu a avut timp să conştientizeze responsabilităţile care-i aşteaptă şi conform Sfintei Scripturi, nu mai pot da înapoi.
Bărbatul şi femeia, în cazul nostru, soţul şi soţia, dacă au ajuns la concluzia că sunt “ajutorul potrivit” unul altuia, trebuie să trăiască nu în umbra unuia sau a altuia, ci în lumina pe care o răspândeşte dragostea lor unul faţă de altul şi a amândorora faţă de Dumnezeu.

Să ne uităm şi peste câteva citate ale lui Victor Hugo, despre bărbat şi femeie:
- Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
- Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
- Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
- Bărbatul este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai învăţat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci aşa vom împlini legea Ta şi ne vom arăta vrednici de mila Ta , caută cu îndurare şi păzeşte pe soţia mea, pe care mi-ai daruit-o şi a petrece împreună până la moarte. Dăruieşte-i sănătate şi deplină înţelepciune, să-şi poată împlini datoririle sale dupa voia şi poruncile Tale. Fereşte-o de ispitele pe care n'ar fi în stare să le poarte. Întăreşte-o de ispitele pe care n'ar fi în stare să le poarte. Întăreşte-o în dreapta credinţă şi în dragoste desăvârşită, ca să lucrăm împreună faptele bune şi să tocmim viaţa noastră după sfintele Tale aşezări şi porunci. Că a Ta este stăpânirea şi puterea în veci. Amin!