sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Ajutorul potrivit


"Sfântul Ioan din Kronstadt, spunea despre soţia sa, Elisabeta Konstantinova: „Soţia mea este un înger”. Aceste cuvinte nu erau simple alintări convenţionale. Aceste cuvinte erau spuse cu seriozitate: mergând pe calea smerită a slujirii soţului ei, preoteasa Elisabeta câştiga raiul.
Când părintele Dumitru Stăniloae a fost întrebat dacă a cunoscut vreun sfânt în viaţă, el a răspuns: „Da, pe soţia mea”. Răspunsul părintelui i-a mirat p
e mulţi, mai ales pe cei care se aşteptau să audă din gura părintelui vreun nume de ieromonah din vremurile noastre.
El nu a apreciat-o în mod egoist numai pe soţia sa. Cuvintele sale sunt de fapt cuvinte de apreciere pentru oricare dintre preotesele care mer
g pe acelaşi drum pe care a mers şi Maria Stăniloae."

Cuvintele aceste m-au mişcat profund şi m-au făcut să mă întreb, eu, de ce nu am putut răspunde la fel? Pentru că nu am înţeles pe deplin faptul că dragostea dintre soţ şi soţie, dragostea în general, trebuie curăţită de toate rezidurile, de toate mişcările egoiste şi pătimaşe.
În Geneza, cap 2, vedem că Adam a căutat “ajutor pe potriva lui” dar “nu s'a găsit ajutor pe potriva lui”. Atunci Dumnezeu care ştie gândurile omului, citindu-l pe Adam şi văzând ce-şi doreşte el “a adus asupra lui Adam un somn adânc, şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefăcut-o n în femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei“
Ce minunat a lucrat Dumnezeu şi ce minunat recunoaşte Adam în Eva, ajutorul potrivit pentru el!

“Ajutorul potrivit” trebuie cerut de la Dumnezeu prin rugăciune cu mult înainte de a face pasul spre căsnicie, cu mult înainte deci de a deveni soţ sau soţie. Bărbatul sau femeia trebuie să se gândească foarte serios dacă face faţă exigenţelor care se impun, dacă sunt “ajutorul potrivit” unul altuia. După ce s-a făcut pasul, nu mai poate spune niciunul că nu a avut timp să conştientizeze responsabilităţile care-i aşteaptă şi conform Sfintei Scripturi, nu mai pot da înapoi.
Bărbatul şi femeia, în cazul nostru, soţul şi soţia, dacă au ajuns la concluzia că sunt “ajutorul potrivit” unul altuia, trebuie să trăiască nu în umbra unuia sau a altuia, ci în lumina pe care o răspândeşte dragostea lor unul faţă de altul şi a amândorora faţă de Dumnezeu.

Să ne uităm şi peste câteva citate ale lui Victor Hugo, despre bărbat şi femeie:
- Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
- Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobi
lează, sacrificiul aduce sublimul.
- Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
- Bărbatul
este un vultur care zboară, femeia - o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.


Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai învăţat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci aşa vom împlini legea Ta şi ne vom arăta vrednici de mila Ta , caută cu îndurare şi păzeşte pe soţia mea, pe care mi-ai daruit-o şi a petrece împreună până la moarte. Dăruieşte-i sănătate şi deplină înţelepciune, să-şi poată împlini datoririle sale dupa voia şi poruncile Tale. Fereşte-o de ispitele pe care n'ar fi în stare să le poarte. Întăreşte-o de ispitele pe care n'ar fi în stare să le poarte. Întăreşte-o în dreapta credinţă şi în dragoste desăvârşită, ca să lucrăm împreună faptele bune şi să tocmim viaţa noastră după sfintele Tale aşezări şi porunci. Că a Ta este stăpânirea şi puterea în veci. Amin!

3 comentarii:

Mariana spunea...

Superb!!!...,,Soţia mea este un înger."...,,Aţi cunoscut vreun sfânt în viaţă?...-Da, pe soţia mea!"

Cine a spus aceste vorbe este un înger sau un sfânt...

Ca şi femeie, ca şi soţie, m-au atins în adâncul inimii...Mă cercetez mereu întrebându-mă ce ar spune, oare, soţul meu dacă ar fi întrebat? Sigur, din iubire, va răspunde la fel...dar...câtă realitate ar fi?! Nu pot decât să plâng...Plâng de tristeţea unui lucru neîmplinit: am fost chemată să fiu un înger pentru ai mei, pentru soţ, pentru copii, pentru fraţi şi prieteni...şi nu sunt decât un consumator de iubire...

Citatele de Victor Hugo sunt excepţionale!!! Mulţumesc pentru ele!
Iar voi doi, Sorin şi Adina, aţi fost nişte miri aşa de frumoşi! Şi sunt convinsă că sunteţi şi doi soţi frumoşi, cu o familie frumoasă!

Mi-a plăcut mult cum ai spus că cei doi soţi îşi sunt ajutor unul altuia. Ajutorul cel mai mare, cel mai potrivit este când cei doi se sprijină unul pe altul în zborul către Cer.

De mulţi ani în urmă, am găsit scrisă o rugăciune pe care o redau aici:

Rugăciunea soţiei pentru soţul ei

O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în vremea călătoriei acestei vieţi. Fă să cunosc că el se îngrijeşte de mine şi ajută-mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemulţumitoare faţă de cel care mă sprijină şi mă îngrijeşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasă să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mine şi copiii noştri.

Izvorule al înţelepciunii, luminează-mă să cunosc toate virtuţile familiei şi printr-o înţeleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli şi prin sudoarea feţei sale. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceaţa purtării mele, prin răbdarea şi dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori şi cu bucurii, să împart cu el fără cârtire toate loviturile vieţii şi să-i fiu însoţitoare nedespărţită, precum în fericire aşa şi în necaz.

Păzeşte-mă de împodobirile necumpătate şi de necuviinţele în care cad femeile care nu cunosc preţul unui soţ bun, punându-şi toată fericirea lor în podoabe şi petreceri zgomotoase şi deşarte ce atrag după sine neînţelegeri, dezamăgire şi dureri. Ajută-mi să deprind toate virtuţile care fac podoaba femeii, pentru ca dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumuseţii şi a tinereţii să-mi rămână o inimă vrednică de dragostea soţului meu şi a fiilor noştri, ca să le dau pildă bună, întărindu-i în puterea virtuţii. Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, şi trimite binecuvântarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.

Rascumparati Vremea spunea...

frumoasa postare iar la rugaciune nu-mi ramane decat sa spun alaturi de tine, Amin!

Unknown spunea...

FOARTE UTILA POSTAREA ACEASTA.