vineri, 27 noiembrie 2009

„O, Duhule Sfinte, dulce eşti Tu inimii mele! (gustul)



Viaţă în Hristos este masă, gustare şi împărtăşire la care suntem chemaţi: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Dumnul” (Ps 33, 8). Această gustare sufletul o simte ca dulceaţă: „Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea” (Ps 118, 103). Iar această experiaţă de care ne vorbeşte Biblia nu este o emoţie de tip pietist, ea este chiar gustarea ce se simte în urma coborârii Duhului Sfânt peste cel care ascultă Cuvântul (cf. Fapte 10, 44).
De această gustare atârnă viaţa veşnică: „Eu sunt pâinea cea vie care S-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51). Este semnificativ faptul că Sfânta Împărtăşanie trebuie să fie dulce şi caldă. Acest simbolism ne trasmite învăţătura potrivit căreia Dumnezeu Se face dulceaţă şi căldură pentru omul ce se uneşte cu El. (1) Cea mai mare unire dintre om şi Dumnezeu se realizează în această Cină la care ne cheamă şoaptele Cuvântului,(2) de aceea şi dulceaţa ce vine în urma ei este la aceeaşi măsură. (3)
Dumnezeu este atenţie, infinită grijă, delicateţe, răbdare, îngăduinţă, ocrotie, bună sfătuire în relaţia Sa cu omul. Dar toate aceste manifestări divine sunt însumate în ceea ce Sfântul Siluan numeşte „dulceaţa Duhului Sfânt”. Iată câteva din minunatele sale expresii: „Ce dulceaţă este Duhul Sfânt!...”. „Este mai dulce decât tot ce este pe pământ. Este hrană cerească, este bucuria sufletului”; „nimic de pe pământ nu se poate înlocui cu dulceaţa Duhului Sfânt”. (4)„Dulceaţa Duhului Sfânt face sufletul să uite cu desăvârşire pământul”... Dorinţa Sfântului Siluan este aceea ca toţi oamenii să simtă această dulceaţă. De aceea se roagă: „Doamne fă cunoscută tuturor popoarelor dulceaţa Duhului Sfânt” . Această simţire devine uimire, recunoştinţă, adoraţie şi fior: „O, ce frumos Iisuse şi bun şi dulce eşti, / Sunt ochii tăi mai limpezi ca bolţile cereşti, / E faţă Ta mai sfântă ca cele îngereşti. / O, cum putem noi spune Iisuse cum mai eşti! (5)

Vasilica Nica


(1) Desigur, că unirea cu Dumnezeu nu este dată de împărtăşirea cu Sf. Taine fără o înţelegere şi viaţă curată: „Omul este în mod fundamental ceea ce gândeşte şi ceea ce vrea. Aşadar, nu e cu putinţă să se socotească unit cu Hristos fără ca funcţiile superioare ale lui să fie unite cu El...Din contră atunci când gândirea lui este unită cu gândirea lui Hristos şi voinţa lui este acordată cu voinţa lui Hristos, e firesc ca acestora să le urmeze omul întreg şi unirea este atunci deplină” (Panayotis Nellas, Omul, animal îndumnezeuit, Ed Deisis, Sibiu, 1994, p. 93.

(2) Ap. 3, 20: „Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine

(3) Rânduiala Sfintei Împărtăşanii: „Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău Hristoase şi m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste

(4) Sf Siluan Atonitul, apud Jean Claude Larchet, Dumnezeu este iubire, Ed Sophia, Bucuresti, 2003, pp. 274-275

(5) Traian Dorz, Cu cine să te-aseamăn?


P.S. Vezi si:

CREDINŢA ŞI SIMŢIREA

"Ca cel care vede pe Cel nevăzut" (Evrei 11,27) (vederea)

Dă auzului meu agerime!” (auzul)

Niciun comentariu: