-Şi dracii cred şi se înfioară! Zice Sf. Iacob 2,19.
-Dracii cred? Interesant!!
-Dar dacă cred, de ce rămân tot draci?
-Pentru că nu vreau să facă voia lui Dumnezeu!
Ce-i şi asta să-L vezi pe Dumnezeu şi să nu te smereşti şi să nu-L asculţi!?
Să-I cunoşti slava şi toate lucrările Lui din cer şi de pe pământ şi să nu te temi.
Să şti de judecata lui Dumnezeu şi să nu te cutremuri!
Să sti de răsplata celor ce se smeresc şi se supun voii Lui şi totuşi să nu cauţi să ajungi la ea.
Să te mulţumeşti cu nişte ambiţii şi satisfacţii temporare în locul celor veşnice?
Este o mare diferenţă între cunoştinţa de Dumnezeu şi credinţa practică. O astfel de cunoştinţă (credinţă) care duce la iad nu-i bună de nimic. Unii trec puţin mai sus, se mai şi roagă şi zic ceva cu Doamne…. Aceştia sunt cei de care spunea Domnul Iisus; “ De ce–Mi ziceţi Doamne Doamne şi nu faceţi ceia ce vă spun Eu?” Luca 6,47. Credinţa fără fapte este moartă, zicea tot Ap. Iacov. Adică cred-inţa care de fapt este similară cu a şti, despre Dumnezeu şi tot ce este legat da taina mântuirii, dar de fapt viaţa trăită este indiferentă sau contrară celor ştiute.
Ce fel de credinţă este aceia care calcă în picioare toate poruncile şi sfaturile evangheliei?
Nu poţi fi şi fur şi om cinstit. Şi desfrânat şi curat Şi sminteală altora, dar a le şi arăta calea mântuirii. Nu puteţi lua parte la Masa Domnului şi la masa dracilor. 1 Cor. 10, 21.
Dumnezeu şi mamona sunt doi stăpâni pe care mulţi îi slujesc deopotrivă. Domnul zice foarte clar; nu puteţi sluji la doi domni.
Noi lucrăm totdeauna ceva, ori nobil şi demn de răsplată, ori rău, satanic, vrednic de pedeapsa eternă. Ceva indiferent nu există. A nu face ceia ce şti că trebuie să faci, dar nu faci, este o încrâncenare o ambiţie diavolească, un păcat.
Poate veţi zice; -nu-i nimeni fără păcat.
-Aşa este! Dar deosebirea dintre un om care păcătueşte şi un diavol, este că satan nu se pocăieşte de răul făcut niciodată, n-are smerenie, iar omul se apleacă cu smerenie îşi vine în simţiri şi Dumnezeu îl iartă. “De vor fi păcatele tale ca şi cârmâzul (roşii) se vor face albe ca za-pada”. Isaia 1,18. “Să se lase cel rău de la calea lui…. şi să se întoarcă la “Dumnezeu... care nu oboseşte iertând” Isaia 55, 7.
Că suntem oameni şi nu demoni, este că acceptăm să trăim conform normelor sale. Dacă Domnul a spus să –L iubesc din toată inima, aşa voi face. Să nu fur, nu voi fura. Să nu desfrânez, nu voi desfrâna. Să nu lucrez nimic în ziua Domnului şi-n sărbători, nu voi lucra. Să nu poftesc nimic din ale aproapelui, nu voi pofti. Dacă îmi spune să-mi mărturesesc păcatele şi să mă împărtăşesc, că El se dă mie spre hrană şi viaţă, aşa voi face. Dacă mă învaţă să strâng comori in cer, aşa voi face. Să fiu milostiv, mă voi sili. Să iert ca şi El, voi ierta. Poate vor fi şi puţine greşeli, dar în cea mai mare parte mă voi sili, iar unde eu nu pot, El va ajuta neputinţei mele. Aşa credinţa mea va fi umană şi nu drăcească.
-Dracii cred? Interesant!!
-Dar dacă cred, de ce rămân tot draci?
-Pentru că nu vreau să facă voia lui Dumnezeu!
Ce-i şi asta să-L vezi pe Dumnezeu şi să nu te smereşti şi să nu-L asculţi!?
Să-I cunoşti slava şi toate lucrările Lui din cer şi de pe pământ şi să nu te temi.
Să şti de judecata lui Dumnezeu şi să nu te cutremuri!
Să sti de răsplata celor ce se smeresc şi se supun voii Lui şi totuşi să nu cauţi să ajungi la ea.
Să te mulţumeşti cu nişte ambiţii şi satisfacţii temporare în locul celor veşnice?
Este o mare diferenţă între cunoştinţa de Dumnezeu şi credinţa practică. O astfel de cunoştinţă (credinţă) care duce la iad nu-i bună de nimic. Unii trec puţin mai sus, se mai şi roagă şi zic ceva cu Doamne…. Aceştia sunt cei de care spunea Domnul Iisus; “ De ce–Mi ziceţi Doamne Doamne şi nu faceţi ceia ce vă spun Eu?” Luca 6,47. Credinţa fără fapte este moartă, zicea tot Ap. Iacov. Adică cred-inţa care de fapt este similară cu a şti, despre Dumnezeu şi tot ce este legat da taina mântuirii, dar de fapt viaţa trăită este indiferentă sau contrară celor ştiute.
Ce fel de credinţă este aceia care calcă în picioare toate poruncile şi sfaturile evangheliei?
Nu poţi fi şi fur şi om cinstit. Şi desfrânat şi curat Şi sminteală altora, dar a le şi arăta calea mântuirii. Nu puteţi lua parte la Masa Domnului şi la masa dracilor. 1 Cor. 10, 21.
Dumnezeu şi mamona sunt doi stăpâni pe care mulţi îi slujesc deopotrivă. Domnul zice foarte clar; nu puteţi sluji la doi domni.
Noi lucrăm totdeauna ceva, ori nobil şi demn de răsplată, ori rău, satanic, vrednic de pedeapsa eternă. Ceva indiferent nu există. A nu face ceia ce şti că trebuie să faci, dar nu faci, este o încrâncenare o ambiţie diavolească, un păcat.
Poate veţi zice; -nu-i nimeni fără păcat.
-Aşa este! Dar deosebirea dintre un om care păcătueşte şi un diavol, este că satan nu se pocăieşte de răul făcut niciodată, n-are smerenie, iar omul se apleacă cu smerenie îşi vine în simţiri şi Dumnezeu îl iartă. “De vor fi păcatele tale ca şi cârmâzul (roşii) se vor face albe ca za-pada”. Isaia 1,18. “Să se lase cel rău de la calea lui…. şi să se întoarcă la “Dumnezeu... care nu oboseşte iertând” Isaia 55, 7.
Că suntem oameni şi nu demoni, este că acceptăm să trăim conform normelor sale. Dacă Domnul a spus să –L iubesc din toată inima, aşa voi face. Să nu fur, nu voi fura. Să nu desfrânez, nu voi desfrâna. Să nu lucrez nimic în ziua Domnului şi-n sărbători, nu voi lucra. Să nu poftesc nimic din ale aproapelui, nu voi pofti. Dacă îmi spune să-mi mărturesesc păcatele şi să mă împărtăşesc, că El se dă mie spre hrană şi viaţă, aşa voi face. Dacă mă învaţă să strâng comori in cer, aşa voi face. Să fiu milostiv, mă voi sili. Să iert ca şi El, voi ierta. Poate vor fi şi puţine greşeli, dar în cea mai mare parte mă voi sili, iar unde eu nu pot, El va ajuta neputinţei mele. Aşa credinţa mea va fi umană şi nu drăcească.
Părintele
Buletinul Parohial - "Buna Vestire" ( Nr. 5 Octombrie 2009)
Saint Mary Romanian Orth. Church, Anaheim, California
Saint Mary Romanian Orth. Church, Anaheim, California
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu