NOAPTEA ÎN GHEENĂ...

Noaptea, în baracă, trebuia să facem de planton. Câte trei pe noapte, fiecare când îi venea rândul, câte un schimb.

Când toţi aceşti oameni dormeau întinşi pe aceste paturi de fier – mie, când eram de planton, baraca asta îmi părea un uriaş sicriu, o fioroasă groapă comună în care zăceau cinci sute de cadavre, care de care mai chinuite.

Într-o noapte, plimbându-mă printre paturile pe care zăceau aceste rămăşiţe omeneşti, am compus:

Ca umbra fioroasă a solului osândei,

se lasă grea noptarea din zările pustii

cu noi torturi să roadă scheletele flămândei

mulţimi de viermi ori oameni înmormântaţi de vii.

S-a dus o zi...

Ce bine când înc-o zi se duce,

sfârşeşte-un veac de foame, de chin şi de bătăi

şi vine noaptea, noaptea...

– o, de-ar veni sub Cruce,

să nu mai vezi doar foame şi groază-n ochii tăi!

Un tren lung ne pare viața...

 Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
 Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.

 Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
 Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Măsura cu care dă Hristos

Despre măsura cu care dă Hristos, am găsit un reper în scrierile Părintelui Nicolae Steinhardt:

"Încrederea - prima calitate a boierului, cavalerului şi gentlemanului

Bănuiala - trăsătura fundamentală a şmecherului...

O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blând, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d.

Din relatările Evangheliilor - fără excepţie - ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui gentleman şi cavaler.

Mai întâi că stă la uşă şi bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Şi încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului. Gentlemanul e cel care - până la dirimanta probă contrarie - are încredere în oricine şi nici nu se grăbeşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La şmecheri şi la jigodii reacţia numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacţie - putinţa de a şti că semenul lor e tot atât de întinat ca şi ei.

Tatăl Ceresc stă gata să ne ierte şi pe noi şi să ne primească oricât de păcătoşi am fi.

„Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie!» Şi le-a împărţit lor avuţia. Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel tânăr s-a dus într-o ţară departe şi, acolo, a risipit toată avuţia sa, vieţuind întru dezmierdări.

Vameşul şi fariseul … sau smerenia şi trufia

Unul îşi spunea virtuţile; celălalt, mai în urma templului, păcatele.

Unul vrednicia, celălalt nevrednicia.

Ar fi bune virtuţile fariseului. Vameşul nu le avea, dar în lipsa lor avea smerenia. Rele erau faptele vameşului, dar, pentru smerenie s-a întors din templu mai îndreptat la casa sa.

Cel mai bine ar fi de-a avea virtuţile fariseului, şi încă întrecute, după cuvântul că: „de nu va prisosi dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – virtuţi unite cu smerenia vameşului.

Cu îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s-au nevoit călugării de-a lungul veacurilor. Căci: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, sunt cuvintele „rugăciunii neîncetate”, care-şi au obârşia în cuvintele vameşului, spuse de Iisus.

Pocăință și Euharistie

Am primit astăzi, în dar o carte, mulțumesc din inimă celei care mi-a făcut bucuria aceasta, Dumnezeu vede și nu rămâne dator. Ajuns acasă am început să citesc și nu pot să nu împărtășesc și cu voi prietenii și cititorii acestui blog, cuvintele de început ale acestei minunate cărți. Dacă vă va atinge sufletul așa cum l-a atins pe al meu încă de la primele file, puteți comanda această carte de aici: Editura şi Librăria Epifania.

Deja am vorbit prea mult, vă las să citiți în liniște.

 ”Cred că nimeni nu-și pune problema unei vieți duhovnicești comode. Condiția de a-L întâlni pe Hristos este pocăința. Cum ar putea fi altfel, când Însuși Hristos, Dumnezeul nostru, a ieșit să-l întâmpine pe om la Iordan prin botezul lui Ioan – act al pocăinței. 

 Hristos n-a venit pentru cei drepți și pentru cei sănătoși. Chiar și când îi întâlnește pe aceștia, ei nu-L întâlnesc pe Hristos. Sau cel puțin rezultatul nu dovedește că L-au întâlnit pe Mesia. Roadele întâlnirii cu Hristos au fost culese, fără excepție, doar de cei ce și-au descoperit propriile neputințe și păcate.

Cinci paşi spre iertare

Cu mulţi ani în urmă îmi notam în carneţel următoarii paşi spre iertare: "1. Când vi se strânge stomacul dacă vă gândiţi la o anumită persoană, înseamnă că nu aţi iertat-o cu adevărat. În primul rând trebuie să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă ajute să iertaţi persoana respectivă. 2. Acum rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte pe dvs. dacă dvs. mai aveţi pe cineva pe care nu l-aţi iertat, nici Dumnezeu nu vă poate ierta păcatele dvs. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ierte atitudinea şi neînduplecarea dvs.

Cât de mult iubim?

"Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine,
nu poate fi ucenicul Meu "

( Luca 14, 27)

A-ţi lua curcea şi a-L urma pe Domnul Iisus, înseamnă a te dărui cu totul lui Dumnezeu.
Când este vorba însă de o astfel de dăruire, mulţi oameni sau înapoi, invocând tot felul de scuze (ex. Luca 14, 17-24). Aceste scuze apar, deoarece omul caută un creştinism după voia lui, în care el să rămână aşa cum este şi să facă ce vrea.

Mâinile lui Dumnezeu

"Viaţa noastră nu este în mâna sorţii sau în mâna oamenilor. Ci soarta noastră este în Mâna Domnului după cum scrie psalmul 31,15: El ţine în Mâinile Sale adâncimile pământului (Psalm 95,4).Şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Lui (Psalm 102,25; Evrei 1,10). Atunci cât de tare este Mâna aceasta! Şi câtă siguranţă putem avea noi în ea!

Mâinile Tale m-au zidit, zice dreptul Iov (Iov 10,10) şi tot aşa zice şi psalmistul David (Psalm 119, 73). Câtă siguranţă au avut ei în aceste mâini şi cât de puternice şi iubitoare s-au arătat ele faţă de ei.

Unde eşti recunoştinţă?

Despre datoria de a da, din ce câstigăm, am scris de multe ori . Foarte mulţi ştiu că atunci când le lipseşte ceva au scăpare la Dumnezeu, iar El ca unul care dă şi celor buni şi celor răi, le împlineşte lipsurile. Unul din zece se întoarce apoi să-I mulţumească, nouă, bucuroşi de dar, nu se mai întorc niciodată. Dacă demult, când se trăia din munca pământului, omul aducea mulţumire,din seminţe, din pârga roadelor, din fructe, sau cum zicea fariseul din evanghelie “din toate câte câştig” (Luca 18,12), iar în Matei 23, 23 Domnul le enumeră; “daţi zeciuială din izmă şi din chimen..” Cine s’o mai gândi astăzi să-I aducă zeciuială lui Dumnezeu din izmă şi din chimen? Dacă cei de atunci şi din aceste puţine lucruri cantitativ, aduceau zeciuială, cei de azi, nici din cele ce câştigă cu îmbelşugare, , nu se îndură.

Oricât de păcătos era Zaheu, tot a mai fost ceva în el care l-a ridicat sus să-L vadă pe Mântuitorul.

Luca 19, 1-10

Ce minunată şi plină de învăţătură este evanghelia lui Zaheu din Ierihon! Acest Zaheu este pus înaintea noastră cu o minunată învăţătură despre cum trebuie să plece fiecare om pe calea mântuirii sufleteşti. Să cercetăm dar cu de-amănuntul, să aflăm cum s-a mântuit acest Zaheu.

Înainte de toate, să vedem ce l-a plecat de acasă pe vameşul Zaheu. Vameşii erau oameni vestit de bogaţi. Zaheu era mai-marele vameşilor, iar vameşii erau păcătoşi vestiţi care îşi făceau averi cu fel de fel de camete, nedreptăţi, înşelăciuni şi furturi din averea statului. Zaheu era, aşadar, mai-marele păcătoşilor – şi mult va fi trebuit să fi furat şi înşelat până a ajuns la acest rang. Dar ce-i păsa lui de acest lucru? El era bogat, putred de bogat, şi nu ducea lipsă de nimic.

Însă totuşi lui Zaheu îi lipsea ceva. Îi lipsea ceva ce nu-i puteau da banii. Îi lipsea ceva în sufletul lui. Sufletul lui Zaheu simţea o greutate, simţea o nelinişte, o nemulţumire. Din adâncul sufletului său auzea tot mai lămurit mustrarea: Vai de tine, Zahee, şi de banii tăi făcuţi cu strâmbătate şi vicleşug! Lasă această cale!

RUGĂCIUNEA PENTRU UNIRE, PRAVILA ZILNICĂ A ROMÂNULUI

Oameni buni, dragi cititori, în fiecare an, ziua de 24 ianuarie ne adună laolaltă și ne face să simțim tot mai vie emoția unor momente de o importanță crucială pentru istoria neamului nostru românesc. Ne adunăm ca „să dăm mână cu mână”, să ne amintim de una din cele mai îndrăgite zile din întreaga noastră istorie, o zi care ne spune că toți „cei cu inima română” avem o menire sfântă, aceea de a evoca și de a face cunoscută năzuința înaintașilor noștri pentru făurirea unui stat al tuturor românilor. La colțul spiritual de astăzi, vă propun un text duhovnicesc pentru lectură zilnică și meditație. Este vorba despre o rugăciune care aduce multe roade, alcătuită de Părintele Sofronie de la Essex, ucenicul și biograful Sfântului Siluan.

„Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatul lumii, Cela ce înălțându-Te pe muntele Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul legii și ai zidit din nou chipul Tău cel căzut, Cela ce pe Cruce mâinile Ți-ai întins spre a aduce laolaltă pe toți copiii Lui Dumnezeu cei risipiți și trimițind pe Preasfântul Duh, la unire pe toți i-ai chemat. Tu dar, raza Tatălui fiind, înainte de a păși spre această mare lucrare de sfințenie a răscumpărării lumii, Te-ai rugat către Tatăl Tău ca toți una să fim, precum și Tu una ești împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Moș Ion Roată și Unirea – cum s-a făcut Mica Unire de la 1859

- Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândeță.

- Vom ști, cucoane, dacă ni-ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpinându-se în cap.

- Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două țări surori, creștine și megieșe, Moldova noastră și Valahia sau Țara Muntenească, de care poate-ți fi auzit vorbindu-se, se sfâșie și se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie și peire a neamului românesc. Țări surori și creștine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, așa se închină și frații noștri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea și toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai și frații noștri munteni. Țări megieșe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuașul Milcov, ce trece pe la Focșani, le desparte. “Să-l secăm dar dintr-o sorbire” și să facem sfânta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creștinească și frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înțeles-ați, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Și dacă aveți ceva de zis, nu vă sfiiți; spuneți verde, moldovenește, ca la niște frați ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alții și Dumnezeu să ne lumineze pe toți cum a ști el mai bine!

Păcatul tău îl atinge şi pe aproapele tău. El este o sămânţă a stricăciunii.

Dar, va zice cineva, dacă păcătuiesc, pen­tru mine păcătuiesc. Păcatul meu numai pe mine mă priveşte! Cu neputinţă! Căci tot aşa ar putea zice şi miasma: „Sunt otrăvitoare numai pentru mine!” La fel ar zice şi holera: „Suflarea mea dătătoare de moarte e numai pentru mine!” Dar nu este aşa!

Cel ce păcătuieşte este un agent al iadului. Necurăţia ta se răspândeşte ca şi mirosul unei mlaştini; ca şi un lepros, tu laşi peste tot urmele necurăţiei ori de ce te atingi. Chiar şi aerul care te împresoară e plin de aburii otrăvitori pe care păcatul tău îi produce.

Noi, cântăreţii leproşi

Mistuiţi de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecăm capetele în şi mai mare tristeţe.
Pentru noi cerul e zăvorât, şi zăvorâte sunt şi cetăţile.
În zadar căprioarele beau apă din mânile noastre,
în zadar cânii ni se închină,
suntem fără scăpare singuri în amiaza nopţii.

Prieteni cari staţi lângă mine,
încălziţi-vă lutul cu vin,
desfaceţi-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porţi închise,
dar fiicele noastre vor naşte pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

de Lucian Blaga

"Nicăieri şi niciodată nu ne a cerut Hristos să fim proşti"

"Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă, o bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile, dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate şi paraplegie.

Iubesc

Iubesc!... În fiecare zi, iubesc!
Şi inima mea vrea să-Ţi cânte..
Ia-o Tu, Doamne, în mâna Ta
Şi ocroteşte-o până-n veşnicie,
Să-Ţi poată cânta şi cu îngerii.
Iubesc!... În fiecare zi visez
Că mă trezesc în zori
Bătăile Tale la uşă,
Iar eu sunt într-un alb curat îmbrăcat.
Iubesc, şi-mi pare că văd îngeri
Ce zâmbesc prin ochii celor ce mă privesc...
Sunt fericit că eşti lângă mine,
Că parfumul iubirii Tale m-a fermecat...


Iubiţi! Iubiţi! aş sfătui pe oricine...
Iubiţi-vă soţii, iubiţi-vă soţiile,
Iubiţi-vă părinţii, iubiţi-vă copiii,
Iubiţi-vă păstorii, iubiţi-vă fraţii!
Dar nu uitaţi, în toate aceste iubiri, de Domnul!
Iubindu-i nu veţi împlini doar o poruncă,
Veţi arăta că sunteţi buni, blânzi şi smeriţi
Iubindu-i vă veţi îmbogăţi
Şi nu vor mai exista doruri să vă frământe
Pentru că zâmbetul iubirii va alina orice dor,
Iar inima în care a înflorit Iubirea,
Va mângâia cerul culegând nectarul,
ce-l picură peste lume Harul.

Esenţa relaţiilor creştinului cu Dumnezeu, şi ale relaţiilor lui Dumnezeu cu fiecare creştin

Cugetare

Nu există pe lume cinste sau chemare mai mare decât aceea de a fi Creştin. Când judecătorul-călău Sevirus l-a întrebat pe tânărul Petru Abesalamit «Care este neamul tău ?», Petru a răspuns: «Sunt de neam creştin». Judecătorul l-a întrebat mai departe: «Care-ţi este rangul?». Iar Petru a răspuns: « Sunt din rangul cel mai înalt: Sînt Creştin. » Părintele loan de Kronştat scrie : «întreaga lume nu e decît o pânză de păinajen, în comparaţie cu sufletul omului creştin. » Creştinul este un vas de lut în care se toarnă puterea şi lumina dumnezeiască. Fie că el stă pe tronul de aur al împăratului, sau în cea mai umilă dintre colibe, valoarea lui este întotdeauna aceeaşi. Oare aurul este mai puţin aur cînd este învelit într-o foaie de varză, mai curînd decît într-o batistă de mătase?

Lăudăm și cântăm cu frații noștri basarabeni, moldoveni, ruși, ucrainieni, sârbi...

Crăciun binecuvântat! 

 Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva i s Novim Godom!

 Hristos se rodi! 

 Veseloho Vam Rizdva i Shchastlyvoho Novoho Roku! 

 Vasel Koleda; Tchestita nova godina!

Iisuse, unde-i locul Tău

Iisuse, unde-i locul Tău Te rog, fă-mi loc şi mie
să nu fiu despărţit, Iisus, de Tine pe vecie.
De unde Tu eşti alungat să plec şi eu în pripă
să nu stau despărţit, Iisus, de Tine nici o clipă.
– Iisus, să nu stau despărţit de Tine nici o clipă.

Când Tu posteşti şi rabzi arzând în foame şi-n suspine
să ard şi eu, să rabd tăcând alăturea de Tine,
să-ndur orice, dar să-mi păstrez fiinţa mea curată,
să nu fiu despărţit, Iisus, de Tine nici odată.
– Iisus, să nu fiu despărţit de Tine nici odată.

Când Tu eşti judecat şi pus pe crucea pătimirii
să-Ţi stau alăturea şi eu la Jertfa Ispăşirii.
– Atunci aş fi încredinţat că-n slava care vine
ai fi alăturea pe veci, Iisus, şi Tu cu mine.
– Iisus, alăturea pe veci ai fi şi Tu cu mine.

de Traian Dorz

Ceasul al 11-lea - Ceasul pocăinţei

Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, crestinul trebuie să trăiască în aşa fel, încât să împlinească numai voia lui Dumnezeu şi să se ferească de păcate, ca şi cum ar trăi penultimul ceas, dinaintea marii Judecăţi. „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”, spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Într-un fel sau altul şi noi, cei de astăzi, trăim un astfel de ceas, anume ceasul socotelilor. Dacă am înţelege mesajul înaintaşilor noştri am vedea că suntem în ceasul al 11-lea, când nu mai putem lăsa pe mâine întoarcerea noastră la Dumnezeu. Azi, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima, ne spune Sf. Ap. Pavel, fiecăruia dintre noi. Iar Sf. Ap. Petru, ne sfătuieşte: „Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la timpul cuvenit” ( 1 Petru 5, 6).

Cuvinte dintre ani...

De anul ce pleacă nu-mi pare rău,

Mă descopăr în faţa celui ce vine!

Binecuvântat fie numele tău,

Duminica mea începe cu tine!

Două mii doisprezece, se înfioară

Gândul meu tânăr ca un cocon,

Doamne, adu-mi libertatea în Ţară

Şi nu mi-o lăsa ispitei plocon.

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

Acum la sfârșit de an, nu pot decât să spun şi eu alături de poetul și fr. Traian Dorz:

"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

O intrare creştinească în Anul cel Nou

Ce am făcut eu pentru semenii mei, ce am făcut eu pentru ca hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos?
Iată o întrebare cu care am trecut dintr-un an în altul. Ajuns acasă de la Biserica, m-am dus direct la bibiotecă şi iată peste ce mi-am odihnit privirea:

"Veniţi să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu hotărâre şi întovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor...
Cititorilor...veniţi să scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri aceste două mai păcate care ne pierd sufletul şi neamul nostru: beţia şi sudalma...
Publicăm ami jos o "Hotărâre".
Toţi cei acre voiesc şi se hotărăsc să intre în lupta contra beţiei şi sudalmei vor iscali această hotărâre. Apo horărârea iscălită o puneţi pe peretele casei şi mai ales, în suflet, ca s-o aveţi în tot decursul anului cu voi... spre a vedea câţi am putut purta până la sfârşit lupta cea bună pentru biruinţa Satanei şi mântuirea noastră cea sufletească.
Cititorule, iscăleşte şi tu hotărârea şi intră şi tu în Oastea celor ce se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos şi pentru lupta împotriva păcatelor. Ascultă glasul şi rugăciunea sufletului tău, iscăleşte şi tu şi ţine hotărârea de mai jos:

Reţete de Revelion

După ce ne-am hrănit bine trupul, haideţi să ne hrănim şi sufletul:

1.

Se ia binecuvântare,

se adaug-un strop de soare,

şi o pulbere de stele;

se amestecă-ntre ele.

Se mai pune bunătate,

şi iertare de păcate.

Iar iubire?...

Cât cuprinde!

Şi de la Domnul Hristos

Să aveţi un an frumos.

Mulţumire pentru toate:

Mulţi ani cu sănătate!

Minune şi Taină - Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

Minune şi Taină e viaţa curată,
În care Lumina S-a vrut Întrupată,
În care Iubirea a vrut a Se-aprinde
şi-n care tot Raiul pe veci se cuprinde.

Fii binecuvântată,
Fecioară Preacurată,
Minune şi Taină şi-Altar,
tu, Maica Eternului Har!

Minune şi Taină e Sfânta-ntrupare,
când Cel-Fără-Margini Se strânge-ntr-o zare
şi Soarele Veşnic Se strânge-ntr-o rază
şi Cerul sărutul pe-un Crin Şi-l aşază.

Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă.

           " Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă. Hristos, Mântuirorul nostru scump nu vine niciodată la noi spre a ne cere ceva, ci numai spre a ne da, totdeauna.

            Dumnezeu ne-a adus la viaţa pe care o trăim acum. El ne-a adus în familia din care ne-am născut. El ne-a adus în patria unde locuim şi El ne-a adus toate binefacerile de care ne bucurăm. Tot ce suntem şi tot ce avem noi, fiecare, este numai datorită dărniciei, bunătăţii şi dragostei Lui.

            Hristos a venit în lume ca să ne aducă Vestea cea Bună, adică Evanghelia dragostei Tatălui Ceresc, prin care El ne cheamă la Ospăţul mântuirii pe care tot El ne-a şi pregătit-o.

            Şi, odată cu chemarea la Nunta Cerească, El ne-a adus şi Preţul prin care noi putem intra la această Nuntă. Şi tot El ne-a adus şi haina sfântă cu care să ne îmbrăcăm spre a putea sta acolo şi fără de care nu am putea sta la masă împreună cu Tatăl şi cu cei din Casa lui Dumnezeu.

Urme-n neaua inimii

Versuri: Sorin Micuțiu
Melodie și interpret vocal: Traian Barna
la Sărbătoarea Nasterii Domnului - 2014

Cum arata locul pe care l-am pregatit pentru a-L primi pe Hristos!

Într-o sceneta de Craciun, un copil numit Ralph, si-a dorit foarte mult sa joace rolul lui Iosif. Atunci când au fost însa împartite rolurile, pentru Iosif a fost numit un alt copil. În acele momente Ralph s-a suparat asa de tare , încât voia sa plece acasa si sa nu mai vina niciodata la biserica.

Pentru ca sa-l linisteasca, mama si învatatoarea de la scoala duminicala, i-au promis un alt rol, numindu-l pe Ralph sa interpreteze rolul proprietarului hanului în care Iosif si Maria au cautat loc de gazduire. Când însa sceneta a fost prezentata în biserica, Ralph a dorit sa se revanseze. De aceea când Iosif si Maria au ajuns în fata sa, cerând un loc pentru gazduire, el a deschis larg usa hanului spunând : „poftiti înauntru!” „Va primesc cu bucurie!” „Avem multe camere libere!”

COLIND DE DOR...

( 3 decembrie 2010 - cu dorul sub pleoape lăcrimând în zori...)


Colindul meu de dor, colind de seară,
Cu versul împletit în rugăciune,
Te chem plângând să vii la mine iară
Să-mi dai cuvânt de-argint şi dar de-a-l spune.

Sub geamul cerului, te chem în taină
Cu-alai de îngeraşi să vii degrabă,
Să-mi pui pe inimă o dalbă haină
Şi –n suflet flori de măr ca o podoabă.

Adu colindători din zări albastre,
Privirile ne umple de iubire;
Să nu mai fie suflete sihastre
Nici Pruncul răstignit de neiubire...
( Mariana L. )

Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi.

"Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea soarele - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.

Căci cât de necesar este soareşe pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet."

"Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi"

"Învaţă pe ucenicii tăi, exact cu cuvintele cu care te-a învăţat pe tine maestrul tău, aceasta este datoria ta. Dacă îi poţi învăţa ceva mai mult şi ceva mai bine, asta va fi meritul tău"

Dacă nu mă iubeşte nimeni, n-am nici o mulţumire!

Astazi am citit in Epistola I a Sfantului Ioan, unde Evanghelistul face  identitatea intre iubire si lumina. Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza  adancurile lui. Nu exista lumina in afara iubirii! Nu ajunge sa privim numai lucrurile lumii, ca sa ne luminam.

Am spus ca de-as avea lumea toata, daca nu este o persoana care ma iubeste, nu am nici o multumire. Multumirea e lumina - lumina iubirii. Iubirea e lumina si amandoua sunt  viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata  vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa  iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. Daca omul nu  e vesnic, nu e acelasi lucru. Numai pentru ca omul este vesnic, il iubesc.

Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

La multi ani, Romane!

-->

-->

"...Oameni de azi aşteaptă Canaanul binelui din multe părţi. Unii îl aşteaptă de la oamenii, alţii de la politică. Însă binele trebuie aşteptat din altă parte: de la îndreptarea purtărilor noastre. Până când noi suntem răi, în zadar aşteptăm vremuri bune. La congresul din Stocholm, unde trimişii tuturor Bisericilor s-au sfătuit asupra îndreptării relelor din lume, principele Suediei a spus o vorbă foarte cuminte: "Noi, oamenii şi popoarele de azi - a zis principele - trăim vremurile ce le merităm"... La aşa oameni, aşa vremuri...la aşa cap, aşa căciulă. Noi căutăm pricinile relelor în afară de noi, şi ele sunt în noi.

Şi nu numai românii suntem în această stare biblică. Toate popoarele sunt aşa....De necazuri, acele neamuri vor scăpa mai întâi, care vor fi mai mult nădăjduit spre Domnul; căci dacă vom fi nădăjduindu-ne spre Dânsul, ne vom mântui printr-Însul (Isaia 1, 27)

În praznicul nostru naţional de 1 Decembrie, să nu uităm acest adevăr."

Părintele Iosif Trifa

Sfântul Apostol Andrei, propovăduitorul Evangheliei in Scythia Minor (Dorogea)

Pr. Prof. Dr. Acad. Mircea Păcurariu

Şirul “sfinţilor naţionali” ar putea începe cu unul din apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume cu Sfântul Andrei. Acesta, deşi era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoşii noştri geto-daci, şi anume în teritoriile situate pe ţărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Cine era Sfântul Andrei, “cel întâi chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre “ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan l, 29).

„Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“

Dregatorul bogat - Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii 

“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27).

Fraţi basarabeni, Romania vă iubeşte şi vă va iubi mereu

Indiferent de numele politicienilor ce vor fi la putere dupa 30 noiembrie, vrem să ştiţi că România vă iubeşte şi vă va iubi mereu.

Cu Dumnezeu înainte, încercaţi fraţi basarabeni!

MERGEŢI la VOT!

Comisia Electorală Centrală de la Chişinău a anunţat că pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie din Republica Moldova au fost constituite 2.066 de secţii de votare, dintre care 95 peste hotare.

Din cele 95 de secţii din afara ţării, cele mai multe, 25, vor funcţiona în Italia, iar 11 în România, şase în SUA, câte cinci în Federaţia Rusă şi Portugalia şi câte patru în Franţa şi Spania.

Dragostea-i mereu prezentă...

Filmuleţul acesta m-a lăsat fără cuvinte...Doamne de câte ori am fost şi eu în postura acestui ursuleţ şi de câte ori m-ai salvat când nu mai aveam nici o nădejde!...Te rog să mă ierţi, de atâtea ori ca şi acest ursuleţ am crezut că am ieşit din greutaţi singur, când de fapt Tu ai fost în spatele meu!...

Sfârşit în suferinţi şi-n munci

Sfărşit în suferinţi şi-n munci, cu lacrimile-n gene
eram când m-ai găsit atunci căzut, Samaritene.

M-ai ridicat milos din drum, pe-asim m-ai pus la Tine,
iar eu, plângând, Ţi-am spus: "De-acum, fă orice vrei cu mine!"

Uitat de toţi şi chinuit, am plâns apoi departe,
Tu însă iarăşi ai venit şi m-ai scăpat dn moarte.

PATRIOTISMUL - FRATELE DORULUI

Ce e patriotismul? Mai există? Se mai poartă? O fi lacrima de crocodil ce o varsă oamenii politici în campanie electorală când ne cerşesc voturi prefăcându-se că le pasă de ţară, când de fapt lor nu le pasă de nimic?... O fi poza vedetelor de televiziune, ce simt un singur sentiment şi acela paroxistic şi anume narcisismul, care din când în când se fac că le doare de mor sărăcia, mizeria, boala din ţară?... 

Sunt scriitoare şi totuşi nu ştiu să spun ce e patriotismul...

Să încep prin a spune ce nu este patriotismul şi poate aşa îmi lămuresc sufletul în legătură cu răspunsul la această întrebare. Patriotismul nu-i ceva ce se plăteşte şi nu e un merit pentru că îl simţi aşa cum cel ce nu îl simte nu trebuie comdamnat. Unul e bogat, celălalt sărac – asta e singura răsplată. Nu se dau premii pentru patriotism şi nu ai sentimentul patriei pentru că fluturi un steag.

,,Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste..."

Părtăşie, părtăşie...! 

,,Părtăşia cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, este binecuvântarea Evangheliei, binecuvântare ce face ca toţi oamenii indiferent de pătura socială, bogaţi sau săraci, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi să fie una în Domnul Iisus. În faţa dragostei răscumpărătoare a Domnului, toate deosebirile dintre oameni cad: " Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea... 

( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus! 

(cf. Galateni 3, 2 );

Scrisoare de dor scrisă cu rouă de dor

clik pe imagine
clik pe imagine

„N-am vreme…”

„N-am vreme de asa ceva”, spune omul când i se vorbeste despre sufletul sau si despre Dumnezeu.
De fapt, omul este „foarte ocupat”. De dimineata pana seara, zoreste cu treburile, carora nu le mai da de capăt. Insa, pe langa treburile sale, omul tot mai are vreme si pentru altfel d e lucruri.
Numai pentru un singur lucru nu are vreme, pentru ca nu vrea sa aiba vreme pentru asa ceva. N-are vreme sa chibzuiasca asupra vietii sale si a mantuirii sufletului sau. N-are vreme sa citeasca Biblia, sa se roage, sa citeasca o foaie crestina ori sa mearga acolo une se vesteste Cuvantul lui Dumnezeu. N-are vreme sa se gandeasca macar la moarte.

Despre prietenie ~Sf. Ioan Gura de Aur~

-->

"Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?
Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?
Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.
Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.
Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă; chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă.
Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaţi şi jertfelnici. Vorbim despre acei care ard de prietenie…

Prietenie zidită pe adevăr

-->

Vreau să scriu despre prietenie…nu prea ştiu ce să scriu. Eu am amici care-mi sunt mai apropiaţi ca prietenii, alţii care-mi sunt mai de încredere, decât mulţi dintre fraţi...Nu prea ştiu ce să scriu...cred însă că nu pot fi prieteni adevăraţi decât cei ce sunt uniţi prin aceeaşi frânghie a dragostei şi se regăsesc pe suişul către acelaş pisc, al Golgotei. Sunt tentat să spun că prietenia se câştigă, dar în acelaş timp ea se şi oferă. Nu-i uşor să vorbeşti despre prietenie, cui nu i-a fost teamă, cui nu i-a trecut prin gând măcar odată, că nu a fost prietenul la care se aştepta prietenul, că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui? 

Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care să stea lângă noi la necaz, la neputinţe, să zâmbească alături de noi, să "zboare" cu noi, şi la nevoie chiar să plângă alături de noi. 

Cu totii avem nevoie de de un prieten cu care să putem sta de vorbă, fără a fi nevoiţi să-i tot spunem " vezi să nu mai spui la nimeni, să rămână între noi". 

Iată deci că înainte de toate, avem nevoie de credincioşie....dar şi de exigenţă în alegerea prietenilor. Nimeni nu e mai selectiv şi mai exigent în relaţiile cu oamenii decât omul acela simplu de la ţară. Nu dă buzna cu prietenia peste nimeni şi mai ales peste cine nu-i de seamă cu el. Pe acel om de la ţară nu-l onorezi tu cu prietenia, te onorează el pe tine, după ce tea cântărit pe o balanţă de bijutier.

Şi totuşi, oare nu-s prea aspru?

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( X )

-->- "Cu orice pret, noi trebuie să încercăm a păstra pacea sufletului şi să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alţii. Nimic nu este mai preţios decât pacea întru Hristos Domnul. Sfinţii Părinţi aveau mereu un duh de pace şi, fiind binecuvantaţi cu harul lui Dumnezeu trăiau mult. -Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui! " ( Sfântul Serafim al Sarovului )

Dacă e duminică, e rugăciune...

,,Tată...Te-am întâlnit de-atâtea ori când simţeam în suflet tristeţea, dezamăgirea...Te priveam printre lacrimi strângându-mă la piept... am simţit dragostea Ta, încrederea Ta, bunătatea Ta...şi ...mi-am dorit să fiu ca Tine...
Doamne, pune în pieptul meu dorul veşniciei, dorul Tău....învaţă-mă să Te privesc...să primesc căldura ochilor Tăi, bătaia caldă a inimii Tale....învaţă-mă să simt ca Tine...Trăiesc o viaţă uneori aşa lipsită de sens...lipsită de Tine....şi uneori....prin intuneric Te strig....cum am ajuns aici?
Da....am greşit.... şi acum îmi dau seama că nu am realizat nimic....pune în mine o inimă nouă, un duh nou şi statornic.... dă-mi din bucuria Feţei Tale....
Doamne, eliberează-mă de egoismul meu, de mândria mea, de răutatea mea... eliberează-mă de mine....şi dă-mi forma Ta.....
Te-ai dat pentru mine....mă infior ce eşti..... cu ce dragoste m-ai iubit....cu ce căldura m-ai primit.... Te simt atât de aproape....
Cred în Tine.... mă predau Ţie..... fă ce vrei cu fiinţa mea.... zdrobeşte-mă, dar nu mă părăsi....
Mă gândeam uneori la minunăţia lucrărilor Tale, la destoinicia mâinilor Tale, ce frumos m-ai creat! Ce ai pus în mine! Doamne, Te laud! Te iubesc! Învaţă-mă căile Tale şi dă-mi harul să le urmez! Amin! "
PS. Rugăciunea de mai sus îi aparţine lui Sorin...am preluat-o de pe Forumul Oastei Domnului.

În aceeaşi cristelniţă

În aceeaşi cristelniţă ne-am născut,

sub acelaşi însemn,

sub acelaşi îndemn

al Duhului Sfânt,

în aceeaşi Biserică

Creştină, Ortodoxă.

Am avut,

atunci, demult,

aceeaşi frumoasă naştere

dar…

ne-am călcat făgăduinţa

lepădării de satana

făcându-ne vinovaţi tare

de aceeaşi neascultare

a protopărinţilor noştri.

Ce alegem noi: cuvintele sau faptele?

Se povestește că un duhovnic și-a invitat ucenicul să meargă cu el prin localitatea vecină mănăstirii și acolo să predice împreună. 

Au pornit dis de dimineață, au străbătut ulițele satului, au salutat localnicii, s-au bucurat de umbra pomilor, au ascultat ciripitul păsărilor și au mângâiat animalele. I-au ajutat pe cei care aveau nevoie de sprijin pentru a-și căra poverile. 

Au străbătut fiecare parte a localității zâmbind tuturor, salutându-i pe toți plini de amabilitate și oferind tuturor ajutorul lor.

Asceza limbajului

„Un proverb din Israel spune aşa:

“Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă şi poţi spune-n două vorbe, - află-le pe-acestea două” Asta trebuie să ne înveţe şi pe noi cată grijă trebuie să avem cănd spunem fiecare vorbă, fiindcă fiecare cuvant ne este un legămant de un fel. Iar după ce am spus cuvantul, şi mai multă grijă trebuie să avem, spre a împlini ceea ce am spus”.

Citesc acest proverb simplu şi profund, urmat de cele câteva îndemnuri la responsabilitate ale fr. Traian Dorz, răsfoind paginile cărţii “ Mărturisirea Strălucită”, pag. 229, ed. Oastea Domnului Sibiu.

Un câmp de maci...

Legatura Dragostei

“Sfantul Duh face din noi doi o unitate; El nu lasa nicio separatie intre noi. Duhul este o Persoana care-I leaga intre Ei pe Tatal si pe Fiul, fara a-I confunda si fara a se confunda El insusi cu Ei. Trebuie sa intelegem intr-un mod foarte real ce spune Iisus atunci cand zice: ceea ce faceti unui bolnav Mie imi faceti. El se identifica cu bolnavul, fara a deveni El Insusi bolnavul; in acest caz, bolnavul n-ar mai simti ca un altul este cel care il mangaie: identificare deci, dar nu confuzie.

Când am auzit, Doamne

Habacuc 3, 2

Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptă niciodată, ca şi cine aude numai cuvinte aspre.
Cine vorbeşte numai despre dragostea lui Dumnezeu şi nu pomeneşte niciodată şi despre dreptatea şi judecata Lui, acela îşi înşală ascultătorii. Ca şi cel care vorbeşte numai despre judecată şi pedeapsă.

Dar cine aude cuvintele lui Dumnezeu şi totuşi nu se trezeşte îngrozit, nu se ridică îngrozit, şi nu se întoarce la Dumnezeu, căzând la Crucea lui Hristos îngrozit de mulţimea şi de greutatea păcatelor sale, de osânda pe care o merită şi de mărimea Jertfei plătite de Hristos pentru iertarea sa – acela este un suflet nenorocit.

1 octombrie, ziua persoanelor vârstnice

Situata in miezul toamnei, anotimpul roadelor bogate, luna Octombrie, ne ofera placuta ocazie de a sarbatori si un alt anotimp, cel al nostalgiei, toamna vietii, care incoroneaza existenta fiecaruia dintre noi.
Ziua de 1 octombrie, desemnata din anul 1990 ca „Zi Internationala a persoanelor varstnice”, este o zi speciala pentru noi toti, tineri si varstnici deopotriva. Ne aplecam cu respect in fata parintilor si bunicilor nostri pentru tot ce au facut pentru noi cei tineri.
In aceasta zi de sarbatoare, blogul nostru, adreseaza tuturor varstnicilor, calde urari de sanatate, viata lunga si linistita, alaturi de cei dragi.

Tuturor, din inima, va uram:
SANATATE SI MULTE BUCURII IN ACEASTA TOAMNA
SI IN CELE CE VOR URMA!

Preasfanta Maica si Fecioara

Astazi praznuim pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.
Cititi mai multe aici

Prea Sfântă Maică şi Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu eşti a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu!