joi, 30 aprilie 2009

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( II )

* " Ce faci tu, aici, in locul si starea in care te afli?... Ai intrat intr-o pestera si ramai cuprins in noaptea ei intunecoasa? In jurul tau e numai noapte, groaza, spaime, caci ai facut lucru necugetat, nu dupa voia Domnului si raspunzi timid intrebatilor divine, daca le mai auzi; sau raspunzi ca Iosua cel credincios: "...Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului..." (Iosua 24, 15 )
Astazi daca auzi Glasul Domnului, deschide usa inimii larg!
Glasul Domnului rasuna mereu, ne cheama si astazi, si cine are urechi de auzit, aude chemarea, si vine la El.
"Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" ( Apocalipsa 3, 20 )"
* "A risipi este pacat. A sti sa chibzuiesti, este har de la Domnul. Insuseste-ti acest dar, ca sa devii folositor sau folositoare familiei, sotului sau sotiei, fratilor sau celor din jur, voua insiva, saracilor si lui Dumnezeu prin partasie duhovniceasca.
Citeste si versetele de la Romani 6, 22 - 23"
* "Sfaturile bune oferite cu intarziere su sub tensiunea amenintarilor, nu pot indeparta savarsirea faptei nelegiuite; si iata spargeri de case, destramari comjugale, prilejuri de pacatuiere, de vorbiri de rau a Evangheliei, piedici in calea inaintarii lucrarii de mantuire, pornite din familii de credinciosi, pe masa carora zi si noapte Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu sta la loc de cinste. Dar, ce folos daca Biblia sta numai pe masa si din cand in cand o stergem de praf, nu folosim rugaciunea cu intreaga familie ca mijloc de tarie si Har, nu folosim meditatiile biblice in familie ca putere de partasie a dragostei divine." * "Mori in fiecare zi, ca sa traiesti vesnic." ( Sf, Macarie cel Mare )
* "Doboara-ti gandul inaltarii mintii inainte de a te dobora el pe tine. Zdrobeste-ti pofta inainte de a te zdrobi ea pe tine"( Sf. Efraim Sirul )
* "E de preferat sa risti crezand in bunatatea si mila lui Dumnezeu, decat sa risti mizand doar pe puterea banilor!"
* "Unii vor spune ca sfaturile sunt usor de dat, dar greu de urmat. Intradevar, conditiile vietii noastre sunt diferite de cele ale stramosilor nostri, ca sa nu mai vorbim, de cele ale Sfintilor Parinti. Cu toate acestea, in Prezent putem intalni Trecutul si fara Prezent nu exista Viitor.Acel "Indrazneste, ridica-te" exprima nu doar continuitatea lucrurilor, ci si continuitatea fiintei proprii. De cate ori nu ne-a coplesit tristetea sau nenorocirea, sugerandu-ne ca nu ne vor mai parasi niciodata? De cate ori, intunecandu-se cerul, n-am avut impresia ca seninul nu mai exista sau nu mai are putere sa se arate? Si totusi de cate ori in situatiile cele mai grave nu ne-a surprins ceva cu totul neansemnat, facandu-ne sa zambim?....Nu doar furtuna este vinovata de scufundarea unei nave, ci si cei ce nu s-au pregatit sufucient pentru infruntarea ei. Acel "Indrazneste!" nu inseamna indemn la obraznicie in fata vietii, ci indemn la curaj linistit si demn in fata obrazniciei!" ( Pr. Ioan Tiberiu Visan)
* Intr-un interviu, Danion VASILE, scriitor bisericesc şi editor, spunea:
-"Am o deviză: un suflet în plus! Pe încă unul vreau să-l ajut, pe încă unul vreau să-l ajut! Cred că se poate folosi de cartea mea, de conferinţa mea încă un om. La o conferinţă, în Timişoara, nemediatizată, la care au fost foarte puţini oameni, cel de la instalaţia de sunet, unul care mergea pe la petreceri, pe la nunţi, pe la cumetrii, auzind cuvintele mele nu a vrut să ia nici un ban de la organizatori şi a zis că vrea să vină iar la o conferinţă de-a mea. Atunci am înţeles că pentru omul acela fusesem în Timişoara şi am simţit că Hristos lucrează. "
Ai si tu acest gand " un suflet in plus "
* "Ai pierdut banii ? De vei mulţumi, ţi-ai dobândit sufletul şi mai mare bogăţie ai câştigat, fiindcă ai tras la tine dragostea lui Dumnezeu. Iar de vei huli, pe lângă acelea ce le-ai pierdut, ai pierdut şi mântuirea ta; nici pe acelea nu ţi le-ai câştigat, ci şi sufletul l-ai omorât."
din “Omilii si cuvantari”(Sf. Ioan Gura de Aur)
* "Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare este unic şi irepetabil. De aceea fiecare dintre noi are ceva de dăruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are. Fiecare are un loc şi o misiune ce i-au fost încredinţate şi de care va trebui să răspundă. Fiecare este un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire.Un laureat al premiului Nobel a scris: Când vom muri şi vom merge în cer, ne vom întâlni cu Creatorul nostru. El nu ne va întreba: „De ce n-ai devenit Mesia? De ce n-ai descoperit un medicament împotriva cancerului? De ce n-ai devenit o personalitate a vieţii publice?”. El ne va întreba: „De ce nu ai fost tu însuţi?”."
* " Mirenii spun: “Fericiti sunt cei care traiesc in palate si au toate inlesnirile”. Dar insa fericiti sunt cei care au izbutit sa-si simplifice viata si s-au eliberat din latul acestui progres lumesc al multelor inlesniri, sau mai degraba al multelor greutati, si au scapat de acest stres infricosator al vremii noastre de azi. Daca omul nu isi simplifica viata, se chinuieste, in timp ce simplificand-o nu va avea acest stres...Nemultumirea si nesatiul sunt un rau mare. Cel robit bunurilor materiale este stapanit mereu de mahnire si de neliniste, pentru ca pe de o parte tremura ca sa nu piarda cele materiale, iar pe de alta parte ca sa nu i se ia sufletul. Intr-o zi a venit un bogat din Atena si mi-a spus: “Parinte, am pierdut legatura cu fiii mei; mi-am pierdut copiii!”. “Cati copii ai?”, il intreb. “Doi”, imi raspunde. “I-am crescut cu lapte de pasare. Tot ce au vrut au avut! Chiar si masina le-am luat.” Din discutie reiesea ca si el avea masina lui, si femeia sa pe a ei, si copiii lui pe a lor. “Binecuvantatule, i-am spus, tu in loc sa-ti micsorezi problemele, le-ai marit. Acum ai nevoie de un garaj mare pentru masini, de un mecanic pe care sa-l platesti de patru ori mai mult ca sa le repare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca va primejduiti toti patru in fiecare clipa sa muriti. In timp ce daca ti-ai fi simplificat viata, familia ti-ar fi fost unita, v-ati fi inteles unul pe altul si nu ai fi avut aceste probleme. Nu sunt vinovati copiii tai, tu esti vinovat ca nu te-ai ingrijit sa le dai alta educatie”. O familie, patru masini, un garaj, un mecanic etc.! Ce are daca merge unul mai tarziu? Toate aceste inlesniri nasc greutati.
( Cuv. Paisie Aghioritul - “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan )

miercuri, 29 aprilie 2009

Să ne rugăm şi pentru Iulian Susanu

Iată un nou motiv de rugăciune
Mariana spunea...
"Printre multele bucurii pe care le avem, Dumnezeu îngăduie şi suferinţe. Ne avem unii pe alţii pentru a ne fi aproape şi în bucurie şi în durere...Acum e rândul nostru...fratele ginerelui nostru e internat în spital în stare gravă...se pare că are encefalită..încă se fac investigaţii, timp în care el se simte din ce în ce mai rău :( Are nevoie de rugăciunile noastre stăruitoare. Ştiu că împreună vom trece şi peste asta!"

Doamne întinde mâna ta cea plină de balsam spre fratele nostru Iulian, are doar 17 ani. Ştim că Tu pe toate le îngădui cu un anumit scop, deaceea te rugăm binecuvintează pe fratele nostru Iulian şi dăi putere să treacă peste aceasta grea încercare. Amin!
Inca o saptamana de rugaciune pentru Corina....

marți, 28 aprilie 2009

Focul cuvântului biblic


"CUVÂNTUL MEU nu este el, oare, ca un foc? zice Domnul."

Iată, Însuşi Dumnezeu Îşi aseamănă cuvintele sale cu focul. Foc este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toţi care citim şi ne hrănim cu acest Cuvânt cunoaştem acest foc. Ne-am încălzit şi ne încălzim cu el. L-am simţit şi-l simţim mereu.
Biblia este o Carte caldă; o Carte fierbinte. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este cald şi are putere de a încălzi, de a aprinde. Biblia are foc în ea. Are un foc deosebit despre care David simţea şi spunea că "i-a aprins rărunchi". Biblia are un foc care aprinde inima şi viaţa. Şi e firesc să fie aşa. E explicabil să fie aşa, pentru că Autorul Bibliei este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este foc, căldură, clocot. Orice copil al lui Dumnezeu care citeşte Biblia se întâlneşte în ea cu Focul cel Ceresc. Orice copil al lui Dumnezeu care citeşte Biblia, aplecat în rugăciune, stă mereu sub botezul limbilor de foc. Aşa se explică de ce un creştin cititor din Biblie, un creştin biblic, este un om aprins pentru cele sufleteşti, este un "nebunatic", este mereu în clocot. Biblia este o magazie de foc ceresc, şi cine intră în ea se aprinde.

Nici o altă carte din lume n-are puterea ce o are Biblia de a-l aprinde pe om, de a-l încălzi, de a-l însufleţii şi de a-l face nebun pentru Domnul şi sufletul său. Nici o altă carte nu poate face acest lucru, pentru că nici o altă carte din lume n-are focul ce-l are Biblia. Focul cel Ceresc, Focul Duhului Sfânt.
Un creştin este - trebuie să fie - mai presus de toate un om cald, un om aprins, un om în clocot. Dar acest creştin aprins poate fi numai cel care se aprinde mereu şi cu focul cuvântului biblic.
"Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc...? - zice Domnul". Iată focul care ne trebuie pentru întreţinerea "căldurii" noastre, ca să fim nişte creştini calzi şi aprinşi! Un creştin biblic este un om aprins, veşnic înflăcărat pentru cele sufleteşti, veşnic în clocot. Dar îndată ce slăbeşte cu citirea Bibliei, cu râvna, îl vezi cum se răceşte, îl vezi cum ajunge şi el un "căldicel", ba chiar rece de tot. Răceala creştinilor de azi vine tocmai pentru că nu se apropie de Biblie, pentru că nu se apropie de focul cuvântului biblic.
Pentru satan şi împărăţia lui nu este nimic mai primejdios decât un creştin aprins, un creştin în clocot. De aceea, satan umblă şi el cu "foc" după oameni; umblă cu "focul" lui. Focul lui satan este: alcoolul, cârciumile, petrecerile, desfătările şi toate patimile cele rele. Şi, o, cum aleargă lumea la acest foc! Şi, o, cum se încălzeşte şi se aprinde lumea cu acest foc! Nu-l poţi apropia pe om de focul din Biblie, dar se duce nebuneşte la focul lui satan. Satan a umplut lumea cu focul lui. Şi e plină lumea de cei care ard şi se prăpădesc în acest foc pierzător de suflete.
Domnul strigă din cer de sus: "Foc este Cuvântul Meu! Aprindeţi-vă cu el!" Dar, drept răspuns, jos, în lume, creştinul se aprinde cu focul lui satan....
Îndeosebi, voi, tinerilor, privegheaţi mereu, căci mai ales după voi umblă satan să se apropie cu focul lui pentru voi e o îndoită biruinţă când vă cuprinde Focul cel Ceresc. Când focul tinereţii voastre e botezat cu Focul cel Ceresc, atunci voi puteţi face lucruri mari şi minuni mari.
Tineri, bătrâni, fraţi şi surori, apropiaţi-vă cu toţii de focul cuvântului biblic, ca să luaţi foc, căldură şi mântuire!"

Din cartea " Biblia - Cartea vieţii" scrisă de Părintele Iosif Trifa
Această carte o puteţi cumpăra de aici
Librăria "Oastea Domnului"

Împreună am reusit!

Aşa se numeşte ştirea din 27 aprilie 2009, de la Observatorul Antenei 1:
„Împreună am reuşit! Românii au mai demonstrat o dată că au sufletul mare! La îndemnul Fundaţiei Mereu Aproape s-au adunat 657.000 de euro pentru a salva vieţile a 6 copii! 6 copii care au avut fiecare câte un înger. Şi o mulţime de părinţi adoptivi, voi toţi, cei care le-aţi oferit şansa la o viaţă normală”.

Iată ce veste ne dă Ştefănuţ pe blogul lui:


"Vă rog să mă scuzaţi că scriu aşa târziu, dar la mine nu a fost internet şi nici cablu la televizor. Le-a reparat un nenea, care a spus că s-au stricat când s-a mişcat pământul. Am fost şi la injecţie în seara asta. Sâmbătă şi duminică am fost la bunici unde a fost foarte frumos. A fost un pic cam frig şi m-a speriat un cocoş, pe care îl cheamă Gheorghiţă. El s-a trezit când era întuneric afară şi început să strige foarte tare cucurigu sub geamul meu. Eu nu am înţeles ce vroia şi m-am speriat un pic. Mi-a explicat Mami că aşa face el, e ca un ceas şi scoală oamenii să plece la servici. Gheorghiţă nu ştia că era duminică.
Acum am să vă arat şi nişte poze, pentru că bunicii mă aşteptau cu o surpriză: o bicicletă! Am jucat un pic de fotbal cu Tati şi i-am dat un gol.
Mai întâi să vă spun ce bani am mai primit, că a fost Tati la bancă. Astăzi, 27 aprilie 2009, la ora 15.30, am în conturile mele: 412.960 RON, 12.776 EURO şi 939 USD, adică 110.928 de euro. Şi cu 9.860 de euro la Teledonul meu de la Romtelecom, înseamnă că am 120.788 de euro! Au spus Mami şi Tati că vă mulţumim din suflet tuturor şi ne rugăm pentru sănătatea Dumneavoastră! Sărutmâna!

P.S. Tanti Isabellelorelai spune că s-au strâns toţi banii pe 27 aprilie!!! Pentru toţi 6 de la Campania Mereu Aproape! Şi că mai sunt bani mulţi şi pentru alţi copii! "
După această minunată veste, nu pot decât să mă alătur de Stefănuţ şi de ceilalţi copii şi să spun:
"Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul îndurărilor şi a toată milostivirea, a cărui milă este nemăsurată şi iubirea de oameni adânc neajunsă, la a Ta mărire căzând cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi netrebnici, cu umilinţă aducem acum mulţumire bunătăţii Tale pentru binefacerile ce am primit; şi ca pe Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul Te mărim, cântăm Ţie, Te lăudăm, şi căzând înaintea Ta, iarăşi mulţumim rugând cu umilinţă nemăsurata şi nespusa Ta milostivire, ca precum ai binevoit să primeşti acum rugăciunile noastre, aşa şi de acum înainte ne învredniceşte a dobândi ale Tale binefaceri, mântuindu-ne de tot răul şi necazul, ca să putem totdeauna mulţumire a aduce, Preabunule, a grăi şi a cânta Ţie şi celui fără de început al Tău Părinte şi preabunului şi de viaâă făcătorului Duhului Tău. Amin!
Mântuieşte, Doamne şi miluieşte pe cei ce ne fac nouă bine, arată mila Ta cu danşii, dăruindu-le toate cererile cele spre mântuire şi răsplata bunurilor celor veşnice. Amin! Amin!

luni, 27 aprilie 2009

Si Florentina are nevoie de ajutorul nostru...

Am primit astazi urmatorul mesaj in care flory spunea:

"Hristos a inviat ...........va rog din suflet sa ma ajuta-ti am mare nevoie de ajutorul dvs."

Am intrat pe blogul lui Florentina si iata despre ce este vorba:

" Nu prea ma pricep la scris imi este greu sa scriu din cauza vederii, dar nu ma dau batuta si lupt incontinoare cu boala mea , imi doresc din suflet sa traiesc.Sunt o fata foarte bolnava si lupt zilnic pentru viata mea , in anul 2001 mi sa facut foarte rau si la recomandarea medicului specialist am facut o rezonanta magnetica -rezultatul acestei analize fiind tumora pe nervul optic stang.In luna Iunie 2001 am fost operata la spitalul Bagdasar-Arsenie din Bucuresti ,in urma operatiei mi-am pierdut vederea la ochiul stang ,si in urma rezultatului biopsiei am inceput citostatice lunar la I.O.B Fundeni ,Din anul 2001 am facut lunar citostatice pana in luna august 2004 cand tumora a recidivat din nou ,si parca nu era deajuns am facut si hidrocefalee , in luna septembrie 2004 am fost din nou operata tot la spitalul Bagdasar-Arsenie, in urma acestei operati mi sa pus un dren*furtunas* din cap pana in vezica urinara sa mi se scurca lichidul encefalorahidian .Acest dren trebuie sal port in corpul meu toata viata.Dupa ceea dea doua interventie am inceput din nou cu citostatice pana an luna decembrie 2005 cand am inceput sa ma simt foarte foarte rau,afland ca tumora recidivase din nou dar de data aceasta pe chiasma optica, riscand in scurt timp sa-mi pierd vederea si la ochiul drept.Ceea dea treia interventie nu se mai putea face la noi in tara deaceea parinti mei au luptat pe toate caile *presa, povestiri adevarate,daruiesti si castigi*Datorita oamenilor cu suflet mare pe data de 15.02.2006 am fost operata in Germania salvandumi-se vederea la un singur ochii , ochiul drept.Dupa aceata operatie am urmat timp de 2 ani un tratament din Germania unde mam simtit cat de cat mai bine.In luna decembrie 2008 a inceput din nou calvarul , dureri foarte mari de cap stari de voma ameteli, dureri insuportabile de burta .In luna ianuarie 2009b am fost din nou operata de acumulare de lichid la burta*lichidul de la cap nu mai ajungea in vezica urinara, si se aduna in burta*Dupa aceasta operatie mam simtit doar 2 saptamani bine , au inceput din nou durerile foarte mari de cap si am fost internata de urgenta la Institutul Oncologic unde timp de 3 saptamani sa incercat cu toate calmantele posibile sa ma lase durerilr , dar degeaba.Am facut din nou un RMN ,rezultatul fiind Tumora occipitala dreapta , si tumora parietala stanga .La noi in tara nu mai pot fii operata concluzia medicilor fiind sa incep din nou citostatice la Institut.Am facut deaja 2 cure si ma simt putin mai bine.Parinti mei au trimis un dosar medical in Elvetia si asteptam raspunsul medicului neurochirug.Situatia financiara a familiei mele ,este precara venitul lunar fiind de 800 ron la 4 persoane ,parintii mei nu mai iau banii nici pentru deplasarile la Bucuresti sa fac cura de citostatice ,imprumuta de fiecare data cand trebuie sa plec ....au o groaza de datori , imi este frica sa nu ne pierdem si casa din cauza datorilor.Si mama mea are probleme mari de sanatate , dar pentru ea nu conteaza decat sa ma fac eu bine.Imi pun toata speranta in oamenii cu suflet mare , care ma pot ajuta cu orce suma cat de mica sa-mi pot urma tratamentul cu citostatice , si sa ajung in Elvetia pentru tratament...Cine ma poate ajuta , am conturi deschise la.

BCR TULCEA pe numele mamei mele DIMA CAMELIA
RON. RO03RNCB0256043257570001
EURO. RO46RNCB0256043257570003
USD. RO62RNCB0256043257570006
TELEFON. 0743997523
adresa. strada pelinului nr 1 bl 1 sc c ap18.
jud tulcea loc tulcea
card. DIMA FLORENTINA VALENTINA
COD. IBAN-RO45RNCB0629101272940001
CIC- 10127294
Doamne ajuta."

P.S. Dragii mei, am deovedit in cazul Corinei ca impreuna putem da o mana de ajutor. Iata ca Florentina impresionata de ceea ce am putut face impreuna, a indraznit sa ne ceara ajutorul. Haideti sa o luam de la capat, gandindu-ne ca Florentina ar putea fi cel mai bun prieten al nostru. Eu sunt alaturi de Florentina, voi?

Cum poate sa-ti fie foame de Cuvantul lui Dumnezeu si totusi sa-l neglijezi ca hrana zilnica?


La postarea anterioară cu "Pâinea cuvântului biblic", Alina Tănase a pus o întrebare cât se poate de serioasă şi foarte importantă şi tocmai de aceea am preferat să nu-i răspund tot printr-un comentariu ci printr-o nouă postare pe prima pagină. Cu siguranţă că raspunsul meu poate nu va mulţumii pe toată lumea, şi tocmai de aceea va provoc chiar de la începutul acestei postări şi vă rog să m completaţi, să mă corectaţi dacă este cazul, pentru ca în final să avem un răspuns ziditor pentru noi în primul rând şi apoi pentru ceilalţi semeni ai noştrii care îşi pun o astfel de întrebare. Iată întrebarea:

“Am o întrebare la care poate îmi poţi răspunde: Cum poate să-ţ0 fie foame de Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi să-l neglijezi ca hrană zilnică? De ce este aşa şi ce trebuie făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?”

La întrebarea frăţiei tale, soră Alina, pentru început îmi pun înainte postarea anterioară referitoare la Biblie şi telefonul mobil şi spun: “Daca am fi mai atenţi la Sfânta Scriptură!”

NU putem răspunde la o astfel de întrebare fără a avea smerenia de a recunoaşte ce trebuie schimbat şi înoit în noi înşine. Se întâmplă în viaţa de zi cu zi ca atunci când eşti prins în treburi casnice şi nu numai să nu ai timp de hrană pentru trup şi atunci te amăgeşti cu o felie de pâine şi amăgirea aceasta ţine o vreme de foame. Diavolul, cu experienţa îndelungă pe care o are, va şti să exploateze locul slăbiciunii fiecăruia dintre noi, binenţeles, nu pentru a ne mântui, ci pentru a ne face să ne pierdem entuziasmul, pentru a face orice altceva numai să nu mai avem timp şi pentru Sfânta Scriptură. Şi deşi sufletul cere hrană duhovnicească, deşi este flămând îl amăgim cu un verset două crezând că-i deajuns şi amăgirea aceasta ţine de foame o vreme.
Fără discernământul rugăciunii, care aduce linişte şi pace, cel rău va reuşi, să ne fure întodeauna de la "gură" hrana cea de toate zilele. Şi astfel la un moment dat se va întampla şi cu sufletul ceea ce se întâmplă şi cu trupul - va slăbi, se va îmbolnăvi...
Putem oprii această slăbire şi îmbolnăvire prin nădejde şi rugăciune,folosind bine timpul clipei prezente, abandonând grijile de mâine în mâinile lui Dumnezeu şi bucurându-ne de prezentul cert al mântuirii noastre. Cel rău ştie să întârzie această bucurie a noastră prin pierderea timpului nostru pentru citirea Cuvântului Sfânt pentru alte scopuri aparent nobile dar, înşelătoare.
Ce trebui făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?
Să conştientizăm că suntem oameni, că avem fiecare dintre noi defectele noastre, slăbiciunile şi pierderile noastre şi că Dumnezeu nu cere de la noi perfecţiune. Vor mai fi căderi, dar important pentru fiecare dintre noi este să nu descurajăm.
Pentru un trup sănătos medicii spun că trebuie respectat timpul pentru hrană şi sfatul acesta este valabil şi pentru suflet. Timpul pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie păstrat cu orice preţ fiindcă numai pierderea lui permite păcatului să pătrundă în suflet. Strategia celui celui rău este de a ne face să pierdem acest timp amăgindu-ne cu o închipuită linişte, amăgindu-ne cu acea "feliuţă de pâine" adică un verset două.
"Fără Mine nu puteti face nimic!"(Ioan 15,5) spune Domnul Iisus.
Statornicia noastră pe calea lui Dumnezeu se va vedea din citirea şi ascultarea Cuvântului Sfintei Scripturi care, rodind în viaţa noastră, va da copiilor noştri bucurii reale şi chiar dacă vom fi şi noi şi ei puţin mai săraci material din cauza faptului că ne-am rupt din timpul destinat bunăstării materiale pentru sufelt, vom vi cu atat mai mult binecuvântaţi în har!

Slavit să fie Domnul!

duminică, 26 aprilie 2009

Pâinea cuvântului biblic

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu."

(Matei 4, 4)

Această asemănare ne-a lăsat-o Însuşi Mântuitorul, când diavolul I-a oferit pâinea în pustie, cu gând de ispită. Mântuitorul a respins această ispită prin cuvintele: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4).

Iar acest cuvânt care iese - şi a ieşit - din gura lui Dumnezeu se află în Biblie. Mântuitorul recomandă, aşadar, Biblia ca pe o pâine, ca pe o hrană cerească. Biblia nu e numai o carte de învăţături bune şi folositoare, nu e numai o carte de sfaturi morale. Dacă ea ar fi numai atât, apoi ar fi trecut de mult şi ea la vechituri; la cărţile pe care vremea le-a dat la o parte, oricât de frumoase învăţături şi sfaturi morale cuprindeau. O, nu! Biblia e ceva mai mult. În ea este o hrană ce vine de Sus, din cer. Ea este o "pâine" ce vine de Sus, din cer. Ea este o "mană" căzută de Sus, din cer. Şi, ca atare, Biblia nu trebuie numai citită, ca orice altă carte, ci ea trebuie mâncată. Cum spune proorocul Ieremia: "Când am aflat cuvintele Tale, le-am mâncat" (Ieremia 15, 16). "Şi m-am dus spre înger, zicându-i să-mi dea Cartea. Şi el mi-a zis: Ia-o şi o mănâncă!" (Apoc. 10, 9).

O, ce hrană minunată este Cuvântul lui Dum-nezeu, Biblia! Toţi câţi au aflat această hrană, toţi câţi mănâncă din această "pâine" mărturisesc într-un glas că ei n-ar mai putea trăi fără această mâncare cerească.

Iar la o astfel de minunată hrană poate ajunge oricine. Când sărăcimea trece pe străzile oraşelor mari, îi lasă gura apă după atâtea bunătăţi scumpe de mâncăruri şi băuturi ce se văd prin ferestrele marilor prăvălii. Şi suspină că nu poate ajunge la ele.

Dar cu mâncărurile cele duhovniceşti Dumnezeu a rânduit altcum. Ele stau la îndemâna tuturor. Biblia - spunea un Sfânt Părinte - este o cămară cerească plină de cele mai scumpe mâncăruri duhovniceşti. Iar această cămară este deschisă tuturor, în toată vremea. Din ea pot gusta toţi, pot mânca toţi. Din ea poate mânca oricine, până se satură, căci aici nu se vinde cu kilogramul.

Biblia este o hrană minunată. Pe toţi cei ce se hrănesc cu această mâncare îi vezi cu ochii cum "cresc" şi se întăresc. Ce bucurie e să vezi cum cresc duhovniceşte cei ce se hrănesc cu Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu!

Biblia este un hambar cu grâu ceresc; un grâu care, îndată ce ajunge la pământul inimii, încolţeşte şi face "mai întâi iarbă verde, apoi spic şi pe urmă grâu deplin în spic", adică roduri de fapte bune (Marcu 4, 28).

O, ce hrană minunată este Cuvântul lui Dumnezeu! Dar această hrană, această pâine cerească, trebuie dorită, trebuie poftită. Noi trebu-ie să avem o foame de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). Alături de pâinea şi hrana cea trecătoare de care are lipsă corpul nostru, noi trebuie să simţim lipsă de hrana de care are nevoie şi sufletul nostru, viaţa noastră cea duhovnicească. Noi trebuie să simţim o neîncetată foame după Cuvântul lui Dumnezeu.

Am mai spus odată pilda unui cioban care se ducea la oi cu traista împărţită în două. Într-o parte avea merinde, iar în cealaltă o Biblie; adică mâncare şi pentru corp şi pentru suflet. Ferice de cei care au împărţită "traista vieţii" în aceste două părţi.

Un creştin adevărat umblă flămând după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, vai, cât de puţini sunt aceştia! Lumea e plină de cei care umblă flămânzi după hrana lui satan, după mâncarea lui satan, după desfătările, patimile şi păcatele acestei lumi. Lumea e plină de mâncărurile lui satan şi de cei ce aleargă ca nebuni după ele. Doar nici într-un alt punct nu se arată în toată grozăvenia ei creştinătatea de nume, ca în punctul acesta: de-a căuta oamenii hrana lui satan şi a se hrăni cu ea.

Să ne gândim, spre pildă, numai la cei doi idoli spurcaţi: alcoolul şi tutunul. Milioane şi milioane de oameni se hrănesc cu această mană diavolească. Mii şi mii de milioane de lei se cheltuiesc pe această spurcată mâncare.

Pentru o Biblie, pentru o carte, pentru o foaie religioasă omul nu are bani, dar pentru lucrul diavolului are....

Cel ce se hrăneşte cu Pâinea cuvântului biblic va avea şi cealaltă pâine...


Din cartea " Biblia - Cartea vieţii" scrisă de Părintele Iosif Trifa

Această carte o puteţi cumpăra de aici

Librăria "Oastea Domnului"


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile?


Cum ar fi dacă am trata Biblia ca pe telefoanele mobile?

Oare le-am purta cu noi mereu, în poşete sau în buzunare?

Oare ne-am întoarce după ea dacă am uita-o?

Am umbla după ea de câteva ori pe zi?

Am folosi-o ca să primim mesaje din partea Cerului?

Am trata-o ca şi cum nu am putea trăi fără ea?

Oare am dărui-o ca şi cadou copiilor noştri?

Am folosi-o când călătorim?

Am folosi-o în caz de urgenţe?

Şi încă ceva... Spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie să ne facem grijă ca vom fi deconectaţi.

Iisus a plătit deja factura... în avans!

Unde este biblia ta?

Sursa: aici

vineri, 24 aprilie 2009

Şoapte de iubire



Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi mulţumesc...
De prietenia Ta cu care îmi colorezi sufletul
Şi care nu se opreşte doar la vorbe şi gânduri
De roua dimineţii ce-mi face ochii strălucitori
Şi mă-ndeamnă să privesc spre cer în zori
Să îmbrăţişez smerit şi fericit tot universul
De unde-mi picură pe suflet dorul, versul

Îţi mulţumesc de tot ce-mi dai Tu mie
Mă iarta, iubirea-mi nu e cum aş vrea sa fie…
vrea să-Ţi arăt cât de mult m-am schimbat,
Dar mă uit la mine, mai am atâtea de lăsat.
Tu, pentru mine, ai lăsat în ceruri nemurirea,
Mi-ai oferit în dar prietenia şi iubirea,
M-ai legănat pe braţele Tale
Şi sufletul mi-ai deschis în zeci de petale...

Uneori, când sufletul mi-e răvăşit de furtună,
Tu-mi eşti curcubeul ce alungă norii ce se adună
Şi mâna de prieten şi frate picurând ajutor
Peste chipu-mi de lut brazdat de lacrimi de dor.
Tu-mi eşti soarele ce mă-ncălzeşte-n lumină
Şoptindu-mi duios: „Orice durere iubind se alină!”

joi, 23 aprilie 2009

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( I )


* Lăsaţi bunele îndemnuri semănate de Dumnezeu în sufletele voastre să aducă roadă binecuvântată şi nu le ucideţi, precum aţi ucide pruncii din leagăn!
* Cenzuraţi-vă comentariile de orice fel! "Că toţi suntem îndemnaţi de aceeaşi pizmă drăcească, să ţinem mânia asupra fratelui nostru".
* Să învăţăm respectu unii faţă de alţii, rugându-ne unii pentru alţii. Îşi poate păstra deminitatea doar cel capabil să respecte!
* Certetează mâhnirea, teama şi mânia din sufletul tău. Aceste stări sufleteşi nu au dreptul să te domine, ci doar să-ţi sugereze realităţi ale vieţii!
* Atenţie la detalii, căci nu toate greşelile mai pot fi reparate!
* Tactul şi politeţea sunt mai bune decât sinceritatea orgolioasă!
* Ceea ce se întâmplă azi, chiar dacă te supără, este spre binele tau. Fii înţelegător!* Soare, rază, lumină - distincte şi inseparabile; Tăcere, Cuvânt, Sunet, sugerând imagini spre înţelegerea Sf. Treimi. Cercetează-le! * Numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii. Încearcă! Dacă deschizi Noul Testament şi citeşti în Ioan 1, 18 si 1 Ioan 4, 8-16, vei vedea că am dreptate.
* Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dăruiască împăcarea cu tine însuţi! Să nu îngăduim comodităţii lăuntrice să se instaleze în noi, topindu-ne asemenea dogorii de afară. Pentru ca lucrul acesta să fie posibil, cercetaţi Scripturile!
* Nu suferiţi în singurătate. Împărtăşiţi-vă gândurile şi sentimentele unui prieten/prietene şi lui Dumnezeu. Nu vă sfiiţi să vă vărsaţi inima înaintea Sa. Puteţi să vă destăinuiţi lui cu toată sinceritatea. Nu vă va respinge niciodată pentru că aveti probleme - le cunoaşte prea bine!
* Gândiţi pozitiv: umpleţi-vă gândurile de cuvinte constructive. Scrieţi-vă pe tăbliţa inimii cuvintele Sf. Ap. Pavel: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" ( Filipeni 4, 8)
* Iubindu-ţi semenii pe care-i vezi, vei învăţa să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi.
* Se spune că omul aude doar ceea ce înţelege. Prin urmare, nu este suficient să ai urechi pentru a auzi! Gândeşte-te cât de răspândită este surzenia lăuntrică, de vreme ce însuşi Mântuitorul pronunţă cuvintele: "Cine are urechi de auzit să audă!"
* Gândiţi-vă bine şi cercetaţi-vă bine la Lumina Sfintelor Scripturi. Nu daţi prilej Diavolului. Nu lăsaţi să încolţească lăstarul "firii" din prea multă slobozenie de care se temea şi sfântul Apostol Pavel ( 1 Corinteni 8, 9; Galatani 5, 13; 1 Corinteni 8, 11; Evrei 12, 5).....
* Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veti găsi, bateţi la uşa milostivirii Sale şi vă va da belşug şi revărsări de binecuvântări şi Har. Poţi să alegi floarea care-ţi este dragă, cu cele mai frumoase şi mai alese calităţi duhovniceşti, din grădina Domnului, dacă eşti răsădit în grădina Lui, şi nu din altă parte. Altfel, vei fi pedepsit de Stăpânul grădinii. Pedeapsa Lui e aspră şi necruţătoare.
* Cel ce aude, oare nu se va ridica? Şi cel ce se abate, nu se va întoarce?... Iar cel ce se întoarce nu este lepădat, pentru că Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, şi să se întoarcă şi să se mântuiască. Chiar şi în adâncul răutăţilor, dacă ai căzut, să nu deznădăjduieşti. Este vreme de îndreptare. Ai alunecat? Scoală-te Ai greşit, părăseşte greşala; să nu stai în calea păcatelor. Că întorcându-te, te vei ridica, şi ridicându-te, te vei mântui. După boală este sănătate şi din căinţă vine mântuirea. Îndrăzneşte, nu deznădăjduiti. Legea lui Dumnezeu nu este legea stăpânitorilor care judecă şi osândesc fără milă. Căci trăind sub har, harul depărtează osânda, aşteptând îndreptarea, până când este încă deschisă uşa, iar dupa ce se va închide uşa, Mirele nu va mai auzi pe cei rămaşi afară." (Proloagele, pag. 865)

Va urma...

marți, 21 aprilie 2009

Povestea unui fluturaş


În spatele uneia din fotografii se ascunde povestea interactivă a unui fluturaş, descoperiţi-o...
Astazi, 21 aprilie, incepand cu ora 11 a.m. (ora Romaniei) Corina Oprean va fi operata in Germania de echipa doctorului Tatagiba, operatie complicata pe creier.Sa ne rugam ca Dumnezeu sa dea lumina, pricepere si indemanare medicilor care opereaza iar celor apropiati, sotului si fiicelor, putere si credinta neclintita.

Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase!
Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră!
Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru CORINA greu încercată de boală!
Mântuieşte-o, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu o putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, o poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-o cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de roba Ta, CORINA potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-o din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.
Dăruieşte-i ei răbdare şi linişte, alungând de la ea toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheată de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-o, Iubitorule de oameni, ca văzând ea mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin!

O, Maică Sfântă a celor ce cheamă cu evlavie numele tău!
O, grabnică ajutătoare a neamului creş­tinesc, nădejde a celor deznădăjduiţi!
La tine alerg când mă aflu în necazuri şi în dureri, aşteptând milostivirea ta.
Nici un muritor nu a cunoscut o durere mai mare decât ai cunoscut-o tu, atunci când L-ai văzut pe Preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce.
Nici o mamă nu a plâns pentru fiii ei cât ai plâns tu pentru căderile şi durerile noastre. O, câte icoane ai udat cu lacrimile tale, ca să vădeşti creştinilor grija pe care le-o porţi. Cum ai făcut să izvorască lacrimi din ochii tăi zugrăviţi de mâini omeneşti!
Ştiind marea ta grijă pentru cei ce laudă numele tău, te rog, Preacurată, vezi suferinţa surioarei noatre CORINA şi ne­putinţele ei, Preasfântă Fecioară, şi nu o lăsa să fie biruită de ele.
Ştiu minunile tale, ştiu dragostea pe care o arăţi neamului creştinesc. De multe ori te-ai arătat în chip minunat şi ai dăruit vindecare celor dreptcredincioşi.
Ajută-o, Maică Preasfântă, ca simţind că o acoperi cu sfântul tău acoperământ, să te cinstescă împreună cu toţi îngerii şi sfinţii în toate zilele vieţii sale. Amin!

O, sfântă ceată a celor care L-aţi slujit pe Hristos, aducându-mi aminte de faptele voastre minunate, vă aduc laudă după cuviinţă:
Bucuraţi-vă, stele ale cerului duhovnicesc!
Bucuraţi-vă, împreună cu cetele îngereşti!
Bucuraţi-vă, candele ale Bisericii lui Hristos!
Bucuraţi-vă, sfinţilor prin care Domnul împarte tuturor tămăduiri!
Voi aţi împărţit neamului omenesc mulţime de vindecări minunate şi, pentru aceasta, la voi alerg astăzi, nădăjduind că nu mă veţi trece cu vederea.
Ajutaţi-o pe CORINA să primescă tămăduire de la Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce v-a dat bi­ruinţă în lupta cu trupul, cu patimile şi cu poftele, Căruia Îi aduc smerită rugăciune:
Doamne Iisuse Hristoase, Care i-ai rân­duit pe sfinţii Tăi drept mijlocitori ai cererilor oamenilor, arată-i mila Ta şi surioarei noastre CORINA, care este încercată în focul durerilor, şi dăruieşte-i vindecare trupească şi sufletească. Pentru rugă­ciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei; ale Sfinţilor, mări­ţilor şi întru-tot-lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor mari dascăli ai lumii şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur; ale celor între sfinţi Părinţii noştri Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; cu ale Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Ioan cel Nou de la Suceava şi Ioan Valahul; cu ale Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Fotie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; cu ale Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor; cu ale preacuvioşilor şi de-Dumnezeu-purtătorilor părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion şi Sofronie; cu ale preacuvioasei Maicii noastre Paras­cheva şi ale tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioa­selor Maici, care s-au nevoit în dreapta-credinţă.
Că Tu eşti Dumnezeul tămăduirilor, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai răbdat prigonirile, batjocurile şi chiar moartea pe cruce pentru mântuirea noastră, Cel Ce ne-ai spus că „prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, arată-i, surioarei noastre CORINA, milele Tale cele bogate şi dăruieşte-i duhul răbdării, ca sufletul ei cel greu încercat să dobândească alinare.
Vezi deznădejdea care o ispiteşte, vezi încer­carea prin care trece şi ajută-o să iesă din ea curăţită de păcate şi pregătită să-Ţi slujescă în toate zilele vieţii sale, şi să slăvescă numele Tău cel sfânt, cântând împreună cu toţi îngerii şi sfinţii: Aliluia!

Doamne, Dumnezeul meu, mărturisesc înaintea feţei Tale neputinţele şi slăbiciunile mele cele multe.
Ştiu ca frică mare a cuprins-o pe sora noastră CORINA înaintea acestei încercări, ajut-o să o cuprindă din nou încrederea în pronia Ta şi în grija pe care o porţi oamenilor.
Dacă nu ne-ai fi acoperit cu harul Tău, furtuna deznădejdii n-ar fi doborât la pământ.
Suntem conştienţi că nici unul dintre noi nu avem, Atotputernice Doamne, curajul pe care îl au aleşii Tăi înaintea încercărilor vieţii, dar tot ce pot să fac este să cad cu frângere de inimă înaintea Ta şi să Te rog să nu o laşi pe surioara noastră CORINA fără ajutor.
Tu, Doamne, Cela Ce eşti doctor ceresc, tămăduieşte-p prin mâna doctorului pământesc, ca să Te laue în toate zilele vieţii mele. Amin.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

În aşteptarea învierii

Clik pe Epitaf


"... Scoala-Te-ndurate,
Si pe noi ne scoate
Din a gheenei groapa!

`Doamne, inviaza`,
Zicea, varsand lacrimi,
Maica Ta ce te-a nascut.

Inviaza-n graba,
Alungand durerea
Curatei Tale Maice!

Prinse-au fost de frica
Cerestile cete,
Cand Te-au vazut mort, Doamne.

Iarta de greseli,
Pe cei ce cu frica,
Cinstesc a Tale patimi.

O, infricosata,
Straina vedere;
Pamantul cum Te-ascunde.

Altadata-un Iosif
Ti-a slujit in fuga,
Si-acum Te-ngroapa altul.

Plange, Te jeleste,
Preacurata-Ti Maica,
Fiind Tu mort, Cuvinte.

Spaima ia pe ingeri
De grozava-Ti moarte,
O, Facator a toate!

Pana-n zori, cu miruri,
Ti-au stropit mormantul
Cele inteleptite.

Pace in Biserici,
Lumii mantuire,
Prin inviere-Ti da-ne!

O, Treime Sfanta,
Tata, Fiu si Duh Sfant,
Lumea o mantuieste,

Robilor tai, Maica,
Da-le ca sa vada
Scularea Fiului tau!

Neamurile toate
Lauda-ngroparii
Ti-aduc, Hristoase al meu.

(Prohodul Domnului Starea a III-a)

vineri, 17 aprilie 2009

Diana Mociran, din Baia Mare, in varsta de 28 de ani - are nevoie de ajutorul nostru!

Vinerea pătimirii

Sf Slujba a Prohodului-Putna






Sunt fericit, Iisuse

Versuri in lectura autorului - Traian Dorz

Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii,
când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,
– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi.

Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă,
tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,
şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.


…O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,
Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia
şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.


Curata lor iubire statornică şi sfântă
Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,
– cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.


Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,
să-şi capete puterea de-a birui furtuna,
plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.


Nainte de sărutul vânzării vinovate,
Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân
şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.

Vinerea pătimirii




E Vinerea Pătimirii,
Altarul e în doliu adânc,
Iar Crucea răstignirii
E plină de flori triste.

Prohodul se cântă-n tropare,
Şi clopotul sună ecouri line
Chemând la-nchinare
Pe cei ce încă mai dorm.

Iadul şi-avântă cu îndârjire,
În ziua aceasta,
Întreaga-i oştire
De gânduri şi fapte mârşave.

Din înălţimii necuprinse,
Priveşte îndureratul Părinte
La candela inimilor stinse,
Ce nu s-au aprins
Nici măcar acum.

Răstignitul ne-aşteaptă
Şi-n cel din urmă ceas
Cu fruntea ridicată
Zicând: „Tată îi iartă!”

A iadului putere
Se stinge încet, încet...
Moartea a fost învinsă!
Printre lacrimi de durere
Se vorbeşte de-o Înviere...


P.S.
Urmatoarele "ecouri" au fost postate de Mariana la comentarii...
insa locul lor nu era acolo asa ca iata-le aici

Ecouri...în Vinerea Marii Iubiri...a Iubirii necondiţionate...

Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii...
Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii...

Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele
pentru cea mai largă îmbrăţişare...
şi cea mai caldă...şi cea mai înlăcrimată!...
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi...pe totdeauna...

Astăzi Cuvântul tace...doar câte o şoaptă de iubire se aude...,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!"...
Astăzi Cuvântul tace...dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ...
strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu"...pentru o umplere cu Hristos...

Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti Tu...doar Tu...doar Tu să foloseşti inima mea şi gura mea din clipa în care le vei înnoi după chipul Iubirii Tale Sfinte... pe totdeauna...

Fără Tine, cuvintele mele sunt slabe...şi goale...şi triste...

Doar ecoul Cuvintelor Tale vor mai răzbate lin, ca o adiere divină...de la o inimă la alta...inimi însetate de Lumină, mergând prin ,,noapte", căutând Lumina...urcând Calvarul împreună...aşteptând INVIEREA...

...şi dacă azi ar trebui să spun ceva, aş vrea să spun:
,,Te iubesc , Doamne, şi îţi mulţumesc! Te iubesc, soţul meu, şi copilul meu!...Te iubesc fratele meu şi sora mea!...Vă iubesc, prieteni ai mei!...Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui...a mea e prea slabă...Vino , Doamne, în inima mea cu iubirea Ta sfântă!!!

joi, 16 aprilie 2009

Era seară liniştită





Era seară liniştită
Cu cerul senin,
Când fu cina pregătită
Fiului divin.

El veni cu-ai Săi la masă,
La locul gătit.
Si cu voce duioasă
Astfel le-a vorbit:

"Fraţilor, sosit-a ceasul,
Să ne despărţim.
Voi să nu pierdeţi curajul
Căci iar am să vin.

Dar vă spun mai dinainte
Pentru ca să ştiţi,
Caci din voi unul M-a vinde
Cu treizeci de-arginţi.

Atunci toţi se îndreptară
Către-Învăţător,
Şi pe rând Îl întrebară
Care-i trădător?

Când veni rândul lui Iuda,
A-ntrebat şi el:
"Nu cumva voi fi eu Doamne,
Fiul cel mişel?"

"Tu eşti Iuda!" - zise Domnul,
"Du-te mai curând,
Iată-acum soseste ceasul,
Sa faci ce ai de gând".

Atunci el indata merse,
Către-acel sobor,
Unde aşteptau cu sete
Al Domnului omor.

Acolo-şi vându Stăpânul,
Iuda cel mişel,
Şi printr-un sărut făţarnic
Îl predă pe El.

Şi L-au dus la judecată,
Şi L-au osândit,
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.

miercuri, 15 aprilie 2009

Fărâmituri de versuri


Ziua a opta
Trăind Liturghia, pregustăm Veşnicia!

Mântuire
Prescură devenită Euharistie.

Înviere
Plusul lui Dumnezeu peste minusul morţii

Smerenia
Am văzut-o călare pe mânzul asinei!

Desăvârşire
Amin-ul vieţii noastre trăite în Hristos

Viitor
Timpul, încă nesosit, îl avem în inimi.

Sfat
Tu fii mereu o evanghelie trăită!

"Nu, nu veţi muri!..."
Ieftină minciună, spusă Evei în Eden.

Menirea dorului
El visele noastre de dor cu dor le ţese!

Taina dorului
În ochi ce nu adorm, amintiri se oglindesc.

Deznădejde
Naufragiu care ne îneacă visele

MIERCUREA UNGERII JERTFELNICE SI A TRADARII LUI IUDA

Meditatia parintelui Nicolae Steinhardt la episodul comemorat astazi, petrecut in Betania, dupa Invierea lui Lazar, al ungerii cu mir a Mantuitorului de catre Maria, sora lui Lazar:
“Cel mai tainic pasaj din Evanghelii - mai greu de înţeles decît chiar Luca 16 ori Ioan 17 - mi se pare ungerea din Betania.
Cînd Iuda spune: „ce risipă! e păcat de bani! un vas atît de scump şi s-ar fi putut ajuta atîţia săraci!”, Iuda vorbeşte în numele nostru al tuturor. Toţi judecăm ca el: da, e păcat, atîta risipă de mir şi sunt atîţia săraci!… Vorbeşte logica omenească, migăloasă şi pizmaşă. (Pentru noi înşine nimic n-ar fi prea scump, pentru alţii orice e prea mult. Şi nici pe noi nu îndrăznim să ne răsfăţăm!) Vorbeşte meschinăria îngrijorată de a limita pornirea spre dărnicie ori spre sacrificiu.
Iar răspunsul lui Hristos, niţel brusc: „ia mai dă-i încolo de săraci, că or să tot fie săraci cît va fi lumea şi o să-i tot aveţi, pe cînd pe mine nu, iar femeii acesteia i-a fost milă de mine” - răspunsul acesta e de natură a stîrni cea mai justificată (righteous) indignare a fariseului care mocneşte în fiecare din noi. E nedrept şi scandalos! ne vine a zice, mai grijulii de gospodărire şi chiverniseală decît oricînd.
Aşa să fie: orgoliu din partea miruitului? (Să nu fie!) Ori nepăsare faţă de alţii? (Să nu fie!) Prea bună părere despre sine şi nevoie de alintare? (Să nu fie!) Dispreţ pentru săraci? (Să nu fie!)
Ungerea din Betania e altceva. De fapt e o lecţie - ca tot ce se petrece şi se spune în Evanghelii. Cele rostite pentru noi sunt rostite, să ne fie de învăţătură.
Şi ni se dă o lecţie grea, anevoie de adus la îndeplinire: datoria noastră cînd vedem o suferinţă, un om în pătimire, pe aproapele nostru pe o oarecare cruce, ori în apropiere, în preajma, în perspectiva unei cruci, datoria noastră nu este să ne refugiem în abstracţiuni şi generalizări, în dragostea de omenire şi emiterea dorinţei de a se modifica legile şi sistemele sociale, ci e să-l ajutăm şi să-l mîngîiem şi, pe loc, să-l covîrşim cu bunătatea noastră pe omul acela şi suferinţa aceea anume.
Nimic nu-i prea bun, nimic nu-i de ajuns, nimic nu-i prea scump pentru lovitul, năpăstuitul, suferindul, nenorocitul nostru semen, chip al lui Dumnezeu”.
Interpretând ungerea cu mir ca o jertfă cu bun miros, ca o manifestare de iubire şi ca un simbol al îmbălsămării Sale apropiate, certându-şi ucenicii pentru a fi dat în vileag o minte obtuză, o concepţie meschină a vieţii şi un ataşament avar pentru arginţi, Iisus iarăşi ni se înfăţişează ca un adevărat gentelman. Şi totodată ca un model pentru toţi creştinii care se cade să fie cât mai puţin înrobiţi de bunurile trecătoare ale acestei vieţi şi cât mai convinşi că Hristos e vrednic de orice sacrificiu, că nimic nu-i bun ori prea mult, ori prea costisitor pentru El“.

(din: “Jurnalul fericirii”)

marți, 14 aprilie 2009

ZBOR ÎNSIGURAT ?

Mariana spunea aici

O poezie-n dar! :)

( 14 aprile 2009 – neputând a zbura însingurat...)




ZBOR ÎNSINGURAT?

În roua dimineţii răsari atâţia sori,
Că nu mai ştii la care privirea să-ţi cobori!...
Priveşti cu bucurie spre-un strop mai singurel,
Şi afli cu mâhnire că plânge doru-n el.

El se născuse noaptea în visul prea frumos,
Când lacrima de înger îl plânse-n lume, jos...
Alăturea, în iarbă, stătea acum întins
Cu aripile frânte de visul ce s-a stins...

M-apropii cu sfială şi zborul îmi opresc
Să torn balsam pe rană , să vindec, să iubesc...
Dar tristul îngeraş mă-ndeamnă ca să zbor
Şi-n locul lui, Albastrul să-l cuceresc cu dor.

Aceasta i-e iubirea ce tainic mi-a vorbit.
Am ascultat îndemnul şi-n urmă i-am zâmbit,
Că nu puteam să zbor când el zăcea întins...
Am spus şoptit o rugă şi-apoi încet am plâns.

Cum voi putea eu oare să zbor însingurat
Lăsând durerea-n iarbă cu chipu-nrourat?!
Iubirea-mi porunceşte să stau încă un pic
Să-l învelesc cu aripi, spre Cer să îl ridic.

Şi dacă vindecarea prea greu va apărea,
Voi smulge-a mea aripă...Ce dacă va direa?!...
Abia atunci iubirea va semăna cu-a Lui,
Abia atunci zbura-vom pe-Aripa Cerului.

P.S. O, cât aş vrea să pot comenta aceste versuri în care ma regasesc in persoana celui învelit în arilpile tale. Fii binecuvântată Mariana!

luni, 13 aprilie 2009

Înspăimântătoarea singurătate


Înduratule şi nepreţuitule Prieten al tinereţii mele, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilor hotărâri?

Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin praful nedespărţirii de cealaltă este adevărata iubire.
Abia atunci Ţi-am văzut-o.
Atunci Ţi-am văzut minunea dragostei Tale pentru mine, nemărginirea milei tale, starea mea jalnică, spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu.
Ai dat la o parte zidul care ne despărţea şi ai trecut înapoi la mine, peste muntele de gheaţă care se prăbuşise între noi.
Ţi-ai strâns aripile mari şi puternice şi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângă mine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău.
Ştergându-mi lacrimile neputincioase şi calde ce îmi şiroiau pe mâinile Tale, mi-ai zis:
- Nu mai plânge! Rămân şi Eu.
Nu pot să merg fără tine. Nicidecum nu pot să te las. Cu nici un chip nu pot să te părăsesc.
Te voi aştepta până vom putea merge iarăşi împreună.
Nu pot pleca singur.
Mi-am rezemat capul pe umărul Tău puternic şi bun.
Am simţit toată inima topindu-se în mine.
Mi-am plecat şi mai mult faţa, pentru ca lacrimile mele să poată curge şi mai din plin, nevăzute, în poala Ta.
Soarele vieţii mi s-a ivit strălucind din nou, înviindu-mă ca dintr-o moarte înspăimântată.
M-am ridicat din prăbuşirea mea şi, începând din nou să nădăjduiesc, încercam să mă înalţ spre credinţa mea cea dintâi.
O, Mântuitorul meu, Prietenul tinereţii şi salvării mele, eu nu pot acum. Dar Tu ştii că eu doresc atât de mult să vină vremea să pot.
Nu pot să zbor acum, dar mă voi târî pe urmele Tale, oricât de aspru va fi drumul meu după Tine.
Şi oricât de adânc îmi vor sfâşia pietrele ascuţite tălpile picioarelor mele slabe.
Nu mai pot trăi în singurătate.
Singura mea dorinţă este să mor sau să trăiesc lângă Tine.
Dar, Dumnezeul meu slăvit, cât de neputincios îmi este sufletul şi cât de legată inima!
Ce înalt este muntele dragostei Tale şi ce sus este este vârful lui însorit!
Când îl vom putea sui noi oare şi când voi ajunge, în sfârşit, acolo unde ar trebui să fiu acum de mult?
Iată, dacă dau, de ce mai cântăresc?
Dacă lupt, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce îmi mai număr rănile?
Dacă iubesc cu adevărat, de ce mai aştept să mi se răspundă la fel?
De ce mai sunt încă şi acum atât de mult tot eu şi atât de puţin Tu? Deşi ştiu atât de bine ce trebuie să fiu şi să fac!
Astupă-mi mai repede, Iubitule, văile mele adânci şi coboară-mi mai repede muţii Tăi înalţi.
Îndreaptă-mi mai deplin căile mele strâmbe şi netezeşte-mi mai frumos drumurile zgrunţuroase.
Ca să ajung o dată cu Tine unde ar fi trebuit să fiu de mult.

( Traian Dorz ,,Prieten tinereţii mele" )

duminică, 12 aprilie 2009

DOAMNE-N SĂPTĂMÂNA ASTA…


Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,
fă să-Ţi suferim alături când Tu sui a Crucii cale,
să simţim şi noi cum Crucea ne apasă şi ne doare,
să simţim cum arde biciul peste sânge şi sudoare.

Doamne, să-Ţi simţim alături fiecare lovitură,
să răbdăm aceeaşi hulă şi batjocură, şi ură,
să plătim cu-aceleaşi lacrimi şi cu-acelaşi sânge toate,
să simţi şi Tu că ne doare c-am trăit cândva-n păcate.

Doamne, ia-mă şi pe mine să-mi pun umărul sub cruce,
măcar partea mea de vină să-Ţi ajut să mi-o poţi duce,
măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese şi pe mine,
e de-ajuns câţi ani din viaţă Ţi-am făcut şi eu ruşine.

Sus pe Golgota, Iisuse, când pe Cruce-au să Te-ntindă,
fă şi firea mea cea veche răstignirea s-o cuprindă
şi, privindu-Ţi agonia, s-o văd şi pe ea cum moare,
Tu să Te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

Iar în clipa Învierii, piatra când se dă-ntr-o parte,
să se vadă că din groapă ai ieşit Tu Fără Moarte,
sfintele mironosiţe şi-ai Tăi ucenici să vadă
şi-ale mele semne-alături, şi-nvierea mea s-o creadă.

Atunci ştiu că şi-n a Doua Fericită Înviere
aş veni şi eu cu Tine în Mărire şi-n Putere,
– căci, dac-am răbdat alături, în batjocuri şi-n ruşine,
vom fi-alături şi-n Mărire, să împărăţim cu Tine.

de Traian Dorz

E duminică, - şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii




E duminică, - şi-i astăzi
ziua Sfintelor Florii,
zi ce-aducea altă dată
primăveri de bucurii. (bis)

Când venea atuncea Domnul
pe-al cetăţii noastre prag,
mii de suflete curate
îl întâmpinau cu drag.(bis)

- Astăzi, plini de nerăbdare
ca să-L urce pe-alt Calvar,
numai Iuda şi călăii
Îl mai vor să vină iar. (bis)

I s-aştern în cale iarăşi
mii de haine şi de flori,
dar privirea Lui de astăzi
nu e cea de alteori.(bis)

Vede El că cei de astăzi
nu-L cunosc şi nu-s ai Lui
- şi lumina din privire
nu-i ca altădată, nu-i... (bis)

Este-n lume necredinţă,
sunt în inimi răutăţi
şi de-aceea bucuria
nu e azi ca alte daţi.(bis)

Şi de-aceea când coboară
în cetatea noastră az',
Împăratul Sărbătorii
are lacrimi pe obraz...(bis)

de Train Dorz

sâmbătă, 11 aprilie 2009

(†) Duminica Floriilor








O creaţie interactivă - Viaţa lui Iosif

Aşa cum poate aţi văzut undeva în partea dreapta sunt două creaţii interactive la care sunteţi aşteptaţi să participaţi.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am înaintat frumos, astăzi mai adaug o strofă la versificarea vieţii lui Iosif...îndrăzniţi!

Iată aici unde am ajuns şi ce am realizat impreună, e drept nu pe blog, ci pe forumul Oastei Domnului. Astăzi am mai adăugat o strofă...şi voi puteţi contribuii aici pe blog la comentarii şi m-aş bucura enorm dacă aţi îndrăzni. Împreună putem ajunge la capăt.


5. Dragostea de fraţi-

Facerea: 42;43, 44


Trecură anii de belşug şi-n liniştea iubirii
Un foc ardea mistuitor pe crucea despărţirii.
Deşi nimica nu-i lipsea din masa-mbelşugată,
În doru-i Iosif se topea, de casa-ndepărtată.

Când sfâşiată-i inima, oricât primeşti lumină
Trimisă înspre tine-n dar de dragostea divină,
Dor greu de tată şi de fraţi, de mamă, tot îţi creşte...
Căldura dulcelui lor sân nimic n-o-nlocuieşte

Fraţi-l aruncară-n groapă, luând pestriţa haină
Putifar şi-a lui soţie l-au închis. El, în taină,
Se gândea ce-are să facă?...Iată-i toţi la mâna lui...
Ce a visat copil fiind, a fost planul Domnului.

El alăturea i-a fost, Dumnezeu, tată şi frate
Dăruindu-i ne-ntrerupt daruri binecuvântate.
Iar acum îi pregătea, dup-atâta aşteptare
Caldă şi măreaţă zi, cea mai sfântă sărbătoare.

Aflând bătrânul tată, Iacov, vestea de departe
că în Egipt există grâu, să-i scape de la moarte,
a chemat la el copii, pe cei unsprecece fraţi
zicându-le: „Duceţi-vă şi voi, grâu de cumpăraţi!”

Atunci s-au dus cei zece fraţi ca să cumpere mâncare
Din Egiptu-ndepărtat. Grâu să aibă fiecare.
Pe Veniamin nu l-au luat. L-au lăsat cu tatăl lui,
Căci Iacov tare se temea pentru viaţa fiului.

S-au pogorât înspre Egipt, foametea era pre mare.
Iar Iosif stăpânea tot grâul şi-l scoase la vânzare.
Fraţii lui, când au sosit, pân’ la pământ i se-nchinară...
Dar Iosif i-a recunoscut, fraţii însă îl uitară.

În inima lui Iosif clocotea cu dor iubirea
Îi îmbrăţişă cu drag deocamdată cu privirea
Acum înţelese visul pentru care-a fost vândut
Putea să se răzbune dar, a uitat ce l-a durut

Ca să-i pună la-ncercare le-a grăit cu glasul rece:
- Spioni sunteţi şi-aţi venit ca să vedeţi ce se petrece!
Îndată ei mărturisiră c-au fost doisprezece fii
Cel mai mic este cu tatăl , iar unul nu-i printre cei vii.

E tocmai cum v-am spus eu, când am zis că voi spioni sunteţi!
Jur pe Faraon că nu ve-ţi pleca dacă nu-mi aduceţi
Pe al vostru frate cel mai mic - faceţi asta ca să fiţi vii.
Fiind om cu frica lui Dumnezeu, mă voi milostivii.

Cine mai adaugă un vers, o strofă.....

vineri, 10 aprilie 2009

Unde suntem dupa douazeci de ani?

Nu, nu este ce credeti, nu am intrat in campanie electorala dar, cuvintele acestea sunt adevarate chiar daca nu raspund la intrebarea unde suntem dupa 20 de ani, cel putin ne pune pa ganduri. Repet din nou, nu fac campanie electorala.
"Au trecut aproape douazeci de ani de la caderea dictaturii comuniste. O natiune intreaga a trait speranta libertatii, si-a dorit progresul si a asteptat implinirea unui vis atat de mult amanat de istorie. Cand un popor nu mai poate indura, cand un sistem isi umileste proprii cetateni, cand nu mai avem demnitate si nici speranta, atunci se petrec marile schimbari. Pentru ca viata fiecaruia dintre noi este facuta deopotriva din idealuri si din lucruri simple.
Din anul 1990 incoace, odata la patru ani s-au pus in miscare forte care au pretins, in diferite forme, ca vor schimba Romania. Au iesit sau au fost scosi oameni in strada, s-au fluturat steaguri, s-a baut sampanie si s-a intrat cu seninatate intr-un nou mandat de dezamagiri. Desigur, libertatile au progresat. Dar, in timp, democratia s-a inhibat.Luptele politice s-au dat pe toate fronturile: stanga impotriva dreptei, rosii impotriva portocaliilor, verzii impotriva nationalistilor. In timpul acesta, respectul fata de institutii, profesionalism si valori s-a manifestat foarte rar.Democratia a fost redusa la o lupta permanenta pentru putere, in care cetateni romani au fost asmutiti impotriva altor cetateni romani sau impotriva propriilor institutii si simboluri. Doar pentru ca acestea din urma nu conveneau celor cu putere. In tot acest timp, paradoxal, speranta a fost mentinuta de o sursa negativa: am urat pe cei dinaintea noastra, i-am negat pe cei dinaintea noastra si i-am facut vinovati de tot ce nu ne puteam noi asuma.
Acum douazeci de ani nu am tanjit numai dupa libertate si democratie, dar si dupa lege, adevar si dreptate, corectitudine, respect si demnitate. Nu toate acestea au fost dobandite cu adevarat.
Unde suntem dupa douazeci de ani?
La nivelul vietii publice:
• Avem un Stat asezat la bunul plac al unor persoane.
• Avem o democratie reflectata in legi care nu se respecta, in frunte cu Constitutia.
• Avem libertate individuala, dar tot mai multe abuzuri asupra ei.
• Avem sute de mii de oameni care nu mai au ce sa munceasca, pentru ca nu ne-am gandit la siguranta locului de munca si la constructia durabila a tarii.
• Avem grija zilei de azi si nu prea credem in cea de maine.
• Nu avem institutii, lideri si valori de care sa fim mandri sau siguri.
• Am pierdut instinctul binelui si persistam inexplicabil in aceleasi greseli.
Modul in care ne-am tratat institutiile Statului si in care ne-am comportat unii cu altii ne-a aruncat intr-un cerc vicios si a ruinat fiecare sursa de progres. In toti acesti ani nu am pus mai deloc omul potrivit la locul potrivit. Politica nu a servit institutiile, ci si le-a aservit. Fara institutii puternice si respectate, alternanta partidelor la putere a facut inutil pana si votul negativ. Intr-un straniu mod democratic, oamenii vin la vot, dar votul lor nu mai conteaza, din cauza celor alesi si al sistemului din care ei provin. Aceleasi persoane fac mereu jocul puterii, prizonieri ai propriului lor cerc, substituind bunul plac eticii institutionale....
In toti acesti douazeci de ani, sistemul a depins mereu, prea mult, de comportamentul si de actiunile indivizilor, de multe ori incompetenti. Mercantilismul si superficialitatea au mentinut mediocritatea in spatiul public, au instalat modele false, cu grave consecinte sociale....
Nu este nici un secret aici. Oamenii de calitate, profesionistii nu divizeaza, nu distrug. Profesionistii inspira, construiesc si unesc. Aduc valoare breslei lor, aduc valoare epocii si tarii lor, lucrand impreuna. Profesionistul uneste, diletantul dezbina!....
Raspunsurile nu vin de la un singur om, solutia nu sta in mana unui tatuc care ne conduce viata si destinul. Speranta este in noi, ea vine prin noi insine. Speranta sta in tinerii de astazi, care nu erau nascuti in anul 1989. Speranta este in varstnicii care si-au inceput viata intr-o Romanie care nu statea cu capul plecat si cu mana intinsa. Speranta este in cei trei milioane de romani care ne reprezinta cu cinste in Europa si America si in milioanele de peste Prut. Speranta sta in toti cei care nu s-au lasat dezradacinati in patruzeci de ani de comunism si douazeci de ani de iluzii. Speranta sta in independenta noastra. Independenta fata de jocul politic de dragul puterii. Independenta fata de prejudecati...."
- fragment din cuvântul Principelui Radu la anunţarea candidaturii pentru funcţia de preşedinte al României -