luni, 23 octombrie 2023

De-aş fi


De-aş fi frunză,
aş doini mărturisind
trecerea noastră prin timp,
de la primul ghiocel
până la ultimul colind.

De-aş fi pasăre,
aş zbura purtând pe aripi
credinţa în înviere,
împrumutându-mi aripile
celor ce încă nu ştiu să zboare.


De-aş fi o piatră,
- nu de poticnire -
m-aş face bornă de hotar
şi aş striga neobosit:
,,De aici în colo, e oprit!”

duminică, 22 octombrie 2023

Dorul...


Sfânt fior legănat între amintire şi speranţă...

Curcubeu de simţăminte calde ce uneşte trecutul şi viitorul, dând culoare prezentului.

Dorul – cel mai dureros simţământ!...Dar şi cel mai frumos...şi mai nobil...

Prin dor se îmbrăţişează în inima noastră trecutul plin de iubire şi viitorul plin de iubire, alintându-i pe cei iubiţi şi pe cei doriţi.

Dorul e uneori un zbor cu două aripi puternice...una de dulce amintire şi una de fericită nădejde a revederii. Zborul acest este un dulce Vis...un mare Vis...un vis cu ochii deschişi, umbriţi uneori de lacrimi, de lacrimi curate ca roua din zori în care străluceşte seninul...

Dorul e pe măsura iubirii...Un dor mare şi frumos şi sfânt dezvăluie o iubire mare şi frumoasă şi sfântă...

Ce poate fi mai frumos şi mai sfânt şi mai mare ca iubirea de Domnul?! Nimic!...Dar orice iubire de semeni poate să tindă spre această înălţime...

Trebuie! Altfel totul e în zadar...totul e pervertit....şi ,,iubirea” şi dorul şi visul...

Mi-e dor...




 Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de "cu plăcere", "mulțumesc". 
Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.
 
Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret: 
"Da, am gresit, o știu prea bine, dar nu o sa o mai repet".  

Mi-e dor de "Buna dimineata" ce il spuneam pe la vecini, 
Azi locuim pe-aceeasi scară dar toți suntem pe veci străini. 

joi, 19 octombrie 2023

Îmi deschid suficient inima? Suficient de mult? Suficient de puţin?


În relaţiile cu semenii e nevoie de comunicare...de o bună comunicare, ceea ce presupune deschiderea inimii...
Întrebare: îmi deschid suficient inima? Suficient de mult? Suficient de puţin? Unde e limita? Ce mă face să mă deschid? Ce mă face să mă închid?

Artistul Dorin Olariu - BISERICA DE LEMN DIN BEJAN - lucrare în miniatură


În vreme ce autorităţile lasă pradă timpului biserici simbolice pentru neamul și credința poporului nostru, un om deosebit, Dorin Olariu , îndrăgostit de Dumnezeu și de Biserică, se străduiește să le facă şi altora cunoscută imaginea bisericilor de demult.


Bisericile de lemn de pe vremea bunicilor prind viaţă în mâinile lui. La scară mică, încearcă să le recreeze exact aşa cum erau ele în trecut, de o frumuseţe simplă, dar grăitoare.

În seara zilei de 18.10.2023, în cadrul întâlnirii membrilor Asociației Oamenilor de Cultură și Artă (A.S.O.C.A.) Deva-Hunedoara artistul și îndrăznesc să spun și poetul Dorin Olariu, ne-a prezentat noua sa lucrare în miniatură: BISERICA DE LEMN DIN BEJAN, aflată în curtea interioară a Muzeul Național al Țăranului Român intrarea din str. Monetăriei.

"Ridicată probabil la finele secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Bejan (Hunedoara), cu hramul sfântul Nicolae a slujit ca lăcaș de cult pentru comunitate până în anul 1947, când odată cu ridicarea unei noi biserici de cărămidă, nu s-au mai săvârșit slujbe. Tradiția mentionează că, la fel ca în cazul multor biserici de lemn din Transilvania, edificiul ar fi fost strămutat fie din Valea Bradului, fie din Luncșoara.

Poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖) - O smerită dar binecuvântată lansare de carte


” Nu uita: Emausul poate fi orice cale
Domnul e pururi tainicul călător
Se-alăturã-n drum mâhnirilor tale
Si seara la hanul sãrac, ti-e însotitor.”

Vasile Voiculescu, din poezia ” EMAUS”




Am participat azi la o smerită dar binecuvântată lansare de carte. Ascultând-o cu sufletul la gură pe autoarea cărții, vorbind despre ”Evoluție trecut – prezent”, s-a întâmplat cu mine precum anticipa Vasile Voiculescu în versul de mai sus. Da, poeta 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), a făcut în seara aceasta din întâlnirea membrilor Asociaţiei Oamenilor de Cultură şi Artă (A.S.O.C.A.) Deva-Hunedoara, un adevărat Emaus.

Nostalgia trecutului, a dorului, a doinei populare dar și credința care ancorează prezentul, fac din versurile d-nei 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), niște repere, simple dar adânc trăitoare, cu trimitere către însăși ținta vieții omenești, dialogul omului cu Dumnezeu.

Ce are de spus, d-na 𝑬𝒍𝒗𝒊𝒓𝒂-𝑨𝒖𝒓𝒊𝒄𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒖𝒔̦ (𝑩𝒖𝒅𝒊𝒖), spune clar, fără ocolișuri. Sinceritatea dar și umorul fin sunt matricea din care izvorăște inspirația întru versificare.

Parcurgându-i versurile din volumul de poezii lansat în seara aceasta: ”Evoluție trecut – prezent”, apărut la Editura Accent Media Deva, 2023, grupate frumos după anii în care au fost scrise - iunie 1982 - ianuarie 2023 – te aștepți la fiecare întoarcere de filă, să te întâlnești cu zâmbetul smerit al autoarei, cu mâinile calde mereu pregătite să îmbrățișeze sau să se roage, cu ochii limpezi și umezi de lacrimile ascunse de cititori.

luni, 16 octombrie 2023

Tu, Doamne, faci Toamna

 


       Tu, Doamne, faci Toamna,
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta să arate în afară ceea ce a avut înăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul ceea ce a spus cu floarea şi frunza.
Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu, în rod, ceea ce a primit de la El prin soare.
 
Tu rânduieşti, Doamne, vremea încercării, în care înfrunzăria vorbelor este înlăturată,
ca să se vadă sub ele cât şi cum s-a împlinit rodul,
rodul aflat la umbra lor în vremea unei îndelungi trăiri,
adică ceea ce este preţios şi durabil
din noi
şi dintre noi…

Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2006


vineri, 13 octombrie 2023

Cum a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva originară de pe țărmul Mării Marmara ocrotitoarea Moldovei

 


  • Născută în secolul al Xl-lea în Epivata, Sfânta Parascheva a trăit până la vârsta de 25 de ani într-o mănăstire de pe Valea Iordanului și a murit la vârsta de 27 de ani în regiunea sa natală.
  • După un periplu prin Bulgaria și Serbia, moaștele Sfintei Parascheva ajung la Iași în anul  1641
  • Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Balcanilor, fiind cinstită în România, în Bulgaria, în Serbia și în nordul Greciei.

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlo­ci­toa­re către Preamilostivul Dum­ne­zeu. Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăz­nuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cu­noscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost nu­mi­tă, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pre­tutindeni, viața de după moarte a Sfintei Pa­­rascheva arată că sfin­țenia ridică din nea­mul său pe omul ce s-a ase­­mănat cu Dum­ne­zeu, făcându-l lumină de iu­bire și apropiere între toți cei care măr­tu­ri­­sesc și viază întru aceeași credință. Mărturie des­pre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfin­tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra­­mul „Cuvioasa Parascheva” nu numai în Mol­­­dova, dar și în Tran­silvania și în Țara Ro­mâ­­nească.

miercuri, 11 octombrie 2023

Unde - de Nina Cassian

Izvorul dragostei, visează unii
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii…
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.

Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin…
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos…

Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe…

Nina Cassian 

Pe lângă versuri adaug și un minunat sfat al poetei: "Nu pot sa dau nici un mesaj decat: traiti! iubiti-va! fiti onesti! nici nu stiti ce garantie e onestitatea pentru viitor!"

Nina Cassian (Renée Annie Ştefănescu) s-a născut la Galaţi, la 27.11.1924 și a trecut la cele veșnice la 15.04.2014, la New York, avea 89 de ani

"Nu exista lumina in afara iubirii ! "



"Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza adancurile lui. Nu exista lumina in afara iubirii ! Nu ajunge sa privim numai lucrurile lumii, ca sa ne luminam. Am spus ca de-as avea lumea toata, daca nu este o persoana care ma iubeste, nu am nici o multumire. Multumirea e lumina - lumina iubirii. Iubirea e lumina si amandoua sunt viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. Daca omul nu e vesnic, nu e acelasi lucru. Numai pentru ca omul este vesnic, il iubesc. O mama cand iubeste pe fiul ei, nu se poate sa nu se gandeasca la lumina si sa nu se gandeasca la vesnicia lui. Spune si un ganditor francez de astazi, Gabriel Marcel, ca francezii mai au si cate un ganditor crestin si cate un poet crestin. Nu cum se socoteste la noi, ca nu poti lua de la ei decat lipsa de credinta.

vineri, 6 octombrie 2023

„Hospode pomelui !” –„Doamne miluiește!”



 „Când apele adânci se tulbură, ele se liniştesc foarte greu şi au nevoie de timp îndelungat spre a se aşeza deplin. Marile războaie răscolesc din afunduri tot ce este rău în oameni şi în lume, iar răstimpul scurt dintre ele nu mai dă voie să se limpezească şi să se aşeze bine nimic, de aceea, după fiecare, răul e tot mai mare. Fiecare război a adus un rău tot mai cumplit. Ultimul mare război ar putea aduce nimicirea totală a acestui pământ cu aceşti oameni” («Istoria unei jertfe» – Traian Dorz – Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2016, vol. 1, pag. 18).

În mijlocul celor mai întunecate momente ale omenirii, Dumnezeu, la vremea potrivită, trimite oamenii Săi pentru a atenţiona, îndemna, mustra şi ruga pe om să împlinească poruncile Domnului Iisus şi să se temă de a întrista pe Dumnezeu. În categoria aceasta de trimişi ai lui Dumnezeu se numără şi fratele Traian Dorz, care a ştiut întotdeauna să ne arate dragostea lui Dumnezeu sub cea mai înaltă formă şi să mărturisească adevărul fără nicio umbră de compromis. Cât de atenţi şi cât de recunoscători trebuie să fim pentru toate sfaturile şi învăţăturile primite de la Fericiţii noştri înaintaşi!... La începutul celui de al III-lea volum din «Istoria unei jertfe», fratele Traian Dorz spune: „Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, / mărturisit pe conştiinţă, în Numele lui Dumnezeu. / Nu-mi lepădaţi nici o fărâmă din tot ce spun acum şi scriu, / că tot ce nu-nţelegeţi astăzi, o să-nţelegeţi mai târziu.”

duminică, 1 octombrie 2023

Mai bogat decât Bill Gates

 


Cunoașteți cu toții episodul petrecut în templul din Ierusalim al cărui personaj central a fost o văduvă sărmană care a oferit ca danie doi bănuți. Femeia, discretă, nebăgată în seamă de oamenii prezenți în loca­șul de cult, a fost sesizată de Fiul lui Dumnezeu, de Hristos, Care le-a spus ucenicilor: „Adevărat grăiesc vouă: Această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa” (Mc. 12, 43-44). Generozitatea bogaților, oricât de largă ar fi, poate fi întrecută de milostenia, de ofranda săracilor. Povestea de astăzi ne-o dovedește cu prisosință. Un lucru este însă cert: dăruind, vom dobândi. Ce vom dobândi? Aten­ția, grija lui Dumnezeu asupra noastră. Ceea ce nu e puțin.

Un reporter de la CNN l-a întrebat odată pe Bill Gates: Există cineva mai bogat decât dumneavoastră în lume?

Bill Gates a răspuns: Da, există cel puțin o persoană care este mai bogată decât mine, oricâți bani aș aduna de acum încolo în toată viața mea.