Lăsați-l să se nască...

Lăsați-l să se nască în liniște și-n pace,
Nu are nicio vină copilul năzdrăvan,
E Ziua lui și gata, nu-i nimeni s-o revoce,
Cum e și ziua noastră în fiecare an!

Așa precum se naște din sinea ei lumina,
Așa precum se naște pârâul dintr-un val,
Lăsați-l să se nască din Dragoste, deplina,
De când aștept să treacă Poetul prin Ardeal!

Lăsați-l să se nască, oricum și-așa de-o vreme
Nu prea se mai întâmplă minuni aici sub soare!
Mă-ntreb, de Eminescu azi cine se mai teme?
Mă-ntreb știind răspunsul durut din întrebare.

Lăsați-l să se nască, e dreptul lui acum,
 Precum în Munți se naște ecoul din ecou,
 Nimic din Eminescu azi nu mai e postum,
 Nepotolit cuvântul cel scris e-atât de nou!

 Nicolae Nicoară-Horia
15 ianuarie 2014 

Oare s-a împărţit Hristos?

„Vă îndemn, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să vorbiți la fel și să nu fie dezbinare în sânul vostru, ci să fiți cu totul uniți în același cuget și în aceeași înțelegere....
Divisus est Christus?”
Apostolul Pavel,1Corinteni 1, 10-13

Întrebarea lui mă doare
Şi mă doare cu folos-
Doamne, câtă dezbinare!
„Oare s-a împărţit Hristos?”

Tu ne-adu mereu aminte
Adevărul din porunci,
Mai îndură-ne, Părinte
Şi ne iartă până-atunci...

Cerul Tău e-atât de-aproape,
Precum e de spini cununa,
Fă credinţa de sub pleoape
Să ne fie pururi- Una!

Doamne, câtă dezbinare!
„Oare s-a împărţit Hristos?”
Întrebarea lui mă doare
Şi mă doare cu folos...

de Nicoară Nicolae-Horia

Hristos S-a Înălțat...

29 Mai 2014

Hristos S-a Înălțat! primiți în dar

Aceste trei cuvinte creștinești,

Hristos S-a Înălțat și nu-n zadar,

Prin Înălțarea Lui eu sunt și ești!

De clipa înălțării nu te teme,

Oricum ea o să vină în curând

Și fiecare dintre noi la vreme

Se va înălța de-aici pe rând...

Pentru acela ce nu-mi dă crezare,

Oricât ar fi în viață de mișel,

Cu dragoste mă și cu ardoare

Să aibă milă Dumnezeu de el!

Nu-i primăvară fără frunză verde,

Fără Înălțare, pogorâre nu-i,

Hristos S-a Înălțat! acel ce crede

În suflet să-i rodească Pacea Lui!

de Nicolae Nicoară-Horia

Înălțarea...

24 Mai 2012

Să-mi ascultați umilele cuvinte,

Prietenii mei, atâta vă mai cer,

Din Cartea Sfântă să luați aminte,

Iisus S-a Înălțat atunci la Cer!

El ne-a lăsat aici cu „Pace vouă!”

Pe Muntele Măslinilor târziu,

Avea-n privirea Lui atâta rouă-

„Să nu vă tulburați!”, Sunt Eu, Cel Viu,

Cel umblător prin lumea de păcate

Și trupul Lui învăluit de nor

Cu toate așteptările împăcate

S-a Înălțat din văzul tuturor!

Eu știu că n-aveți timp să îmi citiți

Poemul meu în care încă sunt,

Prietenii mei, atâta doar să știți,

Există Înălțare pe pământ!

de Nicolae Nicoară-Horia

Cuvinte dintre ani...

De anul ce pleacă nu-mi pare rău,

Mă descopăr în faţa celui ce vine!

Binecuvântat fie numele tău,

Duminica mea începe cu tine!

Două mii doisprezece, se înfioară

Gândul meu tânăr ca un cocon,

Doamne, adu-mi libertatea în Ţară

Şi nu mi-o lăsa ispitei plocon.

Vă sorcovește gândul meu...

Din Anul Nou ca un Orfeu

Cu lira lui vindecătoare

Vă sorcovește gândul meu

Aici, acum, pe fiecare.

Eu fără voi zadarnic sunt!

Vă fie casa voastră plină

Și sufletul de pe pământ

De cea mai harnică lumină!

De roada ei să aveți parte,

Să vă înflorească-n viață merii

În Noul An și mai departe

Până la capătul vederii...

Să fiți în toate sănătoși,

Iar sănătatea să vă fie,

Preasorcoviții mei frumoși,

Cea mai deplină avuție!

1 Ianuarie 2014

de Nicolae Nicoară-Horia

E Anul Nou, e Anul Nou...

Se-aude dinspre anul dus

Cuvântul meu ca un ecou

Cu bucuria cea de sus-

E Anul Nou, e Anul Nou!

Din el cu Dragoste îți spun,

Să îl primim cum se cuvine

În gândul nostru cel mai bun

Pe cel ce-n casa noastră vine.

În toate fără-asemănare

Ne fie dar întreg și sfânt,

Cuvântul nicio vârstă n-are,

El este veșnic pe pământ...

1 Ianuarie 2014

de Nicolae Nicoară-Horia

Mamă, spune-mi ce te doare...

Curg broboane de sudoare
Din icoana unui sfânt,
Mamă, spune-mi ce te doare?
Maica mea dinspre pământ!

Ard aducerile-aminte,
Toate-s necăjite, știu,
Dar până mai am cuvinte
Niciodată nu-i târziu!

Oastea

Nici o bătălie împotriva Lui
Nicăieri în lume n-a fost câştigată,
Cei ce cred în Tine încă sunt destui,
Oastea lor, Iisuse, veşnic nu se gată!

Aruncaţi în temniţi, omorâţi cu pietre,
Spânzuraţi de aer si scrumiţi de vii,
Jarul lor din inimi, focul de pe vetre
Nu s-a stins vreodată, aşteptând să vii!

Unde-s împăraţii cei fără-de-lege
Când pe lemnul crucii răstignit Erai,
Ce-au bătut în cuie trupul tău de Rege
Pe Golgota lumii între iad si rai?

Se odihnește mama...

E obosită mama tot mai mult,

Somnul greu înspre pământ o duce,

În ochii ei, e vineri și ascult

Cum geme Răstignitul sus pe cruce.

Eu înspre Munți privirea mi-o ridic,

Acolo-n Apuseni miroase-a pască,

Ea nu mai are de făcut nimic,

Așa mi-a spus, că vrea să se-odihnească.

Întâmpinarea Domnului...

Și eu Te-am auzit venind, Părinte
Și am ieșit în calea Ta cântând,
Îmi era plin auzul de cuvinte,
Cum plin mereu mi-e sufletul flămând;

Și eu Te-am auzit venind pe drum
Și s-a cutremurat ființa toată,
Aveam de lucru și mai am și-acum,
Știu, el nu se termină niciodată...

Din celula Iubirii...

lui Traian Dorz

Mă arde sub pleoape o Vedere divină!
Cu gândul din glod înălţat
Să scrii cu întuneric despre lumină,
Despre lumina ochiului întemniţat?!

Nici în cătuşe de aur credinţa
Nu poate nimeni să o ţină zălog,
Doamne, ce fericită mi-e fiinţa!
Pentru eterna Iubire mă rog,

Pentru Iubirea cea fără de capăt,
Singura din toate, care rămâne,
Până soarele încă nu dă în scapăt,
Până mai este ziua de mâine...

Ce Vedere divină mă arde sub pleoape!
Mi-e inima ca o pâine-n cuptor,
Celui de departe şi celui de-aproape
De-aici se împarte egal tuturor!

de Nicoară Nicolae-Horia

Poem, scris acolo, pe genunchii aceleiași clipe ale Ostașului gata de luptă!

"Omule drag,
Îți trimit acest Poem, scris acolo, pe genunchii aceleiași clipe ale Ostașului gata de luptă!
Lupta cea unică!
Te rog, dacă vrei, și merită, să fie citit lângă Mormântul celui viu din inimile noastre!
Cu bucurie împărtășită,
Nicolae Nicoară-Horia"




Împreună,
Mizieş, Iunie 2011.

Ce plin de miresme e Aerul verii,
Cuvintele aici amiros a sudoare,
Lumina rănită sub pleoapele serii
Îmi curge prin sânge şi doare!