| Clik pe imagine :) |
Din 3 octombrie 2025, am început să-i spun așa, o lucrare cu mine însumi. Ajunsesem la 108 kg. Acum, când scriu, am 98 kg. Nici nu mi-am închipuit cât este de greu să iei înapoi de la trup ceea ce prea lesne i-ai dat.
Și, odată cu această osteneală, am început să înțeleg mai limpede și lupta cu păcatul și cu cel viclean. Cât de ușor se strecoară slăbiciunea, cât de blând te ademenește obișnuința și cât de greu este apoi să dezveți ceea ce ai lăsat să prindă rădăcină.
Trupul cere, mintea justifică, iar voința obosește. Dar tocmai în această împotrivire zilnică se naște o altă înțelegere: că nimic din ceea ce hrănim fără măsură nu rămâne fără urmări. Și că orice biruință, oricât de mică, se câștigă cu răbdare, cu renunțare și cu veghe.
Acum pricep mai ușor că lupta nu este doar cu kilogramele, ci cu mine însumi - cu comoditatea, cu graba, cu ispita de a amâna. Și mai înțeleg că biruința nu vine dintr-odată, ci din hotărârea de a spune „nu” de mai multe ori pe zi.
Dacă ai început și tu o luptă - cu trupul, cu un obicei, cu o slăbiciune - să nu te oprești. Nu este despre cât ai căzut, ci despre câte „nu”-uri ai spus azi. Biruințele mari se clădesc din hotărâri mici, repetate zilnic. Iar fiecare pas înapoi de la exces este un pas înainte spre libertate.
15.02.2026
Sorin Micuțiu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu