Pocăință și Euharistie

Am primit astăzi, în dar o carte, mulțumesc din inimă celei care mi-a făcut bucuria aceasta, Dumnezeu vede și nu rămâne dator. Ajuns acasă am început să citesc și nu pot să nu împărtășesc și cu voi prietenii și cititorii acestui blog, cuvintele de început ale acestei minunate cărți. Dacă vă va atinge sufletul așa cum l-a atins pe al meu încă de la primele file, puteți comanda această carte de aici: Editura şi Librăria Epifania.

Deja am vorbit prea mult, vă las să citiți în liniște.

 ”Cred că nimeni nu-și pune problema unei vieți duhovnicești comode. Condiția de a-L întâlni pe Hristos este pocăința. Cum ar putea fi altfel, când Însuși Hristos, Dumnezeul nostru, a ieșit să-l întâmpine pe om la Iordan prin botezul lui Ioan – act al pocăinței. 

 Hristos n-a venit pentru cei drepți și pentru cei sănătoși. Chiar și când îi întâlnește pe aceștia, ei nu-L întâlnesc pe Hristos. Sau cel puțin rezultatul nu dovedește că L-au întâlnit pe Mesia. Roadele întâlnirii cu Hristos au fost culese, fără excepție, doar de cei ce și-au descoperit propriile neputințe și păcate.

N-am aur nici pietre scumpe

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Cântă Pr. Cristian Pomohaci

N-am aur eu, nici pietre scumpe

Dar am tot dreptul să fiu al Tău

M-au părăsit neamurile toate

Dar am tot dreptul să fiu al Tău.

De-aş fi urât de toţi in lume

Eu am tot dreptul să fiu al Tău

Mă bucur pururea Iisuse

Că am tot dreptul să fiu al Tău.

Pe-acest pământ şi-n veşnicie

Mi-ai dat tot dreptul să fiu al tău

Inima-mi saltă in bucurie

Tu mi-ai dat dreptul şi sunt al Tău

Doresc adânc să-ţi slujesc Tie

Căci mi-ai dat dreptul să fiu al Tău

Să-ţi când in ceruri pe veşnicie

Tu mi-ai dat dreptul, eu sunt al Tău.

din Comorile Nemuritoare ale Oastei Domnului