„Răsăritul se teme de draci, Apusul se joacă cu dracii.”
Această observație a Sf. Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, din volumul Mai presus de Răsărit și de Apus, este de o actualitate surprinzătoare. Ea surprinde două atitudini față de lumea nevăzută: frica superstițioasă de demoni și fascinația nesăbuită pentru ei. Între aceste două extreme se află însă calea creștinului: discernământul duhovnicesc și încrederea în Dumnezeu.
Astăzi, poate cea mai vizibilă expresie a acestei familiarizări cu simbolurile întunericului este Halloween-ul. Diavoli, vrăjitoare, demoni, monștri și imagini macabre devin personaje de petrecere, costume pentru copii, decoruri și motive de amuzament. Ceea ce altădată inspira teamă ajunge să fie comercializat și transformat în divertisment.
Desigur, nu orice costum și nu orice joc înseamnă practicarea ocultismului. Dar întrebarea duhovnicească rămâne: De ce am ajuns să considerăm atât de firesc să ne jucăm cu simbolurile răului? De ce ceea ce Biserica ne îndeamnă să evităm ajunge să fie prezentat drept ceva distractiv și inofensiv?
Nu te juca cu focul! Este un avertisment pe care îl înțelegem foarte bine în viața de zi cu zi. Nu trebuie să fii ars de foc ca să știi că este periculos. Tot astfel, nu trebuie să cauți apropierea de rău pentru a-i demonstra existența. Înțelepciunea înseamnă să nu te expui inutil primejdiei.
Sfânta Scriptură ne avertizează limpede asupra practicilor oculte: „Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.” (Deuteronom 18, 10-11). Biserica nu ne învață să fim fascinați de demoni, să-i invocăm, să-i căutăm sau să experimentăm cu lumea duhurilor. Dimpotrivă, ne îndeamnă să ne ferim de orice apropiere nesănătoasă de acestea.
Problema nu este doar ceea ce reprezentăm printr-un costum sau printr-un decor, ci și ceea ce cultivăm în suflet. Există o diferență între a cunoaște existența răului și a deveni fascinat de el, între a-l recunoaște și a-l transforma în obiect de joacă.
Sf. Nicolae Velimirovici surprinde tocmai această primejdie: omul poate ajunge fie să trăiască permanent sub apăsarea fricii de diavol, fie să se apropie de lumea întunericului cu o curiozitate lipsită de discernământ. Niciuna dintre aceste atitudini nu este calea creștină.
Creștinul nu se teme de diavol ca de o putere egală cu Dumnezeu, pentru că știe că Hristos a biruit răul și moartea. Dar nici nu se joacă de-a apropierea de întuneric. Nu avem nevoie să chemăm răul, să-l imităm sau să-l transformăm în spectacol. Avem nevoie să ne apropiem de Hristos.
Poate că aceasta este cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o redescoperim în fiecare an, atunci când Halloween-ul umple străzile și vitrinele cu simboluri demonice: nu tot ceea ce pare o joacă este lipsit de semnificație duhovnicească și nu tot ceea ce ne amuză ne este și de folos.
Să nu devenim nici oameni obsedați de diavol, nici oameni care se joacă nepăsători cu simbolurile lui. Să nu confundăm curajul cu imprudența și libertatea cu lipsa discernământului.
Pentru că, în viața duhovnicească, un vechi avertisment rămâne valabil: nu te juca cu focul, chiar dacă, pentru moment, nu simți că te arde!
Iar dacă vrem să sărbătorim ceva, să sărbătorim sfințenia, lumina și biruința vieții asupra morții. Să ne îndreptăm privirea nu spre întuneric, ci spre Hristos, Lumina lumii.
Sorin Micuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu