luni, 3 mai 2010

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Părintelui Dumitru Stăniloae



Biobibliografia

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae








"Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei."

,,Nimeni nu îşi poate da seama cât de mult valorează el pentru altul, dar îşi dă seama cât valorează altul pentru el."

"Persoana e o mare taină, o taină care mă înalţă, îmi dă o bucurie… de-aş avea toată lumea, dacă n-ar fi o persoană atentă faţă de mine aş fi cel mai nenorocit om. Numai dacă am o persoană care-i atentă faţă de mine, numai atunci mă simt fericit."

"Numai Dumnezeu, cu nesfârşirea Lui, poate ţine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adică în linişte, fără trecerea necesară de la un lucru mărginit la altul."

"Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Rugăciunea asigură libertatea"

,,Eu am nevoie de cineva care să mă descopere, să mă înţeleagă, să mă întregească cât mai deplin."

"Lumea este un pedagog spre Hristos."

"Comuniunea restabilită înseamnă atât firea omenească restabilită din egoismul ei, cât şi iubirea lui Dumnezeu manifestându-se neâmpiedicată în voinţa ei de a împodobi pe om cu darurile ei, neâmpiedicată de egoismul duşmanos al omului. Jertfa omului e necesară pentru stabilirea comuniunii atât pentru Dumnezeu cât şi pentru omul însuşi."

"Timpul este distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul tau."

"Chiar dacă există şi un urcuş individual al credincioşilor spre Dumnezeu prin curăţirea de patimi, prin dobândirea virtuţilor şi prin contemplarea raţiunilor creaţiei, acest urcuş n-ar putea avea loc dacă n-ar fi ajutat de un urcuş liturgic spre Dumnezeu, care se înfăptuieşte de fiecare împreună cu obştea celorlalţi credincioşi. Acest urcuş e susţinut de Hristos cel înviat şi unit cu credincioşii prin Sfânta Împărtăşanie.
Dar unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie uneşte pe credincioşii adunaţi în Hristos şi cu Sfânta Treime, întărindu-le calitatea de moştenitori împreună cu Hristos ai Împărăţiei Tatălui, având pe Duhul Sfânt peste ei."

“Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eu-lui meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centru existenţei mele, încât îmi substitui eul meu."

"Trebuie să mergem pe drumul crucii cu Hristos, pentru că numei în Hristos putem să; ne iubim, ca toti să fim una să ne unim faţă de cei din stânga, şi faţă de cei din dreapta. Să stăm locului asa cum am stat, aşa cum n-au putut sta barbarii şi au trebuit să treacă peste noi. Cum am scos Balcanii de sub jugul otoman, cum i-am oprit să treacă spre Europa, cum i-am slăbit pe tătari să stăpânească Rusia, tot asa, aceleaşi jertfe trebuie să le facem şi în viitor. Şi asta este cea mai clară atitudine faţă de urmările comunismului. Aş vrea ca toţi conducătorii Bisericii noastre să facă asta şi să înveţe poate de la tineri mai mult, şi tot de la tineri să înveţe şi intelectualii nostri. Eu cred că noi începem un nou drum în istorie, un drum care îl repară pe cel pe care am apucat în 1848."

"Numai prezenţa reală a aceluiaşi Hristos în toţi cei ce cred, dar pe care Hristos nu vrea să-i anuleze în ceea ce are fiecare persoană ca propriu, poate menţine atât unitatea cât şi bucuria tuturor în aceeaşi comuniune în El. Numai aceasta poate aduce atât echilibrul spiritual în fiecare, cât şi în relaţiile între toţi, unită cu respectul delicat pentru fiecare persoană nu numai pentru ceea ce are propriu, ci şi pentru faptul că în fiecare persoană acelaşi Hristos lucrează potrivit cu însuşirile ei.
Această prezenţă reală a lui Hristos în toţi duce la menţinerea lor într-o unitate, dar într-o unitate a iubirii, nu a confuziei."

"Hristos, prin sensibilitatea dragostei, simte toate stările noastre sufleteşti, fortificându-ne în lupta cu vrăjmaşul, participând alături de noi. La fel şi noi putem simţi stările celorlalţi, primindu-i pe ei în noi sau pătrunzând noi în ei. Pătrunderea lui Hristos se face prin Sfintele Taine."

,,A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu. Iar iubirea lui Dumnezeu nu poate uita pe cel care a intrat o dată în dialog cu El. Astfel se motivează de ce omul a fost făcut spre o existenţă eternă."

" O viaţă pur individuală este oarbă si atee. Am pierdut umanitatea pentru că am devenit solitari.”

“Dar rugăciunea pentru celălalt trebuie făcută in aşa fel ca să poti să simţi durerea lui ca pe propria ta durere. Prin aceasta te înfăţişezi lui Dumnezeu purtandu-l pe celălalt în tine şi poţi să te apropii de Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi întâlnit decât în iubirea fata de celălalt care merge pană la însuşirea durerii lui de către tine, căci dacă Dumnezeu este iubire, el nu poate fi trăit decât în starea ta de iubire faţă de celălalt. In aceasta se arată preoţia universală a laicilor, care ii face să se roage unii pentru alţii."

"Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa."

"E propriu Ortodoxiei să nu o prezinte pe Maica Domnului niciodată separată de Hristos, cum se întâmplă în Occident cu tablourile Madonei. Totdeauna este în legătura cu Iisus Hristos. De aceea ea este cel mai aproape de El. Cine poate fi mai aproape de fiul ei decât o maică ? El se face fiul unei mame, iubeşte o mamă omenească aşa cum o iubim noi pe mama noastră, ascultă rugăciunile ei cum ascultăm noi rugăciunile mamei noastre. Ea palpită pentru tot ce palpită El.... El nu e singur, El are o mamă dintre noi; şi având o mamă dintre noi, ne are pe toţi aproape. Şi ea, avându-L pe El ca Fiu şi iubindu-l ca Fiu, iubeşte tot ce iubeşte şi El. Iar El, întrucât S-a făcut fratele nostru, atunci ea este într-un anumit fel şi mama noastră, mama tuturor fraţilor Lui"

“Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii."

"O persoană trebuie să aibă ca eu un tu , ca să comunice întreolaltă, şi un el care să- i unească din nou, în interesul pentru al treilea. O persoană trebuie să vorbească cu o alta şi în modul cel mai interesat şi unificator de un al treilea, pentru a se simţi fiecare fericită."

“Trebuie sa ne impartasim – sa ne daruim impartasindu-ne celuilalt. Multi spun: n-am rabdare in rugaciune; imi vin tot felul de ganduri. Dar daca ne aducem aminte de celalalt in rugaciune, indata rugaciunea primeste in acest fel putere. Doamne Dumnezeul meu, Te rog ajuta-mi; Te rog insa si pentru fiul si fiica mea, pentru nevasta si prietenul meu. Dumnezeu ramane prezent in rugaciunea mea atunci cand ma gandesc la celalalt care se gaseste in nevoi, simtindu-ma responsabil pentru el."

,Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte."

" Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie."

" Cu cât mă duc mai mult în trecut, cu atât văd un om superior omului de astăzi."


3 comentarii:

Unknown spunea...

Dumnezeu sa rasplateasca tuturor celor care s-au rugat ptr mine-El ii stie mai bine .
Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine Sorin si pe familia ta .
Multumesc.

Miriam spunea...

Doamne, ce bogata ma simt cu atatea margaritare! Sincer, tu stii Sorin, ca parintele Staniloae prin cuvintele lui ceresti, imi urca inima in cer...
Poate ca e unul dintre acei primi oameni pe care as dori sa ii intalnesc acolo sus si sa stam la nesfarsit impartasindu-ne tainele inimii...de va mai fi nevoie, ca dupa cum chiar el insusi spune, Acolo vom fi cuprinsi de Iubire unii in altii ca in Sfanta Treime...

Pot spune ca pr. Staniloae, alaturi de fr. Traian si de alte cateva suflete dragi, m-au invatat ce inseamna sa iubesti cu sfintenie...ce inseamana a fi in partasie, in comuniune deplina...

Toate citatele postate de tine sunt raze de soare pentru inima-mi rece...Unele dintre ele sunt insusi soarele:

"Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei."

,,Eu am nevoie de cineva care să mă descopere, să mă înţeleagă, să mă întregească cât mai deplin."

“Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eu-lui meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centru existenţei mele, încât îmi substitui eul meu."

,,Această prezenţă reală a lui Hristos în toţi duce la menţinerea lor într-o unitate, dar într-o unitate a iubirii, nu a confuziei."

,,Dumnezeu nu poate fi întâlnit decât în iubirea fata de celălalt care merge pană la însuşirea durerii lui de către tine, căci dacă Dumnezeu este iubire, el nu poate fi trăit decât în starea ta de iubire faţă de celălalt."

,Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte."

" Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie."


Nu as fi lasat nici un citat nereluat aici, situatie in care as fi meritat eu acea bataita :)

Unknown spunea...

Minunat,cuvintele sunt de prisos!