- "Când stam de vorba cu privire la cele duhovnicesti, nimic lumesc si pamântesc sa nu tinem în mintile noastre."
- "Când se citeste în biserica Cuvântul lui Dumnezeu, sa stergem toate cele pamântesti din mintea noastra si sa ne alipim numai de ascultarea poruncilor Domnului."
- "Ai grait de rau pe cineva? Binecuvânteaza-l. Ai facut paguba cuiva? Plateste-i. Ai desfrânat? Plângi, suspina din adânc, înceteaza a mai pacatui, omoara-ti carnea, usuca-ti trupul si roaga-te neîncetat. Te-ai trufit? Smereste-te. Ai pizmuit? Roaga-te pentru binele celui pe care l-ai pizmuit. Marturiseste-ti fiecare pacat, fara a tainui nimic, parintelui tau sau unui staret credincios, evlavios, neagonisitor; pazeste poruncile pe care le-a poruncit Dumnezeu, si te vei mântui."
- "Daca esti pacatos, fa milostenie, dobândeste smerenie si curatie, pocaieste-te - si te vei mântui. Esti vames? Poti sa te faci Evanghelist. Esti prigonitor? Poti sa te faci Apostol. Esti tâlhar? Poti sa fii cu Domnul în rai. Esti mag(ician)? Poti sa te închini si sa aduci daruri Stapânului, nu e pacat pe care sa nu-1 poata dezlega pocainta."
- "Afla, iubitule, care e chipul petrecerii celei bune, si pe acesta deprinde-1: învata paza ochilor si auzului, înfrânarea limbii si a pântecelui, subjugarea trupului, smerita cugetare, curatia gândurilor, taierea mâniei, suferirea cu rabdare a ocarilor si defaimarilor. Rastigneste-te împreuna cu Hristos, ca sa viezi cu El si în El."
- ,,Mai înainte de toate dobândeşte-ţi deprinderea de a te linişti. Liniştirea naşte nevoinţa, nevoinţa naşte plânsul, plânsul naşte frica, frica naşte smerenia, smerenia naşte inima buna, inima bună naşte dragostea, iar dragostea face sufletul sănătos şi nepătimaş. Atunci se cunoaşte că omul nu este departe de Dumnezeu."
- ,,Să ne ascundem înlăuntrul inimii; chiar dacă afară e zarvă şi zgomot, înlăuntrul nostru să se sălăşluiască pacea lui Dumnezeu: că Duhul sălăşluieşte doar într-o locuinţă liniştită."
- După ce te-ai sculat din somn, mai înainte de orice alt cuvânt, dă slavă Lui Dumnezeu şi zi: ,,Îţi mulţumesc, Doamne, că ai trecut cu vederea fărădelegile mele şi nu m-ai dat morţii, ci după iubirea Ta de oameni m-ai sculat din aşternutul meu. Ci dă-mi har şi putere ca pururea să slăvesc atotsfântul Tău nume, şi binecuvântează în ceasul acesta să încep Ţie cântări şi psalmi.”: fiindcă ceea ce primeşte mintea în sine dimineaţa, aceea va şi măcina, ca moara, toată ziua – fie grâul gândurilor bune, fie neghina gândurilor întinate. Iar când mergi spre somn, aduţi aminte de mormânt, zicând în tine: ,,Oare mă voi scula mâine?” – şi înainte de somn roagă-te cu osârdie.
- Sfaturi din Patericul Lavrei Sfântului Sava –
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu