luni, 14 decembrie 2009

Rugăciunea unui copil




Am recitit de zeci de ori această rugăciune şi nu pot decât să confirm durerea acestui copliaş. Aşa se întâmplă de cele mai multe ori. Televizorul limitează comunicarea în familie. Televizorul ne face să risipim timpul şi să devenim neorganizaţi. Televizorul strecoară multă indecenţă şi imoralitate. Televizorul afectează capacitatea omului de a gândi. Dumnezeu să ne dea gândul cel bun, pentru a şti să ne zidim cu înţelepciune

2 comentarii:

Mariana spunea...

Dureros de adevărat!

Iată şi textul:

,,“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine… Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

Să ne gândim serios: copiii noştri în ce ar vrea să se transforme?...poate nu e cazul să îşi dorească să se transforme în televizor...poate sunt altele...

Dana spunea...

Voi prelua si eu textul transcris de Mariana, pentru ca subiectul mi se pare extem de important. Multumesc anticipat pentru permisiunea de a-l prelua.