Îmi este sete şi dor

Mi-e dor, să ating cerul dintr-un zbor,
Să uit că-n lume-s călător...
Mi-e dor, de visele din copilărie,
Aş vrea şi azi, la fel să fie!
Mi-e dor, de seninul din privire,
Mi-e dor, de acel dor, numit IUBIRE!

Cum se desparte în silabe cuvântul DOR ?!...sau cuvântul DORUL?!... sau DORURI ?!...
Dorul, pentru cei care ştiu ce este iubire de Dumnzeu şi pentru aproapele, se desparte întodeauna în două silabe.
Do-rul, jumătate la unul şi jumătate la celălalt pentru a fi mai uşor de purtat pe umeri!
Dorul este o cruce destul de grea şi când doi sau mai mulţi pun umărul sub ea, devine mai uşoară.

..Dar cu ce cuvânt rimează cuvântul DOR ?!...
Dor rimeză cu Dor. Cui nu i-a fost niciodată dor de dor?


Care e ,,măsura" DORULUI?!..
DORUL se măsoară în puterea de SACRIFICIU!
Dorul se măsoară în... dorul nostru pentru cineva drag la care se adaugă sau scade, depinde de situţie, dorul acelei persoane pentru noi!
Dorul se mai măsoară în multe lacrimi, suferinţe şi dorinţe dar şi în multe, multe clipe de fericire!

...Ştie cineva dacă se termină DORUL?!...şi/sau CÂND se termină DORUL?!
Dorul se gată cand se termină aşteptarea, în clipa-n care-l vezi pe cel aşteptat.....când se termină primavera şi începe veşnicia iubirii…când se gată secerişul.....
In lumea aceasa dorul nu se termină niciodată, dar va veni o zi, un "mâine dimineaţă" când îl vom vedea pe Domnul faţă către faţă, atunci nu vom avea ce ne mai dorii....
În lumea aceasa este normal să ne fie dor, chiar dacă îl simţim pe Domnul Iisus, lângă noi, în viaţa nostră, chiar dacă îl vedem în chipul celor dragii....nu-i acelaşi lucru cu îmbrăţişarea Domnului de la capătul călătoriei... Poate greşesc, dar aşa simt eu acum....

Care e cel mai greu DOR?!...
Dorul după părtăşia şi dragostea dintâi!

...Ce faceţi când vă este taaareee DOOORR??!!!...
Plâng ( în ascuns ) în odăiţa mea de rugăciune

Dorul poate fi trist?
Dorul nu e trist, pare uneori, din pricina ochilor umeziţi de lacrimile aşteptărilor, din pricina tristeţii inimii la despărţirea de cei dragi, din pricina iubirilor care mor...Da, din perspectiva aceasta, când inima şi ochii sunt trişti, şi dorul pare că e trist.
Atunci când ai pe sufelt un dor, timpul trece foarte greu şi pe masură ce timpul trece, cel care aşteaptă are tendinţa de a fi tot mai retras şi mai trist în el. Tristeţea aceasta face dorul tot mai greu, iar la un moment dat este înecat de tristeţe.

Oare, dorul se alină prin rugăciune?..
Rugăciunea fiind un clocot al dorului, dorul se alină şi nu prea, depinde de dor.......

Ce şopteşte dorul?...

Cuvinte de îmbărbătare, de iubire....sau poate o rugă, o cântare…şi de ce nu un psalm de dor.

De ce plânge dorul?
Nu dorul plânge, ci inima însetată de iubire!

Cum sunt lacrimile de dor ce ne sărută obrazul?
Uneori sunt întruchiparea neputinţei de a ne mângâia singuri sufletul, alteori sunt fierbinţi, izvorâte din rugăciune, din sufletul prea plin de lumina iubirii....câteodată sunt parfumate şi colorate, datorită florilor sădite în suflet de cei dragi...

Dorul cântă?!...în ce gamă?!
Da, dorul cântă, în gama sentimentelor fiecăruia dintre noi. Ea cuprinde simţurile noastre de durere, de iubire şi de dor.

Oare ce instrument muzical redă mai bine dorul?
Spune Sfânta Scriptura, că Regele Saul, auzindu-l cântând la harfă, la psaltire, pe tânărul David, se liniştea. Ştim că David, a fost omul rugăciunii, psalmii scrişi de el, redau foarte clar dorul de care era mistuit...

"Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei."

Aşadar să luăm fiecare Harfa dragostei lui Dumnezeu şi să întindem coarda răbdării, să întindem coarda rugăciunii până va suna cum vrea Dumnezeu.
"Atunci ca fi-mplinit al meu dor nesfârşit,
căci lângă Dumnezeu voi fi mereu!" (poezia "Vreau lângă Dumnezeu", de Traian Dorz)

P.S. Am postat doar câteva întrebări la care am căutat să răspund cum am simţit, cum mi-a dictat inima.
Aştept la comentarii alte întrebări şi de ce nu răspunsurile voastre la cele de mai sus.