miercuri, 13 mai 2015

DORUL - întrebări şi răspunsuri



Mi-e dor, să ating cerul dintr-un zbor,
Să uit că-n lume-s călător...
Mi-e dor, de visele din copilărie,
Aş vrea şi azi, la fel să fie!
Mi-e dor, de seninul din privire,
Mi-e dor, de acel dor, numit IUBIRE!




Cum se desparte în silabe cuvântul DOR ?!...sau cuvântul DORUL?!... sau DORURI ?!...
Dorul, pentru cei care ştiu ce este iubire de Dumnzeu şi pentru aproapele, se desparte întodeauna în două silabe.
Do-rul, jumătate la unul şi jumătate la celălalt pentru a fi mai uşor de purtat pe umeri!
Dorul este o cruce destul de grea şi când doi sau mai mulţi pun umărul sub ea, devine mai uşoară.

..Dar cu ce cuvânt rimează cuvântul DOR ?!...
Dor rimeză cu Dor. Cui nu i-a fost niciodată dor de dor?


Care e ,,măsura" DORULUI?!..
DORUL se măsoară în puterea de SACRIFICIU!
Dorul se măsoară în... dorul nostru pentru cineva drag la care se adaugă sau scade, depinde de situţie, dorul acelei persoane pentru noi!
Dorul se mai măsoară în multe lacrimi, suferinţe şi dorinţe dar şi în multe, multe clipe de fericire!

...Ştie cineva dacă se termină DORUL?!...şi/sau CÂND se termină DORUL?!
Dorul se gată cand se termină aşteptarea, în clipa-n care-l vezi pe cel aşteptat.....când se termină primavera şi începe veşnicia iubirii…când se gată secerişul.....
In lumea aceasa dorul nu se termină niciodată, dar va venii o zi, un "mâine dimineaţă" când îl vom vedea pe Domnul faţă către faţă, atunci nu vom avea ce ne mai dorii....
În lumea aceasa este normal să ne fie dor, chiar dacă îl simţim pe Domnul Iisus, lângă noi, în viaţa nostră, chiar dacă îl vedem în chipul celor dragii....nu-i acelaşi lucru cu îmbrăţişarea Domnului de la capătul călătoriei... Poate greşesc, dar aşa simt eu acum....

Care e cel mai greu DOR?!...
Dorul după părtăşia şi dragostea dintâi!

...Ce faceţi când vă este taaareee DOOORR??!!!...
Plâng ( în ascuns ) în odăiţa mea de rugăciune

Dorul poate fi trist?
Dorul nu e trist, pare uneori, din pricina ochilor umeziţi de lacrimile aşteptărilor, din pricina tristeţii inimii la despărţirea de cei dragi, din pricina iubirilor care mor...Da, din perspectiva aceasta, când inima şi ochii sunt trişti, şi dorul pare că e trist.
Atunci când ai pe sufelt un dor, timpul trece foarte greu şi pe masură ce timpul trece, cel care aşteaptă are tendinţa de a fi tot mai retras şi mai trist în el. Tristeţea aceasta face dorul tot mai greu, iar la un moment dat este înecat de tristeţe.

Oare, dorul se alină prin rugăciune?..
Rugăciunea fiind un clocot al dorului, dorul se alină şi nu prea, depinde de dor.......
Ce şopteşte dorul?...
Cuvinte de îmbărbătare, de iubire....sau poate o rugă, o cântare…şi de ce nu un psalm de dor.

De ce plânge dorul?
Nu dorul plânge, ci inima însetată de iubire!

Cum sunt lacrimile de dor ce ne sărută obrazul?
Uneori sunt întruchiparea neputinţei de a ne mângâia singuri sufletul, alteori sunt fierbinţi, izvorâte din rugăciune, din sufletul prea plin de lumina iubirii....câteodată sunt parfumate şi colorate, datorită florilor sădite în suflet de cei dragi...

Dorul cântă?!...în ce gamă?!
Da, dorul cântă, în gama sentimentelor fiecăruia dintre noi. Ea cuprinde simţurile noastre de durere, de iubire şi de dor.

Oare ce instrument muzical redă mai bine dorul?
Spune Sfânta Scriptura, că Regele Saul, auzindu-l cântând la harfă, la psaltire, pe tânărul David, se liniştea. Ştim că David, a fost omul rugăciunii, psalmii scrişi de el, redau foarte clar dorul de care era mistuit...

"Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zamislit şi în pacate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria măntuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întareste. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei."

Aşadar să luăm fiecare Harfa dragostei lui Dumnezeu şi să întindem coarda răbdării, să întindem coarda rugăciunii până va suna cum vrea Dumnezeu.
"Atunci ca fi-mplinit al meu dor nesfârşit,
căci lângă Dumnezeu voi fi mereu!" (poezia "Vreau lângă Dumnezeu", de Traian Dorz)

P.S. Am postat doar câteva întrebări la care am căutat să răspund cum am simţit, cum mi-a dictat inima.
Aştept la comentarii alte întrebări şi de ce nu
răspunsurile voastre la cele de mai sus.

3 comentarii:

Mariana spunea...

Sorin, excepţionale răspunsuri la aceste întrebări de dor!

În dorul minunatului ,,dialog", voi încerca să postez şi răspunsurile mele care pălesc pe lângă ale tale:

...Ce e dorul?!...Câteodată dorul este ca un ghem de lacrimi care, parcă te face să îţi opreşti respiraţia de teamă să nu te doară şi mai tare...

Cu ce cuvânt rimează cuvântul DOR ?!...
...cred că DOR mai rimează şi cu cuvântul COR...dorul e un cântec cântat de cel puţin doi...unul o strofă celălalt o altă strofă...iar refrenul ÎMPREUNĂ...
...DOR rimează şi cu mine şi cu tine şi cu El!!!...În mine e DOR, în tine e DOR, în EL e DOR...

Care e ,,măsura" DORULUI?!...
reformulez şi eu un proverb cunoscut...MĂSURA DORULUI ESTE DORUL FĂRĂ MĂSURĂ...

...Ştie cineva dacă se termină DORUL?!...şi/sau CÂND se termină DORUL?!
Dorul nu se termina niciodata...
"Chiar cand esti langa mine, simt dorul Tau mereu..."
...nu L-am văzut pe Domnul, dar L-am simţit înlăuntrul nostru...Îl simţim mereu...şi tot ne e dor...
...Încercăm să Îi creionăm chipul după detaliile din Creţia Lui, din frumuseţea naturii, din frumuseţea chipurilor îndumnezeite ale fraţilor noştri cu care El ne binecuvântă.

...Am o altă întrebare: care e cel mai greu DOR?!...
Eu cred că DORUL cel mai greu este dorul neîmpărtăşit, dorul fără dorul dinspre celălalt...DORUL fără speranţa revederii...DORUL care poartă singurel povara...

...şi mai cred că DORUL cel mai greu este dorul de ceva care nu cunoşti încă, dar simţi puternic în sufletul tău...( de exemplu DORUL de Domnul Iisus)

...Ce faceţi când vă este taaareee DOOORR??!!!...
..şi eu...plâng şi mă rog...
...mă rog şi plâng...
Dar, câteodată, nu mai apuc să ,,mă ascund"...

Eu am vrut sa va intreb daca dorul poate fi trist?
Dorinţa neîmplinită e tristă...
Dorul nu e trist chiar dacă plânge, nu e vesel chiar dacă zâmbeşte...
Dorul e ,,drumul" acela care pare cel mai lung, de la tristeţe spre bucurie...tristeţea unei despărţiri şi bucuria unei revederi...
Nu vă temeţi de dor!...E cea mai frumoasă ,,răsplată" a unei frumoase şi curate iubiri...

Dorul cântă?!...În ce gamă?!...
Dorul cântă-n gama DOR Major! :)
Acordurile sunt armoniile iubirii din inimile noastre...Nota gravă este durerea, nota înaltă este extazul, iar notele intermediare sunt zâmbetele şi lacrimile noastre de dor...

Cum vom fi noi după trecerea gândurilor, amintirilor, dorurilor...?

Dacă pe acest pământ, vom înceta să gândim, să avem amintiri, doruri, înseamnă că am încetat să iubim...Şi atunci...
...vom fi ca un fulg de nea care îşi întrupe dansul neprihănit spre pământ...
sau ca un răsărit înnourat...
ca un curcubeu frânt...
ca o rază tristă...
sau ca o floare fără petale...ori ca un fluture fără aripi...
Vom fi ca un copil fără vise...
ca o privire fără lumină...
ca un chip fără zâmbet...
ori ca un pumn strâns...
sau ca o lacrimă neplânsă...

Dar, va veni o vreme, un Timp şi un Acolo, unde noi înşine vom putea fi gândul şi dorul împlinit al Creatorului...Vom fi faţă în faţă bucurându-ne că ,amintirile" nu vor mai fi icoane dragi ascunse în suflet, ci ,,icoane vii", pururea prezente...,,Acolo nu vor mai fi nici amintiri nici doruri nici lacrimi..."

Fii binecuvântat, Dor al dorurilor mele!

Mariana spunea...

Am şi o întrebare: De ce şopteşte dorul şi nu strigă? :)

Sorin M. spunea...

Mariana, eu am fost tentat sa raspund la intrebarea ta astfel:

Dorul "striga" in sopata ca sa nu trezeasca celelalte doruri.

Mi-am adus aminte insa de povestea nostra interactiva - "Povestea unui ingeras" - acolo este un raspuns exceptional dat de tine:

"- Dragul meu, cred că ştiu de ce şopteşte dorul şi nu strigă...
Florin zâmbi. Şi el ştia...Ştia de mult asta, fiindcă aşa simţea, dar o lăsă să spună ea:
- Dorul şopteşte fiindcă persoana dorită e acolo, aproape, în inimă. Iubirea o ţine acolo şi dorul îi şopteşte..."