Cui ne raportãm?

Prima adunare ţinută la Braşov în amintirea celei de-a treia zi istorică a Oastei Domnului, din 7 noiembrie 1976, de la Poiana Braşov, mi-a oferit prilejul să mai citesc încă o dată cartea fratelui Traian Dorz «Zile şi adevăruri istorice». La fiecare lecturare a cărţii găseam câte o idee generală, comună problematicii abordate de autor; sau mai multe la un loc. Scopul principal al acestei cărţi – mărturisit de autorul însuşi – a fost acela de a arăta clar, o dată pentru totdeauna, atitudinea Oastei Domnului faţă de Biserică, atitudinea fiecărui ostaş faţă de Părintele Iosif Trifa şi învăţătura lui, precum şi atitudinea Oastei faţă de celelalte culte.

Vorbind despre fiecare zi istorică, fratele Traian încadra în timp şi spaţiu, dar şi în contextul religios, evenimentul respectiv. Un element comun al relatării ce mi-a atras în mod deosebit atenţia, de data aceasta, a fost acela al legăturii pe care o făcea, de fiecare dată, cu trecutul, cu oamenii şi evenimentele petrecute. Când vorbea de prima zi istorică, îşi găsea ancorarea în „frumosul început şi desfăşurarea lui” (era vorba de începuturile Oastei Domnului).

Referindu-se le cea de-a doua zi istorică, fratele Traian reface firul întâmplărilor din ultimele zile de viaţă ale Părintelui Iosif. Iar când relatează desfăşurarea evenimentelor care au dus la necesitatea consfătuirii din 7 noiembrie 1976, ca a treia zi istorică, aminteşte că, în timpul acelei întâlniri, a prezentat trei documente, ele însele fiind o mărturie a trecutului la care se raportau ei atunci.

Acelaşi lucru a făcut şi fratele Traian, raportându-se la înaintaşul său, Părintele Iosif Trifa. A rămas fidel principiului conform căruia mlădiţa, dacă nu rămâne în viţă, nu poate să aducă roadă (cf. In 15, 5). Iar dacă frunza nu rămâne pe ram, nu poate să rămână în viaţă. După cum dacă ucenicul nu ascultă de cuvântul învăţătorului, nu poate să lucreze nici mântuirea sa, nici pe a altora.

Părintele Iosif Trifa a păstrat legătura duhovnicească cu Părinţii Bisericii, în special cu Sf. Ioan Gură de Aur şi cu Sf. Apostol Pavel. Sfinţii Părinţi au fost în legătură nedezlegată cu cei doisprezece Sfinţi Apostoli, care, la rândul lor, evident, ca trimişi ai Mântuitorului Hristos, au stat într-o nemijlocită legătură cu El. Iar Domnul Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, a stat şi stă, într-o permanentă, tainică şi nedespărţită legătură cu Tatăl-Dumnezeu. Avem, astfel, imaginea unui lanţ ale cărui verigi, ţinându-se una de alta, ne dau încrederea că avem o bună ancorare pentru zilele noastre.

Legătura cu părintele duhovnicesc este de o mare importanţă, dar şi de o gingăşie aparte. Este ca aceea dintre tată şi fiu, la naşterea celui din urmă. Căci, încă înainte de a se naşte, copilul aude glasul tatălui, şi, la naştere (la intrarea în viaţa de aici), se bucură nespus că îl şi cunoaşte. Şi vor fi nişte... buni prieteni pentru tot restul vieţii.

„Lanţul” de la Oastea Domnului pune serioase probleme de atitudine, de raportare la trecut. Acest lanţ ne arată care este veriga ultimă de care să ne legăm. Şi ne ajută să nu umblăm dezorientaţi, când la formalism, când la sectarism, uitând că şi una şi alta sunt extreme periculoase pentru mântuire.

Atitudinea înaintaşilor noştri ne învaţă cui să ne raportăm. Şi, dacă luăm aminte bine la ei, ne determină să facem fiecare în parte „o a patra zi istorică personală”, spre a pune un început bun orientării pentru viitor: „Pentru a ne orienta acum bine în viitor, spune fratele Traian, avem nevoie neapărat să stăm aici şi să privim bine în trecut. Să luăm pildă şi lumină de la felul cum au gândit şi au lucrat ei, spre a nu abate nici noi cu nimic Lucrarea Domnului de la drumul şi scopul pe care i le-a vrut şi le-a poruncit Domnul Iisus de la începutul ei. Şi nici să nu clădim noi cumva deasupra lor un alt material şi în alt fel decât cum au făcut ei. Căci Domnul le-a poruncit lor aşa să facă, după cum au făcut. Şi ei ne-au spus nouă şi ne-au lăsat ca şi noi tot aşa să facem” («Zile şi adevăruri istorice», Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1999, pg. 112).

Cei dinaintea noastră s-au raportat la înaintaşii lor. Noi, cei de azi, la cine ne raportăm? Iată un subiect de meditaţie pentru Noaptea Anului Nou!

Aurel MATEI

Articol publicat în săptămânalul duhovnicesc

al Oastei Domnului “Iisus Biruitorul”

- Anul XX, nr. 51 (715); 14-20 Decembrie 2009 -

Apare cu binecuvântarea

Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române