Se înveşmântă zarea cu sclipitoare-azururi
Şi-mi freamătă fiinţa ca de un mare dor,
Căci Te cobori în iesle din înalt de Ceruri
Tu, Prunc plăpând şi candid al Maicii Tale-odor.
Pe chipul Tău sunt crinii şi macii înfloriţi,
Luceferi în privire, şi-n surâs e soare.
Te-nvăluie mireasma de meri înmuguriţi,
Iar leagănul Ţi-e braţul Maicii iubitoare.
Cu dor Te ţine-n braţe şi-Ţi cântă-nlăcrimat
Cântarea Veşniciei, pe care o cunoşti.
Ai vrea să-i spui refrenul de Cer înmiresmat
Dar laşi să-l cânte îngeri, a’ cerurilor oşti.
M-apropii cu sfială de Tine Prunc Preasfânt...
Aş vrea şi eu, ca magii, un dar să-Ţi dăruiesc,
Nimic nu am mai dulce...doar mierea din cuvânt
Şi-n versul de colindă să-Ţi spun cât Te iubesc!...
( Mariana )
Şi-mi freamătă fiinţa ca de un mare dor,
Căci Te cobori în iesle din înalt de Ceruri
Tu, Prunc plăpând şi candid al Maicii Tale-odor.
Pe chipul Tău sunt crinii şi macii înfloriţi,
Luceferi în privire, şi-n surâs e soare.
Te-nvăluie mireasma de meri înmuguriţi,
Iar leagănul Ţi-e braţul Maicii iubitoare.
Cu dor Te ţine-n braţe şi-Ţi cântă-nlăcrimat
Cântarea Veşniciei, pe care o cunoşti.
Ai vrea să-i spui refrenul de Cer înmiresmat
Dar laşi să-l cânte îngeri, a’ cerurilor oşti.
M-apropii cu sfială de Tine Prunc Preasfânt...
Aş vrea şi eu, ca magii, un dar să-Ţi dăruiesc,
Nimic nu am mai dulce...doar mierea din cuvânt
Şi-n versul de colindă să-Ţi spun cât Te iubesc!...
( Mariana )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu