Petale de dor si iubire...

Tată, sunt un biet copil
Prea speriat...
Ca toţi copiii speriaţi
Cu ochii înlăcrimaţi,
Cu mâinile tremurând...

Eşti aici, Doamne?
Ia-mă lângă Tine!
Ţine-mi mâinile
Care par a se juca
Căutând o mână de copil
În preajmă...

Ce moale e mâna Ta!
Şi ce caldă!...
Cât de puternică!
Şi e mare, Tată!
Încap cu fiinţa-mi toată...

Oare de voi creşte
Voi mai încăpea?!
Mi-e teamă, Tată...
Te rog, de vrei, opreşte
Timpul...
Opreşte-l îndată!

Vreau să râmân în palma Ta
Lângă alţi copii, drag Tată!

Învaţă-mă să-Ţi şoptesc tăcând,
Doar cu inima-mi vibrând...

Să tac, să poţi s-asculţi
Paşi de îngeraşi desculţi
Ce păşesc încetişor
Cu tălpile de nor
Aducând din ceruri vise,
Cu aripile deschise
Către suflet de copil
Dinspre sufletu-mi umil...

Te rog, Doamne, mai lasă-mi-l!...

...

Of! Iar m-am întristat!
Nimicurile şi-au înfipt
Mici suliţe sub pleope
Ştiind că de acolo
Vor ţâşni mai încolo
Izvoare de cristaline ape,
În plânsuri tremolo...

Un dor de copilărie
mi-a şoptit să nu-mi ascund
Tristeţile-n afund...

Şi-am pus durerea în cuvinte...
Petale de iubire
Dorind să mi-o alinte...

Şi-a nins cu albul mângâierii
Peste creştetul durerii...

Apoi, ieşind pe strada mea,
Mi-ai nins pe creştet de copil,
Din Cer, gingaşe flori de nea...

Îţi mulţumesc, Iubirea mea!