Întrebări şi răspunsuri (III)

- Ne-am străduit să iubim, ne-am oferit inima şi sufletul?

- Am dat tot ce aveam mai bun pentru această iubire?
- Iubirea din sufletul meu reprezintă Adevărul?
- Adevărul din mintea mea oglindeşte Iubirea?
- Ce îi ofer azi aproapelui meu? Ce îi oferă iubirea mea?
- Încearcă astăzi să pui în balanţă iubirea şi iertare, vezi care cântăreşte mai mult?
Ideal ar fi să cântărească la fel.

Deşi am mai răspuns şi data trecută acestor întrebări, revin cu ele, invitându-vă să căutaţi de data aceasta răspunsurile în cuvintele Părintelui Dumitru Staniloae de AICI
Dumnezeu să ne ajute să putem să ne străduim să iubim, să dăm tot ce avem mai bun pentru această iubire, pentru ca sufletul nostru să oglindească iubire, blândeţe şi iertare aproapelui nostru...Cât priveşte de balanţa dintre iubire şi iertare, atâta timp cât iertăm dar nu uităm...nu am făcut nimic.

- Oare Pruncul Sfânt a visat? Ce vedea în visul Lui?...

Cu siguranţă că şi eu eram în visul Pruncului Sfânt. Mă vedea călcând pe urmele Lui...
Doamne fă ca visul acesta frumos să se împlinească!

- E prima zi din an...Ar putea fi un an cu un anumit nume, potrivit cu o virtute pe care am vrea să o dezvoltăm în noi...Am putea numi ,,Anul Răbdării", sau ,,Anul Iertării", sau ,,Anul Iubirii", sau ,,Anul Bunătăţii"...etc. Ce nume aş vrea să-i pun acestui an? Ce virtute ar trebui să înflorească în caracterul meu de creştin?

"Anul sincerităţii", "Anul lepadarii de sine". "Anul împăcarii", "Anul întoarcerii la dragostea dintâi" ,"Anul părtăşiei frăţeşti", "Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti", etc...

- Cunosc eu toată taina semenului meu, care mă iubeşte şi-mi face mult bine?

"...Şi totuşi, câtă fericire îmi dă cunoaşterea existenţei lui în mare parte. E o cunoaştere care nu mă lipseşte nici de smerenia prin care îi cunosc adâncimea necuprinsă, nici de mulţumi rea pentru ceea ce îmi dăruieşte. Îl văd cu atât mai de necuprins, cu cât îmi face mai mult bine. Mă văd pe mine cu atât mai plin de pretenţia că sunt egal cu el, sau mai mare ca el. Şi cu cât înţeleg mai puţin existenţa lui, cu atât are mai puţin pretenţia să- l servesc, dar mă serveşte el, cel mai mult...." ( Părintele Dumitru Stăniloae - "Sfânta Treime sau la început a fost iubirea")

- "Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu!
De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu!
Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu?"( Sfantul Ioan Gura de Aur )

Am incercat sa dau un raspuns personal la aceasta intrebare, dar pana la urma am ales tot raspunsul Sf. Ioan Grua de Aur:
"Sa nu cautam prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitati la masa si care ne partinesc in lucrurile cele pamantesti, ci sa ni-i castigam pe acei prieteni care totdeauna tin sufletul nostru in randuiala, ne indeamna la datoriile noastre, pedepsesc greselile noastre, dojenesc incalcarile de lege ale noastre; cand cadem, iarasi ne ridica, si prin sfat si rugaciune ajuta apropierea noastra de Dumnezeu. Dar si vrajmasi trebuie sa-si faca cineva pentru Dumnezeu. Cand tu vezi pe un om destramat, incalcator de lege, plin de pacate si de socotinte rele, care voieste sa te duca la cadere si sa te amageasca, retrage-te si fugi, precum a poruncit Hristos sa faci, cand a zis: „De te sminteste ochiul tau cel drept, scoate-l si-l arunca de la tine” (Matei 5, 29).
Prin aceasta, El iti porunceste ca si pe prietenii pe care tu ii iubesti ca pe ochiul tau, si care iti sunt foarte folositori in viata, sa-i smulgi si sa-i arunci de la tine, cand mantuirea ta cere aceasta. Cand te duci in societate si trebuie sa vorbesti multe, fa si aceasta pentru Dumnezeu."

P.S. Vezi şi:

Întrebări şi răspunsuri (I)
Întrebări şi răspunsuri (II)