„8. Adesea, spunem: "Acum câteva zeci de ani", aşa de simplu cum am spune "Acum câteva clipe". Spunem "ieri" unei vremi care a trecut cu mulţi ani în urmă..., poate cu zeci, poate cu sute, poate chiar cu mii de ani...,
căci Trecutul este ca o apă fără fund, în care tot ce se adânceşte de la suprafaţă în jos este acoperit la fel, fie că este mai puţină apă, fie că este mai multă deasupra lui.
9. Cât de trecător sunt!
N-am decât două zile de viaţă: ieri şi azi..., căci mâine nu se ştie a cui este!...
Două zile, atât de scurte cât sunetul numelui lor.
Două zile scurte, din care cea mai scurtă este azi!
10. Ziua de azi este prezentul meu în care mă mişc, vorbesc, lucrez.
În care mă mişc pe un drum bun sau rău...
Vorbesc adevăr sau minciună.
Lucrez pentru Dumnezeu sau pentru diavolul.
O, cât de trecător sunt într-adevăr!
11. Zilele mele sunt ca nişte cuvinte scrise pe nisipul suflat de vânturi sau pe zăpada topită de soare...
12. Paşii mei sunt ca urmele umbrelor pe ape,
iar faptele mele, ca nişte sunete scurte peste un auz.
Viaţa mea întreagă este ca o suflare...,
suflare şi slabă, şi scurtă.
13. Cât de trecător sunt!
Chiar dacă aş trăi sute de ani, tot aşa mi s-ar putea spune,
fiindcă oricât de lung ar fi "azi", aşa de curând devine "ieri" iar după ce azi a devenit «ieri», îmi dau seama cât de scurt a fost într-adevăr.
14. O sufletul meu, dacă acesta este adevărul, atunci, iată, cât de însemnat lucru este ca tu să fii treaz în orice zi, încă din dimineaţa acestui scurt "azi"!
Răscumpără Timpul! – aşa îmi porunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu (Efes. 5, 16),
ca să mă facă atent încă de la început, încă din tinereţe, încă de acum că încurând nu voi mai avea ce...
16. Ce mult am şi risipit deja din acest scurt "azi" în care îmi trăiesc picătura mea de Timp,
de timp, de care depinde fericirea sau nefericirea sufletului meu
– şi poate a multora –
pentru tot lungul, eternul şi nesfârşitul "mâine", care urmează după scurtul "azi"..., pentru tot viitorul veşnic care urmează după Prezentul atât de trecător!
17. Şi tu, frate, eşti tot aşa de trecător ca şi mine!
Şi tu eşti doar o suflare, oricât de tare te-ai ţine,
oricât de mare ţi se pare că eşti
şi oricât de puternic îţi pare că sună călcâiul tău când loveşti cu el în pământ
sau pumnul tău, în masă.
18. Sunetul pe care îl fac aceste acte ale tale, este la fel cu acela pe care îl face pe pământ pasul unei furnici...
19. Dar actele tale, totuşi, pot lăsa prin lume urme şi urmări nespus de grele şi de adânci,
pentru tine şi pentru alţii,
atunci când tu eşti ceva mai mult decât un simplu individ, decât o simplă furnică!
20. Dacă ştii că, oricum, tot te duci ca să nu mai fii
şi că în curând nu vei mai fi niciodată cea ce eşti astăzi,
fii atent, fii foarte atent la tot ce faci
sau ţi se cere să faci!
Până nu te duci dintre semenii tăi, ca să nu mai fii, fă-ţi datoria faţă de ei! Ai toată grija ca umblarea ta printre ei să fie frumoasă.
Şi Dumnezeu să aibă milă de tine!
Amin.”
Traian Dorz
Cugetări nemuritoare, Caietul 17:
Numele biruitorului, cap. 9:
Grija umblării noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu