sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Banii, ce facem cu ei?

Am auzit foarte mulţi oameni între Crăciun şi Anul Nou, vorbind despre bani. Lipsa lor sau prezenţa lor în buzunarele fiecăruia dintre noi, ne-a bucurat sau ne-a întristat pe mulţi dintre noi, deaceea, cred eu, că ar fi bine ca începând de anul acesta în care iată-ne deja în a doua zi, să avem o altă percepţie în legătură cu banii, şi să încercăm să răspundem la întrebarea din titlul acestui articol.

Exista mai multe cântece lumeşti care confirmă adevărul biblic cu privire la bani: „Banii n-aduc fericirea...”, „Banii sunt rădăcina relelor...”, Banul este ochiul dracului”, etc. Şi totuşi mulţi oameni nu înţeleg de ce banul este aşa cum se cântă. Biblia atenţionează : „Căci dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor”(1 Timotei 6, 10).

Este oare banul rău în sinea lui, sau felul în care este administrat de om este rău? Iată o întrebare la care trebuie să medităm şi totodată să răspundem cât mai serios. În mod evident atitudinea omului faţă de bani trebuie să fie cea descrisă în 1 Timotei 6, 7-19. Dacă vom medita asupra acestor versete vom înţelege că nu trebuie să iubim banii dar, nici să-i dispreţuim. Cu bani, poţi face multe lucruri frumoase şi folositoare şi pentru trup dar mai ales pentru suflet.

În primul rând îi folosim pentru hrană, pentru îmbrăcăminte şi pentru alte necesităţi, fiind atenţi să nu-i risipim pe lucruri trecătoare şi nefolositoare, lucruri oferite de moda şi mersul acestei lumi.

În al doilea rând, putem ajuta Biserica. Sunt biserici care au nevoie de ajutor. Unele se repictează, altele se consolidează, iar multe din ele se zidesc din temelie. Putem ajuta biserica în activitatea ei de misionarism.

În al treilea rând, este milostenia care izvorăşte din dragostea creştinului. Citiţi despre aceasta în : Luca 12, 33; Fapte 9, 36, etc. Se cade însă ca înainte de a face milostenie, să avem în vedere ceea ce spune Domnul Iisus: „ Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii...şi tu când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns îţi va răsplăti” (Luca 6, 2-4).

Fie că dăm bisericii sau dăm celor nevoiaşi, trebuie să dăm cu inimă largă, nu ca şi când am fi obligaţi să facem acest lucru ci, pentru că iubim pe aproapele nostru şi, suntem iubiţi. Banii nu-i putem ţine în veci şi, nici nu-i putem lua cu noi dincolo, de aceea să nu ne legăm inima de bani.

Sf. Ap. Pavel spune Corintenilor:”...cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos. El măcar că era bogat s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. În privinţa aceasta vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos... Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are...” ( 2 Cor. 9-12).

Putem înţelege deci că din ceea ce Dumnezeu ne-a dat trebuie să dăm şi noi la rândul nostru, câtuşi de puţin. În felul acesta iubirea de bani nu va pune stăpânire pe noi, niciodată. Sfinţii Părinţi au spus întodeauna: „Să fii stăpân al banului, nu rob al lui”.

În final iată o mică istorioară, poate că nu se leagă cu cele mai de sus, dar, asta rămâne de văzut supă ce o citiţi:

"Un consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.“Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”

Morala De multe ori în viaţa noastră suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem."



4 comentarii:

Lucia spunea...

Îmi place morala!
Uneori chiar asa se intampla. Si daca suntem sinceri cu noi, macar odata in viata toti ne-am desconsiderat.
E bun cate-un exemplu de acest gen!

disa spunea...

La multi ani!
Fie ca Domnul sa ne dea "binecuvântări zilnic înnoite!"
Banii, in sine, nu sunt de condamnat, ci iubirea de ei.

Rappa_ru' spunea...

Foarte frumos postul:)...povestea alaturi de morala au fost pline de invataminte:)...toate cele bune Sorin:)

Mariana spunea...

Banii...ce facem cu ei? Sincer, i-as imparti cu toti dupa regula nescrisa a iubirii: un ban mie, unul tie, unul tie...etc...Mi-e greu sa stiu ca cineva e in lipsa...e un chin...Mi-as imparti salariul, dar uneori unii ar putea considera asta umilire a celui ce nu are. Daca ar tine de mine, as propune, ca la primii crestini, sa punem toate impreuna, si apoi sa ne bucuram impreuna de tot ce avem...
Mai stiu, si simt, un lucru: banii nu sunt ai nostri...ne sunt datide Dumnezeu spre administrare...De noi depinde cum ii administram facan bucurie Cerului si semenilor...

Finalul articolului e minunat!

,,Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem."

Superb, Sorin!
Si as mai adauga ceva: cand pe bancnota inimii noastre scrie Iisus, sa stim ca valoram cat Cerul, cat Iubirea Lui...