Să rămânem în Lumină!

Domnul îşi face prezenţa în viata noastră de multe ori atat de minunat încât noi nici nu ne dăm seama. Noi Îl tot aşteptăm, Îl tot chemăm, dar El este lângă noi, aşteptând doar să întoarcem privirea.

Aşteptarea presupune pregătire, presupune a merge pe Calea- Hristos. În Biserică, în adunare şi la Cuvântul lui Dumnezeu este pregătirea pentru veşnicie, în măsura în care fiecare suntem gata prezenţi şi bine pregătiţi pentru ca tot ceea ce ne va da Dumnezeu să putem să acumulăm în fiinţa noastră...Să înţelegem dragostea Mântuitorului pentru toţi acei care-L caută, care Îl iubesc şi Îl doresc şi Îl poartă în inima lor!...Hristos s-a dus să pregătească un loc în patria cerească, unde va fi El să fie şi slujitorii Lui... Pentru aceasta s- a coborât Hristos pe pământ, ca să ne ridice pe noi la Cer...El este Calea!...Pe ce cale găsim Adevărul? A Cuvântului!...Iată cât ne este de la îndemână Calea prin care să cunoaştem Adevărul! ... Şi-abia numai Adevărul face lumină prin Duhul Lui Dumnezeu şi sfinţire în viaţa noastră ca să avem viaţă veşnică. Ce frumos , ce limpede, ce clar! Cât de uşor putem ca să înţelegem, cât de uşor putem ca să ne mutăm de aici de pe pământ cu cugetul nostru sus, mai sus de cugetul nostru...Nu tot coborând în noi înşine, amăgindu-ne şi chinuindu-ne...

Să respectăm Adevărul! Acesta ne modelează, acesta ne naşte din nou!...Să nu se despartă părtăşia! Să rămânem în Lumină!

Cât de limpede ne vorbesc următoarele vresuri ale fr. Traian Dorz, despre această rămânere în Lumină:

“Aici vom rămânea mereu,
oricât de-nţelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu,
va fi mai sfântă bucuria.
Aici vom rămânea, crezând
în biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii rând pe rând,
s-o-nalţe mai strălucitoare.

Aici vom suferi mereu,
în locul unde-avem poruncă,
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.
Şi-aicea vom muri-apărând
un adevăr şi-o moştenire
încununate, în curând,
de-o nesfârşită strălucire.

Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai nalţe-o dată
pentru Hristos un crezământ
şi-o dragoste adevărată.
Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi şi noi urmaşi, întruna,
arzând în veci lui Dumnezeu,
în miile de jertfe, una.”

Depinde de noi să-L aflăm pe Tatăl nostru cel adevărat din ceruri şi pe Maica noastră cea iubită şi prea sfântă, pentru ca să nu fim şi să nu trăim pe pământul acesta dezechilibraţi , ci să avem în permanenţă un sprijin...Nimic nu mi-a dat o tărie în fiinţa mea decât gândul acesta: că am dincolo de cerurile care se văd pe Dumnezeu – Tatăl, coborât pe pământ, pe Dumnezeu- Fiul şi pe Duhul Sfânt care veghează în dreptul fiecăruia dintre noi care vrem să Îl primim în viaţa noastră, ca drumul nostru şi călătoria noastră pe pământul acesta să fie pe Calea cea bună!...Aici, în Casa Domnului, în mâna Lui Dumnezeu, nu ne pot smulge nici valurile, nici vânturile vremurilor, nici necredinţa unora, nici neputinţele altora, nici chiar slăbiciunile noastre...