duminică, 31 ianuarie 2010

Atâta sfântă curăţie


















Atâta sfântă curăţie
mă îmbrăca în strai de crin,
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin,
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin.

... Dar, mai târziu, viaţa toată
prin greşuri multe m-a purtat,
iar haina albă şi curată
mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat,
iar haina albă şi curată
mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat.

Când, în genunchi, gândesc cu jale
la anii dragi de oarecând,
curg lacrimile mele vale
şi inima mi-o frâng gemând,
curg lacrimile mele vale
şi inima mi-o frâng gemând.

O, Dumnezeul meu, ai milă,
apleacă-mă sub Crucea Ta,
cu pocăinţa cea umilă
şi plânsul pentru viaţa mea;
cu pocăinţa cea umilă
şi plânsul pentru viaţa mea.

Căci plânsul pocăinţei poate
grăbi dumnezeiescul har
ce spală orişice păcate
şi îndulceşte-orice amar,
ce spală orişice păcate
şi îndulceşte orice-amar.

Şi fă, apoi, urmându-Ţi Ţie,
să-Ţi fiu un credincios umil
şi dă-mi iar sfânta curăţie
din vremea când eram copil...
şi dă-mi iar sfânta curăţie
din vremea când eram copil.

de Traian Dorz

2 comentarii:

Rappa_ru' spunea...

Frumoasa poezie:)...o zi buna:)

Mariana spunea...

Ce dragi îmi sunt aceste versuri, şi ce dragă îmi este cântarea!...Aveam 17 ani şi o cântam de fiecare dată cu lacrimi...şi acum lafel, mai mult ca atunci...
Pe vremea aceea apăruse şi cântarea ,,Copil eram", cu mesaj similar şi cu melodie de acelaşi compozitor...
Ce frumoasă ne-a fost tinereţea legănată de aceste duioase cântări:

,,Copil eram cândva şi-n mine păcatul nu era pătruns,
În taina inimii senine nimic n-aveam atunci ascuns,
În taina inimii senine nimic n-aveam atunci ascuns.

Îmi dam şi pâinea de a ggură, cu milă, celor mai sărmani
şi mă rugam cu-aşa căldură pentru prieteni şi duşmani,
şi mă rugam cu-aşa căldură pentru prieteni şi duşmani!

A’ lumii multe patimi rele pe calea lor nu m-au fost dus,
comoara inimioarei mele era atunci numai Iisus,
comoara inimioarei mele era atunci numai Iisus.

Dar mai târziu, când căi străine m-au Înşelat şi m-au atras,
am ars tot ce-a fost bun În mine şi numai plânsul mi-a rămas,
am ars tot ce-a fost bun În mine şi numai plânsul mi-a rămas.

Cu plânsul doar mai vin spre Tine, căci numa pe acesta-l am,
mai fă-mi privirile senine ca-n vremea când copil eram,
mai fă-mi privirile senine ca-n vremea când copil eram!

Mai dă-mi iar sfânta curăţie din vremea anilor dintâi,
şi-apoi aşa, Iisuse, Ţie, copilu Tău fă să rămâi,
şi-apoi aşa, Iisuse, Ţie, copilul Tău fă să rămâi!
( Traian Dorz )


Sorin, oare când veni-va vremea să fim într-o nesfârşită părtăşie unii cu alţii şi cu fraţii noştri dragi cântând cântări pentru Iisus?...