duminică, 3 ianuarie 2010

O, creşte-mi iubirea În inima mea














O, creşte-mi iubirea În inima mea,

Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept
şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept!

O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit,
să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit!
Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val,
ca râul ce creşte de dă peste mal!

O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus,
În starea şi-n locul În care m-ai pus!
Să-i port pretutindeni belşugul de har
şi-a ei revărsare să n-aibă hotar!

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit,
chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit!
Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea
- o, creşte-mi iubirea În inima mea!

de Traian Dorz

Cu această rugăciune în versuri am intrat în noul an...facă bunul Dumnezeu, ca iubirea fiecăruia dintre noi să crească.... Amin!

Doamne ajută-mă sa iubesc, pentru a nu risipi în zadar puterea iubirii....să nu sufere nimeni în jurul meu pentru că nu am ştiut să le dăruiesc iubirea.
Mulţumesc, Doamne, pentru Lumina Ta, fără de care n-aş fi ajuns această zi, să văd din nou chipul celor dragi.........rămâi cu mine, dar în acelaş timp ajută-mă să rămân şi eu cu Tine.

Te iubesc Domne, ajută neiubirii mele!... Ajută-mă să pot dovedi asta prin trăirea mea de zi cu zi...Ajută-mă Doamne...te rog ! Sfinţeşte-mă ! Curăţeşte-mă ! Trece-mă prin încercări dacă numai aşa se poate pentru a mă face aur curat în mâinile Tale...şlefuieşte-mă...smereşte-mă...căci am atâta nevoie ! Nu mă lăsa să mă laud cu nimic, căci nu am nici un merit....fără ajutorul Tău, nimic nu aş fi putut face!

Îţi mulţumesc că mă porţi în carul Tau de biruinţă, că îmi umpli candela cu undelemnul binecuvântărilor Tale!...Ascultă rugăciunea mea dă-mi înţeleciune...!

„Doamne, să nu îmi dai ca zilele vieţii mele, cele puţine şi scurte, să se scurgă după zădărnicia şi deşertăciunea convingerilor lumeşti şi în nepăsare. Să nu mă laşi să îngrop talanţii pe care mi i-a încredinţat iubirea Ta, pe pământul uitării şi al lenei…”


Mulţumesc, Dumnezeule, că ai făcut să fie aşa....Tu ştii de ce, Tu ştii mai bine de ce am nevoie... iartă-ma dacă uneori nu înţeleg şi ridic ochii trişti spre cer, întrebându-Te: "De ce Doamene, de ce?"...Iarta-ma!...Mulţumesc!

Învaţă-mă Tată, învaţă-mă, în seara aceasta, secretul iubirii!

8 comentarii:

Laura Irimia spunea...

Scuze ca nu ti-am multumit personal pentru toate cuvintele frumoase care le-ai scris pe blogul meu , dar niciodata nu e prea tarziu . Acum a venit momentul sa iti MULTUMESC .
Fara voi care ma-ti ajutat cu vorba si cu depunerea banilor in banca chiar daca nu-i cunosc , nu stiu cum as fi trecut peste aceasta cumpana .Acum ma simt foarte bine si sunt fericita alaturi de familia mea .
Imi doresc ca toata lumea care trece prin aceasta lupta cu boala chiar daca e mai grea sau mai usoara sa lupte si sa invinga pentru ca viata e frumoasa si trebuie traita .
Iti urez multa sanatate si toate dorintele tale sa se indeplineasca .

elena marin-alexe spunea...

Minunate versurile acestei cantari.O cand la biserica la noi cu mare drag.
Niciodata nu poti afirma ca posezi cantitatea de iubire ideala, intotdeauna , inca mai este loc....
Sa ai un an nou binecuvantat in iubirea Lui.

Sorin M. spunea...

Doamnele mele dragi, Laura si Elena, fiti binecuvantate de pentru fiecare gand, pentru fiecare urma ce o lasa trecerea dvs. pe acest blog. Voi, cei care va faceti timp sa stati "de vorba cu mine" imi dati puterea de a merge mai departe..

Laura, multumim lui Dumnezeu, ca te-a ajutat sa-I simti prezenta langa tine, si astfel ai prin curaj... esti o invingatoare... eu iri multumesc. am invatat ceva din luptele si biruintele tale.

Elena, as canta cantarea aceasta in fiecare zi, atat imi este de draga...

Mariana spunea...

Rugăciunea asta îmi cântă în suflet de 30 de ani...şi mă ruşinez că încă nu e crescută iubirea mea...

Sorin, rugăciunile tale mă copleşesc de fiecare dată...şi îmi surprind inima rugându-se la fel...şi uneori chiar în vers...

,,( 13 mai 2009 – clipa sfântă-a rugăciunii în care parcă simt că sunt deplin cucerită de iubirea Lui...şi inima mi-e Rai... )

Iisus, Iubirea mea

Când îmi vorbeşti pătruns de dor
În noaptea ce coboară, lină,
Mă cucereşte-un cald fior,
Mă-nchin adânc şi Te ador
Cu inima de doruri plină.

Când mă pătrunzi cu ochi de stea,
Îi fac Luminii loc în mine,
Şi-n tremur, poezia mea
Rescrie tot ce Îţi şoptea
În nopţile de Rai, senine.

Când mă atingi cu adieri
În zorii blânzi ai dimineţii,
Uit tot necazul ce-a fost ieri,
Răsar în suflet primăveri
Ca-n zorii dragi ai tinereţii.

Când vrei în suflet să-mi revii
Să stăm la cea mai sfântă cină,
Mă pierd prin lăcrămioare mii
Ce Te aşteaptă să îmi fii,
Iisus, Iubirea mea divină.

Când înţeleg cât mă iubeşti,
Plutesc de-atâta fericire!...
Te strig cu dor:,, Ah, unde eşti?!
Cobori cu-alaiuri îngereşti
Şi fii-mi veşnică, Iubire! ”


Repet la nesfârşit aceste şoapte de rugăciune: ,,Învaţă-mă Tată, învaţă-mă, în seara aceasta, secretul iubirii!"
Mulţumesc pentru profunzimea şi sinceritate lor! Fii binecuvântat, Sorin!

mmary spunea...

"O, creşte-mi iubirea În inima mea,
Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept
şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept! " ...Amin...

"Doamne ajută-mă sa iubesc, pentru a nu risipi în zadar puterea iubirii....să nu sufere nimeni în jurul meu pentru că nu am ştiut să le dăruiesc iubirea."...iata o dorinta pe care am lasat-o sa se nasca si in sufletul meu...si o vreau implinita...

Dumnezeu sa te binecuvanteze cu acele haruri care iti vor creste in inima iubirea !

Sorin M. spunea...

Mmary, Sf. Ap. Pavel ne spune: "Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. (Romani 13:8)"

Pentru ca stiu ca si mie imi este adresat acest cuvat, ma starduiesc sa iubesc. Stiu ca si tu, te straduiesti de asemenea.

Fii binecuvantata Iubire, ce ne strangi pe toti la picioarele crucii tale!

Sorin M. spunea...

Mariana, tie trebuie sa-ti multumesc cel mai mult. Iti aduci aminte versurile:
"Un dor de copilărie
mi-a şoptit să nu-mi ascund
Tristeţile-n afund...

Şi-am pus durerea în cuvinte...
Petale de iubire
Dorind să mi-o alinte...

Şi-a nins cu albul mângâierii
Peste creştetul durerii...

Apoi, ieşind pe strada mea,
Mi-ai nins pe creştet de copil,
Din Cer, gingaşe flori de nea...

Îţi mulţumesc, Iubirea mea!"

Da, sunt versurile tale... ti-am spus zilele trecute, ca nu am intodeauna raspuns, la intrebarile si postarile tale si asta pentru ca nu mai stiu ce sa adaug dupa cuvantul "Multumesc"
Iti mulrumesc si de data aceasta pentru ca mi-ai " şoptit să nu-mi ascund, Tristeţile-n afund". Multe din verusrile mele au la temelie aceasta soapta a ta.

Mariana spunea...

Sorin, mulţumesc din adâncul inimii pentru răspunsul tău! Un răspuns din inimă înseamnă enorm...Ştii ce spunea părintele Stăniloae.
Îi dau slavă Lui Dumnezeu că de atâtea ori am văzut cum versurile s-au chemat unele pe altele!
Fratele Traian îmi scria, iar tu ştii asta, că trebuie să sufăr mult şi să iubesc mult...Şi doar aşa durerea şi iubirea vor prinde contur de vers...Poezia nu e o ticluire de cuvinte...Poezia e cântecul inimii, e şoapta ei înlăcrimată, acele şoapte ce răzbat din afund, acolo unde se ascund dureri şi iubiri...Când sunt curate ies afară sub formă de vers, sau de cântec, sau de tablou pictat în culorile iubirii sau ale tristeţii...Uneori respiră şi se mângâie în cele mai tainice şi fierbinţi rugăciuni...

Sorin, ne-am fost sprijin reciproc în această creare de vers...fără să ne propunem asta... Părtăşiile s-au întors cu rod sfinţit. Spunea Kahlil Gibran că ,,nu trebuie să aflăm alt ţel în prietenie decât adâncirea în spirit...şi să nu fie prietenia spre pierdere de vreme...ci să ne trăim cu adevărat clipele..." Iar pentru Kahlil Gibran ,,a trăi cu adevărat clipele" însemna a trăi alături de Creatorul nostru.

Deci,Sorin, e rândul meu acum să mulţumesc :) că fiecare clipă a însemnat părtăşie sfântă! Un timp în care şi vers şi dor, şi şoaptă de rugăciune, şi lacrimă târzie, ne-au apropiat inima de Cer şi ne-au făcut să-L dorim şi mai mult!
Fie binecuvântată orice clipă!

Şi fiindcă suntem la început de an, şi privim cu recunoştinţă în trecut şi cu dor înainte, am nişte îndemnuri izvorâte din adâncul inimii:
Tu scrii cu sufletul şi face cât 100 de alţii care poate ar scrie doar cu tastele...Te îndemn să înflăcărezi darul tău! Scrie, Sorin! Scrie pentru fraţi! Scrie pentru Domnul! Scrie pentru noi...cei cărora ne e sete de rouă curată... Cât poţi slujeşte-L pe Domnul şi pe semeni în acest fel! Când vei simţi oboseală, mai inspiră o dată şi mergi mai departe!...Lasă ca suferinţele şi iubirea, dorul şi visul, şoapta de rugăciune şi lacrima târzie, toate să prindă contur de vers...

Fii binecuvântat, Sorin! Şi fie binecuvântată clipa când ne-am descoperit ca fraţi în Hristos!