sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Prin învăţătura sfinţilor înţelegem mai bine învăţătura lui Hristos


"Vieţile Sfinţilor şi istoria martirilor creştini sunt pline de măreţe dovezi despre mărturisirea lui Hristos.
Dragostea lor pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a biruit-o nici sabia, nici foametea, nici chinurile, nici moartea, nici puterile veacului de acum, nici cele ale celui viitor. De aceea şi slava lor la Dumnezeu este şi va fi tot atât de mare.

Sfinţii creştinismului sunt vitejii ostaşi biruitori ai Domnului şi Mântuitorului Hristos. Pildele lor sunt pentru noi, ostaşii Domnului, un mare îndemn şi un mare ajutor în luptele şi biruinţele noastre pentru Hristos. Iar rugăciunile lor sunt un sfânt sprijin pentru sufletele noastre.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore, ca şi ceilalţi mari sfinţi ai Bisericii şi viteji biruitori ai lui Hristos, vor fi pentru noi întotdeauna, prin cuvântul şi prin pilda vieţii şi credinţei lor, un mare ajutor în lupta mântuirii noastre.

Prin învăţătura sfinţilor înţelegem mai bine învăţătura lui Hristos, Mântuitorul nostru. Şi prin pilda vieţii lor de biruinţă ne întărim şi noi în luptele Domnului.

Sfinţii sunt vrednici de toată dragostea şi cinstirea noastră şi pentru faptul că rugăciunile lor sunt de un mare ajutor pentru noi, cum erau ele şi pentru Sfântul Apostol Pavel (cf. Efes. 6, 19).

Înaintaşii credinţei noastre au spus lucruri minunate despre mijlocirea în rugăciune a sfinţilor pentru noi.
Fericitul Augustin spune că mucenicii sunt mijlocitorii noştri, dar nu mijlocitori nemijlociţi, ci ei fac rugăciunile lor prin mijlocirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Care sunt strâns uniţi, cum sunt unite cele mai desăvârşite mădulare în corpul lor cu capul lor. Căci, într adevăr, Iisus Hristos este Capul şi El este Singurul Mijlocitor în felul Său, căci şade la Dreapta Tatălui...
De asemenea, Asterie al Amasiei, în „Cuvânt de laudă la sfinţii Mucenici“, spune că sfinţii au multă putere chiar şi după moartea lor din lumea aceasta, făcând bine oamenilor, precum a fost şi cu proorocul Elisei care şi după plecarea din viaţă a avut harul nemuritor şi nedespărţit al lui Dum-nezeu, har care sălăşluia lângă trupul său neînsufleţit (cf. IV Regi 13, 21).

Noi avem o datorie sfântă să dăm o evlavioasă cinstire tuturor marilor oameni de care S-a folosit atât de frumos Dumnezeu. Ei sunt de o veşnică cinste înaintea Domnului şi trebuie să fie aşa şi pentru noi.

De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

Să se socotească şi mai îndatorat decât toţi ceilalţi oameni faţă de cei care ne-au făcut bine nouă şi altora; se cuvine să-i cinstească foarte mult pe toţi sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu. Pe toţi înaintaşii credinţei noastre atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament. Fiindcă ei au fost vasele sfinte şi alese de care S-a slujit Domnul nostru Iisus Hristos la mărturisirea Adevărului şi la vestirea mântuirii noastre.

Să aibă la loc de cinste în casa şi în sufletul său icoanele şi pildele sfinţilor, spre a se îndemna, şi prin aceasta, la mai multă dragoste şi jertfă pentru Domnul şi Mântuitorul nostru, după pilda vieţii ascultătoare şi sfinte a acelora pe care icoanele îi reprezintă.

Să cinstească cu evlavie sărbătorile aşezate în amintirea şi cinstirea sfinţilor, rugându-se Domnului cu stăruinţă să dăruiască şi mai departe Bisericii Sale şi Adunării noastre astfel de păstori sfinţi şi mărturisitori înflăcăraţi ai Evangheliei, cum au fost ei. Iar nouă să ne dea o credinţă de acelaşi preţ cu a lor, ca să avem şi noi o viaţă şi un sfârşit de biruinţă ca al lor.

Dacă este scris că Dumnezeu i-a ales în Biserica Sa pe unii cărora le-a dat un har mai mare şi o slujbă mai aleasă, atunci este o dreaptă datorie pentru noi să-i preţuim şi să-i cinstim deosebit.
Oricine se ridică şi vorbeşte contra lor va fi pedepsit, cum au fost cei care s-au ridicat contra lui Moise, ori contra lui Daniel, ori a altor sfinţi ai Domnului.

Domnul Iisus S-a unit cu Apostolii Săi când a zis: „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte“ (Matei 10, 40).
Pe cei care au fost atât de cinstiţi de Dumnezeu, suntem cu atât mai vârtos datori să-i cinstim şi noi.
„Ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos“ (Gal. 4, 14).
„Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune“ (I Tes. 2, 13).

După cum sfetnicii împăratului şi prietenii săi se bucură de o cinste aleasă... tot aşa şi noi să-i cinstim pe cei aleşi de Domnul în fruntea Bisericii Sale.

Cine este un necinstitor al Sfinţilor nu este un ostaş al Domnului.

Doamne Duhule Sfinte, Care ai chemat, ai ales şi ai pus în slujbe de cinste pe sfinţii Tăi înaintea noastră, dă-ne toată evlavia şi preţuirea pentru ei şi ajută-ne să le urmăm şi noi credinţa lor. Amin.



Voi nu-mi sunteţi în urmă

Voi nu-mi sunteţi în urmă, înaintaşi eroi,
privind spre voi, eu faţa nu mi-o întorc napoi;
cum aş putea eu oare pe urme-a vă călca
de v-aş avea în urmă, şi nu-naintea mea?

De-a pururi pilda voastră în faţă-avea-voi eu,
trăirea şi credinţa să vi-o urmez mereu;
cum aş putea odată în ochi a vă privi
de n-aş fi demn de-aceasta în fiecare zi?

de Traian Dorz

Un comentariu:

Mariana spunea...

Sorin, ce bine ai ales aceste texte pentru sărbătoarea de astăzi!
Este aşa de minunat să avem în faţa noastră mărturii ale vieţii sfinţilor, mărturii prin care noi putem înţelege că se poate duce o viaţă de sfinţenie, se poate să Îl iubim aşa de mult pe Hristos încât să ne umplem de El şi să fim în stare să suportăm orice botjocuri şi schingiuiri de dragul Lui!

Îmi amintesc de un text din sfânta Scriptură, din Evrei cap. 11 unde ne sunt prezentate atâtea modele de sfinţenie, de credinţă, de neprihănire! Şi în capitolul următor ne arată aşa de frumos cum, privind la aceste mărturii, la aceşti martori, la aceşti sfinţi, să alergăm înainte spre ţinta desăvârşirii noastre, spre Hristos, Mântuitorul:

,,1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. " ( Evrei 11,1-3 )


Azi am auzit ceva ce m-a făcut şi să râd şi să plâng: îmi povestea cineva cum pe vremuri bătrânii dintr-un sat spuneau că e foarte important ca să se ţină sărbătoarea în cinstea Sfântului Grigorie Teologul, că dacă nu o ţii ,,te ologeşte"....:) :(
Ignoranţa şi superstiţia ne îndepărtează de ţinta Hristos, pentru care sfinţii, cei mai mulţi, şi-au dat viaţa...
Bucuria cea mare a sfinţilor, a înaintaşlor, este să le urmăm credinţa, să îi imităm, după cum spune şi Sf. Ioan Gură de Aur:
,,Îi cinstim pe sfinti, imitându-i. ( Sfântul Ioan Gură de Aur)

Slăvit să fie Domnul! pentru că ne-a dat tot ce trebuie ca să dobândim mântuirea, iar dorul nostru de Veşnicie să fie împlinit odată, la vremea de El ştiută...