DESPRE BISERICĂ

Ce spune Sfânta Scriptură

- „Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele ca să locuiesc în Casa Domnului întru lungime de zile“ (Ps. 22, 7).
- „Cât de iubite sunt lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor! Fericiţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta“ (Ps. 83, 1; 5).
- „Răsădiţi fiind în Casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori“ (Ps. 91, 13).
- „Veselitum-am de cei ce mi-au zis mie: în Casa Domnului vom merge!“ (Ps. 121, 1).
- „Deci dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi venind adu darul tău“ (Matei 5, 23-24).
- „Şi Eu îţi zic ţie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18).
- „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi... Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş“ (Matei 18, 15-17).
- „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari“ (Matei 21, 13).
- „Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui meu trebuie să fiu?“ (Luca 2, 49).
- „Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său“ (Fapte 20, 28).
- Biserica este a lui Hristos (cf. I Cor. 1, 2).
- „Nu fiţi piatră de poticnire... nici Bisericii lui Dumnezeu“ (I Cor. 10, 32).
- „Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte toate întru toţi“ (Efes. 1, 22-23).
- „Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este“ (Efes. 5, 23).
- „Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum să petreci în casa lui Dumnezeu care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlp şi temele a adevărului“ (I Tim. 3, 15).
- „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor“ (Apoc. 2: 7, 11, 17, 29).
- Hristos este Mirele Bisericii (cf. Apoc. 21, 2).

Ce spun Sfinţii Părinţi

- „Biserica este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât pământul. Ea niciodată nu îmbătrâneşte, ci totdeauna va înflori în Hristos.“ - Sf. Ioan Gură de Aur
- „Biserica lui Dumnezeu, fiind întemeiată pe Stâncă, nu se poate clătina prin nici o vijelie. Ea poate fi ispitită, dar nu învinsă.“ - Fericitul Ieronim
- „Biserica este acel lăcaş sfânt ridicat de spiritele noastre.“ - Sf. Ioan Gură de Aur
- „Biserica este plinătatea Harului, neavând nici pată, nici zbârcitură. Ea este curată şi neîntinată, indestructibilă şi eternă.“ - Tertulian
- „Este un singur Dumnezeu, un singur Hristos şi o singură Biserică.“ - Sf. Ciprian
- „Unde este Biserica, acolo este şi Sfântul Duh – şi unde este Sfântul Duh, acolo este şi Biserica.“ - Sf. Irineu
- „Biserica este prelungirea tainică a Întrupării Mântuitorului. Ea conţine viaţa lui Hristos.“ - Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă
- „În afară de Biserică nu este mântuire.“ - Sf. Ciprian de Cartagina
- „Nimeni nu poate avea ca Tată pe Dumnezeu, dacă nu are ca mamă Biserica. Dacă putea să existe salvare în afară de corabia lui Noe, ar putea să existe şi în afară de Biserică.“ - Sf. Ciprian de Cartagina
- „Biserica este Trupul organic al lui Hristos... ai cărei membri, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonie perfectă.“ - Sf. Ioan Gură de Aur
- „Biserica lui Hristos este vie şi puternică în măsura în care ea se hrăneşte cu Trupul şi Sângele dumnezeiescului ei Întemeietor, căci fără comunicare între Hristos şi creştini nu poate fi vorba de o Biserică vie.“ - Sf. Ioan Gură de Aur
- „Noi devenim cu adevărat fiii lui Dumnezeu numai prin unirea cu Hristos în Biserica Sa.“ - Sf. Ioan Gură de Aur

Ce spune Părintele Iosif

- Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfânt pentru Trupul lui Hristos care este Biserica.
- Oastea Domnului s-a născut în Biserică, iar noi vrem să rămânem în ea, după cum am fost chemaţi.
- Biserica are dreptul să se îngrijească de sufletele credincioşilor săi, iar noi ne socotim fii credincioşi ai Bisericii.
- „Oastea Domnului este un copil al Bisericii. Ea s-a născut şi trăieşte sub aripa Bisericii.
- Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frăţietate evanghelică, cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile Bi-bliei şi ale Bisericii.
- Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toată fiinţa, regulile existente ale Bisericii.“ - (Fragment din Moţiunea din 12 sept. 1937)
- Sf. Ioan Gură de Aur spune că precum Eva a ieşit din coasta lui Adam, aşa şi Biserica a ieşit din coasta lui Hristos... Şi precum în timp ce Adam dormea s-a făcut femeia, tot astfel pe când murea Hristos s-a născut Biserica din Sângele şi Apa din coasta Lui, care închipuie Cuvântul şi Duhul Său... Noi credem şi mărturisim întocmai.
- Acolo unde se află doi sau trei adunaţi în numele lui Hristos, acolo este şi Biserica, iar Biserica este Hristos – după cum spune tot Sfântul Ioan Gură de Aur... Deci, când tu întinzi mâinile către ceruri şi-ţi pleci genunchii, rugându-te pentru tine sau fratele tău, le întinzi către Hristos şi te rogi către Hristos. La fel şi când fratele tău varsă lacrimi din pricina ta, Hristos suferă. Când Biserica se roagă, atunci se roagă Hristos. Iar ceea ce cere Fiul se dobândeşte totdeauna cu uşurinţă de la Tatăl. Aceasta este Biserica – şi noi aşa credem şi mărturisim.

De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie:

- Să se socotească cu evlavie un fiu al Bisericii şi să-şi îm-plinească cu toată temerea de Dumnezeu toate îndatoririle faţă de Biserică, încredinţat de Harul lui Dumnezeu care este în ea.
- Să ia parte la slujbele şi sarcinile Bisericii.
- Să se mărturisească şi să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, după cum ne porunceşte El, supunându-se rânduielilor aşezate în Biserică şi la fel să-şi împlinească şi celelalte îndatoriri sufleteşti şi trupeşti faţă de ea.
- Să înconjoare pe slujitorii Bisericii cu tot respectul şi dragostea, ca pe nişte mai-mari ai poporului, rânduiţi prin voia lui Dumnezeu la o slujbă sfântă – şi să nu-i vorbească niciodată de rău, după cum este scris, căci pe fiecare îl va judeca Cel care Singurul are acest drept (cf. Fapte 23, 5).
- Să ia parte cu fapta la orice lucru bun ce urmăreşte înzestrarea şi înfrumuseţarea casei Domnului.
- Să respecte tot timpul slujbei şi rugăciunii în Biserică. Să asculte cu evlavie, să cânte cu dragoste, să se roage cu la-crimi, îmbrăcat cuviincios, fiindcă stă necurmat în faţa lui Dumnezeu Care urăşte orice necuviinţă. Cine este un neascultător şi un necuviincios faţă de Biserică nu poate fi un ostaş al Domnului.
- Deoarece Biserica este Trupul duhovnicesc al lui Hristos, Domnul nostru, fiecare dintre noi socotindu-ne un mădular viu al Bisericii, trebuie să ne comportăm în orice împrejurare într-un chip vrednic de Hristos, Care este Capul Bisericii. Cine nu are Duhul lui Hristos şi viaţa Lui evlavioasă, acela nu este un mădular viu, ci unul mort. Şi nu este spre cinste, ci spre ocară.
- Trupul lui Hristos, Biserica, are ochi, iar ochii sunt luminătorii acestui trup, cei aşezaţi în fruntea lui. Şi după cum ochiul viu şi sănătos este curat, aşa de curat trebuie să fie şi să vadă şi luminătorul Bisericii. Un ochi mort nu poate lumina pe nimeni. Un îndrumător în Hristos trebuie să fie viu în Hristos, sănătos în umblare, curat în purtări.
- Biserica de pe pământ este Biserica luptătoare, iar Biserica din cer este Biserica triumfătoare şi Hristos este Capul amândurora. Deci după cum cei din ceruri Îi slujesc şi Îl laudă cu toată sfinţenia pe Dumnezeu acolo în cer, tot aşa trebuie să fim şi noi, Biserica de pe pământ, după cum este scris: „Precum în ceruri, aşa şi pe pământ...“. Cine vrea să facă parte în ceruri din Biserica triumfătoare trebuie mai întâi să facă parte din Biserica luptătoare de pe pământ. Oastea Domnului aşa voieşte să facă.

Eu, Doamne, nu ştiu

Eu, Doamne, nu ştiu dacă şi-alte cărări mai duc la Cer vreodată,
dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e calea Ta adevărată.

Eu nu ştiu dacă şi-alte case sunt de-ale Tale, cum le spune,
dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e Casa Ta de rugăciune.

Eu nu ştiu dacă cei ce altfel mărturisesc, şi cred, şi-nvaţă
vor mai ajunge şi în ce fel să vadă veşnica viaţă,

Dar ştiu că cei ce-nvăţătura de la-nceput o ţin întruna,
făgăduinţa mântuirii deplin o au pe totdeauna.

Şi dacă nu ştiu celelalte cărări ce duc la Cer vreodată,
eu vreau mereu să merg pe-aceea ce-o ştiu că este-adevărată.

Şi dacă nu ştiu alte case de-a-Tale, chiar dacă le spune,
eu nu mă las de-aceea care
e Casa Ta de rugăciune.

Doamne Duhule Sfinte, Care ai întemeiat Biserica în ziua Pogorârii Tale, Te rog, fă-mă şi pe mine un fiu şi un mădular viu şi lucrător al ei. Amin.

Sursa: "Dreptarul Învăţăturii Sănătoase"
de Traian Dorz