Eram după doi ani de căsnicie, când Dumnezeu ne binecuvanta cu un fiu. La naşterea lui, era să-mi pierd soţia...la doar o zi după naştere îi făceam botezul pentru ca nimeni nu mai spunea că o să scape. Ia-am pus numele Andrei şi l-am dat în grija acestui Sf. Apostol. În seara zilei cu botezul la orele 23 primesc un telefon: "Luaţi buletinul şi veniţi la spital",... am crezut că a căzut cerul pe mine, drumul până la spital mi s-a părut o veşnicie...
Ajuns acolo, mă aştepta o ambulanţă şi mi s-a spus că am sa merg cu copilul la
Salvarea gonea, gândurile mele goneau nu stiu unde....dar nu mă rugam... altcineva se ruga pentru mine… Mă uitam la copilul meu şi îmi ziceam revoltat:"În ce
Ajuns la
Mă veţi întreba care a fost diagnosticul? - Duodenul înfundat, nu lăsa corpul să se alimenteze cu hrană. În acele zile am mai aflat ceva: Copilul se născuse peste timpul de sarcină cu aproape o săptămână, soţia se număra printre acele femei la care travaliul nu se provoacă de la sine, putea să tot aştepte începerea travaliului.
În această situatie, duodenul înfundat a fost o binecuvântare. Andrei a înghiţit din lichidul ce-l înconjura, fiind încă în burtica mamei lui, dar acest lichid, care putea să-i fie fatal, nu a ajuns în corpul lui, pentru că duodenul era înfundat…
Astăzi Andrei împlineşte 10 anişori, şi-mi aminteşte în fiecare clipă cât de mare este bunatatea lui Dumnezeu, mila Lui şi înţelegerea Lui faţă de noi.
După naşterea lui Andrei, am aflat cu durere că el va fi singurul nostru copil, altul soţia nu va mai putea avea, oricât ne-am dori noi. Şi faptul că Andrei, a venit pe lume atinci, şi nu după un an sau doi, a fost o binecuvântare. dacă mai stăteam un an, era posibil să nu-l mai fi putut avea nici pe el. Soţia a fost operată.....
Trăiesc printr-o minune
- la 10 ani –
17.01. 2000 - 17.01.2010)
Eram un punct, o virgulă, o şoaptă,
Ascuns–în întuneric din iubire,
Un prunc frumos şi-un dor care aşteaptă
Să-ntâmpine lumina cu uimire!
Doream să văd al mamei chip de sfântă
Şi braţul tatălui să-l simt puternic,
Când legânându-mă duios îmi cântă
Un vers de dor cu glasul lui angelic...
Venit-a zi de iarnă fără geruri
Şi-am vrut să gust lumina şi seninul,
Simţeam durerea zborului spre ceruri,
Şi-un plâns victorios curmase chinul...
Deodată, frigul aspru mă cuprinse,
Doream căldura mamei să m-aline...
O mână moale ea spre mine-ntinse,
Şi cât mi-e dor s-ajungă pân’ la mine!
Dar mama pare că ar vrea să doarmă,
Şi-o
Încep să plâng la gândul c-o s-o doară,
Ea mă priveşte blând şi îmi zâmbeşte...
O mână caldă-mi înveleşte corpul...
Încep să ameţesc...O vreau pe mama!
În jurul meu se învârteşte totul...
Cred c-am să mor şi nimeni nu-şi dă seama...
E prima dată-n-viaţă când mi-e foame.
La sânul cald al mamei foame-ar trece...
Mi-aude plânsul una dintre doamne
Şi-mi dă să beau lăptic din sticla rece...
Adorm înfometat cu plânsu-n gene,
Că trupul meu refuză orice lapte...
Apoi iar mă trezesc când paşi alene
Mă leagănă vorbind în triste şoapte...
Îi auzeam vorbind că sunt pe ducă,
Şi-au hotărât pe tată să îl cheme,
Cu el în grabă-n preot să aducă
Botezul să mi-l facă mai devreme...
Şi tati a venit cu-atâta grabă,
Iar ochii lui erau doar rugăciune...
C-un murmur de iubire mă întreabă:
,,Copilul meu iubit, crezi în minune?”
Un plâns ca de vioară izbucneşte,
Că nu voiam să-mi părăsesc părinţii,
Voiam să-nvăţ de mic cum se iubeşte,
Deprins de ei în tainele credinţei...
Botezul creştinesc mi-a pus pecete
Şi-un înger mă-nvelea cu aripioare,
Vedeam că-i cerul plin de îngeri-cete
Şi sufleţelul meu voia să zboare.
Marama nopţii se aşterne tristă...
Mi-aşa de dor de glasul mamei mele,
Şi ea îşi plânge dorul în batistă,
Iar inima lui tati-i bucăţele...
O voce-n telefon îl cheamă-n şoaptă,
O teamă ca de moarte îl cuprinde,
Aleargă clătinat în plină noapte,
Crezând câ-n viaţă nu mă va mai prinde...
Cearşafuri albe mă-nfăşoară-ndată,
Şi-n coş, precum pe Moise, mă aşază...
Apoi , într-o salvare, lângă tată
Ce cu iubire-n suflet mă veghează...
Şi n-am mai plâns deloc a mea durere,
Eram cu tatăl meu şi mi-era bine,
M-am apucat de-un deget cu putere,
Simţind căldura lui cum vine-n mine.
Doream şi eu o soră sau un frate,
Şi mama îşi dorea mai mult ca toate
O surprindeam plângând seară de seară,
Durerea ei era mult prea amară!...
Urmat-au operaţii, tratamente,
Durere, multe lacrimi, pansamente...
Când rana cea mai grea se vindecase,
Izvorul vieţii-n mama mea secase...
Iar tata, mângâind-o cu iubire,
Spunea că în Hristos e fericire...
Când mă priveau cu-atâta duioşie,
În braţe le săream cu voioşie...
M-ai apărat mereu , bunul meu tată!
M-ai învăţat credinţa-adevărată...
Să-l port pe Dumnezeu în inimioară
Tu îmi şopteai în fiecare seară.
Iubirea Lui să-mi lumineze faţa,
Pe mama s-o iubesc toată viaţa...
De ziua mea eu am o mulţumire:
E plină de respect şi de iubire...
O, mama mea iubită, azi zâmbeşte!...
Cu-atâta dor azi tata te priveşte...
Cu-atâta dragoste!...Cu grijă mare!...
Că tu ne eşti a noastră sărbătoare...
Îţi mulţumim, o, Doamne, de viaţă!
Îţi mulţumim de tot ce-aşterni în faţă!
Pe mine-ajută-mă să cresc în bine
Să mă asemăn tot mai mult cu Tine!
Să fiu mereu ascultător, cuminte...
Iar drumul meu să fie doar ‚nainte!
Să cânt, să plâng, să stau în rugăciune,
Şi-acolo-n Cer Iisus să mă-ncunune!
Îţi multumesc din suflet, Mariana!
8 comentarii:
Superbe versurile Marianei, pline de dragoste si multumire fata de Domnul.
Multa emotie ...printre versuri.
O duminica plina de bucurie sa aveti!
Înainte de a-i ura ,,La mulţi ani! lui Andrei, vreau să spun că însăşi viaţa e o minune...dar la voi, la fiecare dintre voi, viaţa a fost o minune de două ori...Atunci a fost greu, ştiu...Dar acum, privind în urmă, toate acele lacrimi de durere, sunt înlocuite cu lacrimile recunoştinţei...Dumnezeu şi-a arătat iubirea lui faţă de voi aşa de minunat...Şi, poate de asta, mă apropii de fiecare dată cu fior sfânt de voi, de povestea vieţii fiecăruia...
Mă rog Lui Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu şi mereu!
Îi doresc lui Andrei să cunoască bucuria imensă de a fi Cu Dumnezeu şi aici pe pământ şi în Veşnicie!
Vă felicit pe tine şi pe Adina că acum 10 ani aţi devenit părinţi...şi că totul a fost şi este o minune! Vă îmbrăţişez cu dor pe toţi trei!
LA MULŢI ANI, ANDREI!
PS. Versurile sunt scrise cu mare drag...Nu sunt perfecte...mai trebuie un pic retuşate, dar MINUNEA e perfectă! Da, Andrei, tu eşti MINUNEA! Să îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta! Fii binecuvântat!
Mare este Dumnezeu! Traiasca Domnul Isus si lauda Duhului sfant!
Povestea ta ma emotionat pana la lacrimi si am realizat inca o data, ce Dumnezeu minunat avem!
Doresc fiului tau Andrei, toata binecuvantarea cerului si a pamantului, in Multi ani si buni!
Voua de asemeni La multi ani.
Sa-l cresteti in frica si dragoste de Isus Hristos!
LA MULTI ANI binecuvantati de Domnul! Sa va bucurati de fiul vostru ce vi l-a dar Dumnezeu si mereu sa va aduca bucurie si fericire in casa!
Iar despre poezia lui Mariana nu am decat cuvinte de lauda si multa admiratie insotit de respect!
"soţia se număra printre acele femei la care travaliul nu se provoacă de la sine, putea să tot aştepte începerea travaliului."
acelasi lucru mi s-a intamplat si mie.
Sa-ti traiasca copilul, sa traiasca si parintii, sa-l poata creste cu dragoste pentru Cel ce l-a salvat!
la multi ani Andrei .emotionanta povestea nasterii si nu numai , recunosc ca mi-a scapat cateva lacrimi
Poezia superba felicitari celei care a scris-o
La Multi Ani!!!! ANDREI
Si fie ca Domnul sa-ti fie tot timpul in calea ta, ca tot ceea ce faci sa fie usor si de dus la bun sfarsit cu usurinta, iar daca vei intampina vreo greutate sa stii ca nu te lasa Domnul la greu si-ti va raspunde la orice problema:).
La multri ani inca o data si sa fii fericit ca ai niste parinti foarte buni, cu frica lui Dumnezeu si care stiu sa te creasca asa cum vrea Domnul.:D
Si sa-l iubesti pe Domnul in fiecare clipa a vietii tale.
Dumnezeu sa-l tina sanatos !
La multi ani !
Scuze ptr intarziere.
Trimiteți un comentariu