"Pentru cuget vei da vamă
pentru gânduri vei da seamă,
fapte bune, fapte rele
mai târziu răspunzi de ele"
(Traian Dorz)
Vorba multă, chiar şi lipsită de răutate, uneori poate fi piatră de poticnire. Cine vorbeşte mult, imposibil să nu greşească - spune o vorbă din popor.
Se întâmplă de multe ori ca, din dorinţa de afirmare, să tragem concluzii pripite şi să ne amestecăm în lucruri care par că sunt duhovniceşti, dar în realitate sun fireşti. În întâlnirile noastre, chiar după Sf. Liturghie, bârfim cu atâta plăcere fără să ştim dacă ceea ce spunem este adevărat sau nu.
Tomas a Kempis ţine să ne spună că: " Năravul şi nepăsarea faţă de nepăsarea sufletului nostru ne trag de cele mai multe ori la limbuţie..."
Este timpul să analizăm cu atenţie viciul acesta care se cheamă "bârfă" şi toate urmările lui. Este timpul să fim mai veghetori şi să ne luăm mai în serios misiunea de creştini ortodocşi, adică de a fi dreptcredincioşi, vestindu-L pe Mântuitorul şi Jertfa Sa şi nu vorbăriile fără rost şi uşuratice.
Ori de câte ori avem ocazia, să vestim Evanghelia lui Hristos şi nu "evanghelia" noastră sau a lumii contemporane.
Să lăsăm curiozităţile problemelor cotidiene şi să-L aducem pe Hristos la oameni, iar pe oameni să-i aducem la Hristos. Făcând aşa, vorbele deşarte, neziditoare şi pierzătoare de suflet nu-şi vor mai avea loc pe buzele noastre.
Fie ca întodeauna cuvintele noastre să fie pline de dragoste, de bunătate şi în lumina sfântului Adevăr. Căci adevărul nu bârfeşte niciodată. Ci el ustură şi doare, dar e adevăr.
Se întâmplă de multe ori ca, din dorinţa de afirmare, să tragem concluzii pripite şi să ne amestecăm în lucruri care par că sunt duhovniceşti, dar în realitate sun fireşti. În întâlnirile noastre, chiar după Sf. Liturghie, bârfim cu atâta plăcere fără să ştim dacă ceea ce spunem este adevărat sau nu.
Tomas a Kempis ţine să ne spună că: " Năravul şi nepăsarea faţă de nepăsarea sufletului nostru ne trag de cele mai multe ori la limbuţie..."
Este timpul să analizăm cu atenţie viciul acesta care se cheamă "bârfă" şi toate urmările lui. Este timpul să fim mai veghetori şi să ne luăm mai în serios misiunea de creştini ortodocşi, adică de a fi dreptcredincioşi, vestindu-L pe Mântuitorul şi Jertfa Sa şi nu vorbăriile fără rost şi uşuratice.
Ori de câte ori avem ocazia, să vestim Evanghelia lui Hristos şi nu "evanghelia" noastră sau a lumii contemporane.
Să lăsăm curiozităţile problemelor cotidiene şi să-L aducem pe Hristos la oameni, iar pe oameni să-i aducem la Hristos. Făcând aşa, vorbele deşarte, neziditoare şi pierzătoare de suflet nu-şi vor mai avea loc pe buzele noastre.
Fie ca întodeauna cuvintele noastre să fie pline de dragoste, de bunătate şi în lumina sfântului Adevăr. Căci adevărul nu bârfeşte niciodată. Ci el ustură şi doare, dar e adevăr.
"Fiul meu, oricât de falnic duhul răului ţi-apare ai curaj să spui în faţă adevărul sus şi tare. Îndrăzneşte, nu te teme şi vei birui-n ispită, căci a răului putere todeauna-i mărginită" (Traian Dorz)
Adevărul însă trebuie cercetat, să vedem dacă e întru totul adevărat, ca nu cumva să se transforme tot în bârfire. Să ne ferim deci de orice fel de vorbe neadevărate sau cu jumătăţi de înţeles, pentru a nu ne face părtaşi la stricăciunile ce vin o dată cu acestea: certusi, dezbinări, divorţuri, etc.
Odată deveniţi piatră de poticnire, ne vom împovăra cu un păcat mare şi vom pierde încredearea în faţa tuturor.
Odată deveniţi piatră de poticnire, ne vom împovăra cu un păcat mare şi vom pierde încredearea în faţa tuturor.
Un comentariu:
Slăvit să fie Domnul!
Da, Sorin, bârfa e ceva distructiv, e ceva urât.E acel ceva ce arată lipsa noastră de iubire sau chiar ura care mocneşte în inimă , lipsa de înţelepciune, lipsa de grijă pentru relaţiile în adunarae lui Dumnezeu şi chiar şi în societate.
Bârfa e atunci când noi doi vorbim despre al treilea denigrându-l, defâimându-l, în mod conştient sau nu...în mod voit sau nu...
Ceea ce trebuie să facem noi doi ( vorbesc ca principiu) este să ne ajutăm reciproc să îl iubim pe al treilea. Asta îi va plăcea lui Dumnezeu. Ori, dacă eu îţi voi spune un lucru rău despre o a treia persoană, chiar dacă e un adevăr, eu am păcătuit pentru am otrăvit inima ta...i-am creat teren propice pentru a nu iubi pe acea persoană...Am adus o umbră...Unde e iubirea mea faţă de acea persoană dacă eu arăt răul ei?! ,, Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile." ( Pr. 10, 12) Dragostea vorbeşte despre adevărul greşelii unei persoane, doar cu acea personă şi cu Domnul în rugăciune, atât. În rest e bârfă!
Urăsc bârfa! E un păcat perfid, ca şi minciuna...E un păcat premeditat...Dovedeşte neiubirea şi favorizează neiubirea...Bârfa poate fi asociată cu pâra...iar asta e preocuparea principală a lui satan...El este pârâşul nostru! Deci să ne ferim să îi semănăm...Suntem chemaţi la iubire: ,, Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune." ( Evrei 10, 24 )
Să facem ca fratele Opriş. Era odată cu un frate pe drum, şi mergând ei aşa, acest frate l-a văzut pe un al treilea pe partea cealaltă a drumului cu ţigara în mână, şi i-a spus fratelui Opriş despre asta. Dar fratele, plin de iubirea Lui Hristos şi de înţelepciune, i-a răspuns: ,,Nu era o ţigară, era o floare..." ...şi a rămas tăcut, probabil rugându-se şi pentru fratele cu ţigara şi pentru fratele care îl însoţea...
Of! Iar am vorbit mult...şi cu patimă...Iartă-mă!
...iar tu vei spune: ,,Aaa, dar nu ai vorbit...ai cântat...:) Ce bine ar fi ca vorba mea să fie întotdeauna ,,cântec"
Trimiteți un comentariu