Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVIII)

"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

- Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129 -

Cum predica un orb din naştere

Un orb cerşea într-un colţ de stradă. Mai mulţi trecători începură a-l compătimi că nu vedea lumea şi lumina.

-O, nu mă compătimiţi pe mine, răspunse orbul,voi sunteţi mai de compătimit decât mine!
-Cum aşa? întrebară trecătorii miraţi, strângân-du-se grămadă în jurul lui.
-Apoi, dragii mei, începu orbul, eu ascult ce vorbesc cei care trec pe lângă mine şi aud vorbe ca acestea: „Uite ce frumoasă-i aceea şi aceea!… Uite, tu,soro, ce urătă-i aceea şi aceea,parcă-i mama pădurii!…
Uite cât de rău îi stă pălăria!… Uite la nerodul acela şi
acela!… Uite la neroada aceea şi aceea!…Uite pe acela şi acela cum mi-l scoate Iuda în drum!”. Şi aşa mai departe, ascult eu despre ce văd oamenii cu ochii lor. Auzind aceste vorbe, mă înfior şi mă întreb: Oare pentru asta le-a dat Bunul Dumnezeu vederea ochilor? Oare o astfel de vedere nu-i ea o orbie sufletească mai grozavă decât orbia mea cea trupească? Voi sunteţi, dragii mei, mai de compătimit decât mine, pentru că voi vă mânjiţi şi vă murdăriţi neîncetat ochii cu fel de fel de privelişti păcătoase, pe când eu îmi păstrez vederea ochilor curată până în clipa în care Îl voi vedea pe Scumpul meu Mântuitor.
Eu nu văd nimic până în clipa în care Îl voi vedea pe Domnul. Eu îmi cruţ vederea pentru El.
Trecătorii rămaseră ruşinaţi. Orbul le-a spus un adevăr usturător; un adevăr ce trebuie să usture şi pe mulţi, mulţi dintre creştinii de azi care îşi murdăresc ochii cu fel de fel de privelişti păcătoase.

Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an.

Poate sunteţi interesat şi de:

• Alte capitole din Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an.

Să ne rugăm împreună...

Iisuse, preadulcele nostru Mântuitor! Odinioară, Apostolii Tăi s-au apropiat de Tine, rugăndu-Te: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!

Doamne, învaţă-ne şi pe noi să ne rugăm! Învaţă-ne să ne rugăm prin Tine şi Jertfa Ta cea sfântă. Învaţă-ne să cerem totul prin Sângele Tău şi Jertfa Ta cea sfântă, învaţă-ne să ne aplecăm cu toate rugăciunile noastre şi cu toate cererile noastre la picioarele Crucii Tale.

O, Doamne Iisuse, noi suntem nişte copii nepricepuţi! Învaţă-ne Tu, Doamne, cum să vorbim cu Tatăl Ceresc şi ce să cerem de la El.

În rugăciunile noastre, Iisuse Doamne, noi cerem un singur lucru: Te cerem pe Tine, Doamne! Te cerem să fii al nostru şi noi să fim ai Tăi. Te cerem numai pe Tine, Doamne, căci, dacă Te avem pe Tine, avem totul; şi dacă nu Te avem pe Tine nu avem nimic. Fă ce vrei cu noi şi cu rugăciunile noastre, Doamne. Miluieşte-ne cu îndurările Tale când vei afla de bine, loveşte-ne cu nuiaua când nu se va putea altcum. Dă-ne şi hrană dulce şi dă-ne şi medicamente amare. Învaţă-ne, Iisuse Doamne, prin rugăciunile noastre, să ne încredinţăm cu totul Ţie.

Cum stai tu faţă de apa cea vie, faţă de apa vieţii?

În vremea aceea, venit-a Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna lui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea lângă fântână; şi era ca la al şaselea ceas. A venit o femeie din Samaria să ia apă. Zis-a ei Iisus: „Dă-Mi să beau!” Că ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis Lui femeia samarineancă: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri de la mine să bei, femeie samarineancă fiind eu? Că nu se amestecă iudeii cu samarinenii”. Răspuns-a Iisus şi i-a zis ei: „De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce zice ţie: «Dă-Mi să beau», tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat ţie apă vie”

Depinde ce e mai important pentru oameni

Se povesteşte că un călugăr a fost nevoit a merge într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de cineva foarte

apropiat, din rudeniile sale. În mijlocul vacarmului din acea    cetate, deodată monahul s-a oprit, pretinzând că a auzit un greiere. Uimit, tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.

„Trebuie că ai un auz supraomenesc!”, îi zise acesta. „Nu. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde însă de ce asculţi cu ele”, i-a răspuns monahul. „Nu se poate! Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!” „Depinde de ceea ce este important pentru tine. Să facem o demonstraţie.”

Ploaia cuvântului biblic

Isaia 55, 10 - 11

CE PUTERE TAINICĂ este în Cuvântul lui Dumnezeu! Nici un alt cuvânt din această lume nu are puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Iar această putere ne-o arată şi ne-o recomandă Însuşi Dumnezeu. Însuşi El ne spune despre Cuvântul Lui că este ca o ploaie aducătoare de roadă: "Precum ploaia şi zăpada se coboară din cer şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să odrăslească... tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, şi va face voia Mea" (Isaia 55, 10-11)
Ce minunată asemănare! Cu adevărat aşa este Cuvântul lui Dumnezeu: o ploaie binecuvântată.

Numai prin iubire le putem pricepe şi descoperi pe toate

"Adorat sau hulit, Hristos continuă să fie problema numărul unu a omenirii şi astăzi.

În faţa tuturor oamenilor şi a tuturor problemelor, Hristos este viu, prezent şi luminos.

Pentru toate problemele omenirii, El este unica soluţie fericită.

Nici o problemă nu se poate rezolva bine şi definitiv fără Hristos, după cum nimic nu poate fi lucrat bine şi frumos ăe întuneric, fără lumină"

"Adevărata smerenie este aceea care, în tăcere şi în răbdare, doreşte sincer locul cel mai din urmă, şi sarcina cea mai grea, şi răsplata cea mai mică.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXV)

"Cum aş putea să mai plâng eu, când văd faţa Ta preaiubită aplecată peste mine?

Când în lumina ochilor Tăi binecuvântaţi, mă oglindesc ca într-un izvor de munte?

Şi când inima Ta dumnezeiască stă atât de aproape aplecată peste inima mea, încât bătăile şi puterea le sunt aceleaşi?

Cum aş putea să mai plâng eu când timpul este atât de scurt şi de scump,când părtăşia este atât de înaltă şi de adâncă, iar plecarea şi sosirea atât de aproape?

Cum aş putea să mai plâng eu când ceea ce am primit este atât de mult, atât de mult?... "

( Traian Dorz, ,,Prietenul tinereţii mele")

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVII)

“Cei care traiesc in orase trebuie sa stie ca tin de o biserica si de un preot anume si ca pentru orice trebuinta se vor adresa preotului respectiv. Daca nu mergem foarte des la biserica, sa facem macar efortul sa aflam care este biserica si care este preotul de care apartinem. Este bine sa-l cunoastem pe preot si sa avem la indemana telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru buna randuiala si din alte ratiuni foarte insemnate, Biserica nu ingaduie sa apelam la serviciile altui, preot, decat in situatii de urgenta si mare nevoie. Crestinul trebuie sa stie ca el apartine unei comunitati crestine, unei parohii, ca unei familii, ca are biserica si preotul lui. Preotul nu este un prestator de servicii ci este “parintele” acestei familii. Daca pe prestatorii de servicii de orice natura ii putem schimba la nevoie, pe parinti nu ii putem schimba si trebuie sa ne multumim cu cei pe care ni i-a dat Dumnezeu.”

De ce nu ne ascultă Dumnezeu rugăciunile....

De la: TheOrtodoxia | Data creării: 25.04.2011

Cu trupul suntem în Biserică iar cu mintea...

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Lumea ne sperie, adevărul ne îmbărbătează

Cine merge după soare şi vede numai ceea ce-i arată soarele, acela n-a făcut încă nici un pas înlăuntrul cercului fiinţei, ci, privind puternic şi mult asupra curţii din faţa muzeului, a uitat să intre în muzeu.

Cine umblă după soare şi, râzând ziua întrea­gă, se sprijină din trandafir în trandafir, după apusul soarelui se va întoarce plângând, sprijinindu-se din spin în spin.

Soarele ne descoperă slovele; raţiunea ne în­vaţă să citim cuvintele, însă numai Dumnezeu face legătura dintre cuvinte şi înţelesul lor.

Viaţa ne învaţă cele trecătoare, moartea întă­reşte învăţătura vieţii, iar Dumnezeu înlătură amândouă învăţăturile.

Viaţa ne numără zilnic prin fapte; moartea ne ameninţă zilnic cu coasa legii, iar Adevărul ne îmbărbătează zilnic: „Nu vă temeţi; eu v-am pre­gătit un loc de cinste mai presus de fapte şi am rupt coasa legii".

Sfântul Nicolae Velimirovici

din  "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sofia

Credinţa cea adevărată trebuie să sfârşească prin roade de fapte bune

Judecaţi după credinţă, oamenii s-ar putea împărţi în patru clase, întocmai ca şi sămânţa din pilda semănătorului.

În clasa întâi sunt ateii, adică acei care spun pe faţă că nu este Dumnezeu, nici suflet, nici viaţă viitoare. Aceştia sunt cei despre care a zis Ap. Pavel că dumnezeul lor sunt pântecele şi poftele (Flp. 3, 19). Astfel de atei declaraţi sunt mai puţini. Faţă de ei, măcar ştii cu cine ai de lucru.

Familia tradiţională în prag de colaps

Statisticile arată câtă suferinţă umană se perpetuează din cauza crizei acutizate în viaţa familiei contemporane, mai ales atunci când ignorăm sacralitatea în care a aşezat Dumnezeu această instituţie vitală în existenţă. Decăderea din starea de har şi din ascultarea de Dumnezeu, prin ignorarea poruncilor divine şi implicit a celor bisericeşti, se soldează cu o secularizare galopantă şi cu o degradare îngrijorătoare a raporturilor dintre soţi, dintre părinţi şi copii şi dintre familie şi societate.

Hram la Mănăstirea Crişan de praznicul Izvorului Tămăduirii

Vineri în Săptămâna Luminată, aşa cum se întâmplă în fiecare an, cu prilejul praznicului Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea Crişan îşi serbează hramul.

Anul acesta sărbătoarea are o semnificaţie specială, fiind binecuvântată cu prezenţa moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, demers care a fost posibil la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Gurie Episcopul Devei şi Hunedoarei şi prin sprijinul conducerii Arhiepiscopiei Râmnicului.

În ziua praznicului, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor arhieresc format din cinci ierarhi, membrii ai Sfântului Sinod, înconjuraţi de preoţi şi diaconi, precum şi de credincioşii care vor fi prezenţi la acest moment de sărbătoare duhovnicească.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXIV)

"Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristos când te mustră sau te îndeamnă?

Ce răspuns dai fraţilor. părinţilor, vrăjmaşilor şi străinilor care au să-ţi mustre un păcat sau să-ţi ceară o datorie?

Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fi urmarea acestui răspuns!"

( Traian Dorz, "Avuţia sfântului moştenitor", pag. 17)

"Dacă unul lucrează într-o echipă cu alţii, iar el nu-şi face datoria ce îi revine lui la locul de muncă, partea lui trebuie s-o facă ceilalţi.

Ce gândesc atunci soţii lui despre el?

Şi ce vorbesc?

Şi ce sunt ispitiţi să facă?

„Înoire şi încununare”

Timotei, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al eparhiei Aradului, Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos!

Hristos a Inviat!

Cinstiti credinciosi si credincioase,

Raspunsul la vestirea praznicului il da cu adevarat fiecare crestin, nu doar in virtutea datinii ci din convingerea launtrica hranita mereu cu smerita cugetare, rugaciune si lucrare duhovniceasca prin post insotit de fapte bune sau intregul sir al virtutilor. Dupa cum stim, rastimpul Paresimilor este cel mai potrivit, ca durata si intensitate de traire duhovniceasca, pentru a inlesni raspunsul amintit, care este, de fapt, cel al vietii noastre inaltata prin invierea Mantuitorului. In chip obisnuit, vremea de postire a ramas in randuiala bisericeasca ca una pentru deprinderea invataturii si trairii conforme Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii. Cu osebire se staruie asupra celor privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii, in numar de sapte, dintre care doar Botezul, ca poarta de intrare la celelalte, este mentionat in Crezul nostru ortodox.

Prin suferință la Înviere

†G U R I E , prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei și Hunedoarei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal și Dreptmăritorilor creștini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!

Hristos a înviat!

Iubiți credincioși,

Mi-am intitulat cuvântul pastoral pe care vi-l adresez prin glasul preoților în această noapte (zi) a Învierii: Prin suferință la Înviere.

De la început afirmăm că răstignirea Domnului pe Cruce a transformat suferința dintr-o realitate absurdă și tragică, dintr-o problemă care pune sub semnul întrebării însăși viața, într-o realitate prin care s-a omorât moartea și viața a devenit veșnică. În lumea noastră, în care perspectiva existenței este adesea redusă la zările și limitele vieții pământești, suferința este percepută doar ca o povară, doar ca o realitate în care lipsa de sens își are de spus cuvântul suprem. Faptul că Hristos Domnul a ales suferința Crucii ca modalitate de biruință asupra durerii și a morții, așează suferința în rândul valorilor mântuitoare. Până la Hristos, și de atunci încoace înafara lui Hristos, suferința n-a depășit aspectul de durere și de viață intrată în degradare și lipsă de sens.

Nu-i singur Iuda vinovat…

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )


Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,

haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem,

haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat,

haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat.

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus,

să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus,

să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai

şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai.

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post,

haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost,

să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor,

să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor.

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos,

să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios,

să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin,

să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin...

Traian Dorz,

din volumul "Cântări Noi"

Doamne-n săptămâna asta

Versuri în lectura autorului, Traian Dorz


( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. ) 

Lumina iubitului fiu

"Dumnezeu întoarce orice lucru spre binele alor Lui. Chiar şi răul urzit contra lor de cei răi. Cei răi nu ştiu asta. De aceea răspunderea şi vina lor rămâne pentru rău. Fiindcă ei răul au vrut să-l facă."

"Nicăieri nu se spune despre Hristos că era ostenit decât când a trecut prin Samaria...adică acolo unde erau dezbinări, certuri şi nură între fraţi.

Ce grea este totdeauna starea sau umblarea acolo unde este dezbinare şi vrăjmăşie intre suflete!"

"Marie ocazii nu vin de doua ori în viaţa unui om.

Marile prilejuri, omul nu le are decât poate o singură dată în viaţă.

De un astfel de prilej atârnă apoi toată fericirea sau nefericirea care urmează, pe toată viaţa omului.

De felul cum primeşte sau respinge omul, ocazia aceasta atârnă tot viitorul fericit sau nefericit al lui."

E Duminica şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii

Versuri: Traian Dorz
Interpretează: Culiţă Mihăilă

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. ) 

E duminică, - şi-i astăzi
ziua Sfintelor Florii,
zi ce-aducea altă dată
primăveri de bucurii. (bis)

Când venea atuncea Domnul
pe-al cetăţii noastre prag,
mii de suflete curate
îl întâmpinau cu drag.(bis)

Soseşte Mielul Izbăvitor

Israelitenii n-au putut scăpa până n-a sosit Mielul;
Scăparea şi libertatea a adus-o Mielul;
Icoana scumpului nostru Mântuitor

Israelitenii n-au putut face nimic pentru scăparea lor până n-a sosit Moise, alesul Domnului.
Iar Moise n-a putut face nimic pentru eliberarea poporului până n-a sosit mielul pascal din ultima noapte de urgie a Egiptului.
Moise şi Aaron fuseseră şi în audienţă la Faraon.
Începuseră şi plăgile şi urgiile cereşti – dar totul părea zadarnic, Faraon nu ceda.
Abia când a sosit noaptea cea fioroasă a morţii şi îngerul a văzut uşorii caselor unşi cu sânge de miel – a sosit scăparea.

Mielul din istoria scăpării israelitenilor din robie închipuie pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea scumpă.
E o icoană minunată a Mielului lui Dumnezeu Care S-a jertfit pentru noi şi mântuirea noastă.

Cât de mult iubim?

"Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine,
nu poate fi ucenicul Meu "

( Luca 14, 27)

A-ţi lua curcea şi a-L urma pe Domnul Iisus, înseamnă a te dărui cu totul lui Dumnezeu.
Când este vorba însă de o astfel de dăruire, mulţi oameni sau înapoi, invocând tot felul de scuze (ex. Luca 14, 17-24). Aceste scuze apar, deoarece omul caută un creştinism după voia lui, în care el să rămână aşa cum este şi să facă ce vrea.

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Diadoh al Foticeei

Diadoh (+ 468), episcop al Foticeei in Epir si autor al celor O suta de capete gnostice despre desavarsirea duhovni­ceasca. Aceasta lucrare poate fi luata drept manual pentru viata ascetica, ceea ce ii da un loc aparte in istoria spi­ritualitatii crestine.

"Nepătimirea înseamnă nu a fi fără de patimi, căci aşa ar trebui, după Sfîntul Apostol Pavel, să ieşim din lume (I Corinteni 5 10); ci, fiind războiţi, să fim şi să rămînem nebiruiţi"

"Definiţia cunoştinţei: a te uita pe tine când te gandesti la Dumnezeu "

"Curăţia nu vine numai din a nu face rele, ci şi din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune"

"Tăcerea la vreme este mama gândurilor înţelepte"

O, FRAŢII MEI!…

O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe 
înştiinţarea gravă pe care-o tot repet, 
vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe 
vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet! 

Voi numai mâine, poate, 
sau mai târziu, departe, 
veţi înţelege bine tot ce v-am spus acum… 
Mă tem c-atuncea însă veţi fi un pas de moarte, 
iar casa voastră scumpă 
mă tem că va fi scrum. 

Voi m-ascultaţi acuma, dar vă gândiţi că nu e 
de partea mea întreaga dreptate-n ce vă spun 
– vrăjmaşul se pricepe să-nşele şi să spuie 
uşurătăţii voastre că am ajuns nebun. 

Mă rog numai ca mâine 
sau mai târziu, 
departe, 
când veţi putea-nţelege tot ce v-am spus acum 
să nu fiţi voi atuncea ajunşi un pas de moarte, 
nici casa-n întregime să nu vă fie scrum! 

Nu m-ascultaţi pe mine 
nici unul, 
niciodată, 
dar ascultaţi cu toţii de Adevărul treaz! 
– Căci când veţi fi-n lumina 
şi-n faţa lui curată 
voi veţi afla acolo şi tot ce-am spus eu az’! 

Traian Dorz,
din Cântările Roadelor 

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVI)

“Trebuie restaurata comunicarea dintre oameni. Acest lucru este cu putinta numai prin compasiune, suferind pentru ei, jertfindu-ne pentru ei; doar astfel poti deschide poarta celuilalt. Oamenii sunt foarte neincrezatori. Numai o dovada de iubire care merge pana la jertfa prin care omul se daruie celuilalt poate castiga inima celuilalt. Atunci insa Il imitam pe Hristos“. Dar aceasta “imitatie” a lui Hristos este o unire cu El; trebuie ca Hristos sa Se incorporeze in noi si sa ne refaca in Sine dupa El, Modelul nostru originar. "

Să ne rugăm împreună...

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc”, păcatul meu îl cunosc.

Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea”.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXIII)

De ce ne oprim la cea dintâi încercare?

De ce ne lepădăm de Hristos, la cea mai neînsemnată piedică?

Care e ,,oglinda" în care mă uit?
 

"Cum Îl afli tu pe Hristos?

Ce atitudine ai faţă de El?

Dacă cuvintele lui Iisus sunt adevărate - de ce nu le crezi?

Dacă Lucrarea şi Calea Lui sunt sfinte - de ce nu le primeşti?

Dacă mărturiseşti cu gura că Iisus este Dumnezeu - de ce nu-L urmezi cu adevărat?

De ce Îl batjocoreşti cu purtările tale?

Şi de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?"

( Traian Dorz, "Răsplata ascultării", pag. 22 )

Poezii în lectura autorului - Traian Dorz

* Mai mult am fost departe de cei iubiţi ai mei

* Duhule Sfânt du-mă pe-acel munte

* Ce minunată este ţinta

* Când mintea e prea rece

* De ce fugim de moarte

* M-aştepţi sa vin Iisuse cu lucrul isprăvit

* Rămâi pe totdeauna cu noi iubit Iisus

* Dumnezeu ne cere nouă

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului

din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Mărturisirea Strălucită

"O, ce greşală facem noi adesea când ştim despre nişte lucruri triste, despre nişte întâmpări dureroase sau chiar despre nişte primejdii apropiate, privitoare la unii din cei pe care îi iubim, dar de multe ori gândim: "să nu-i spun fratelui, ca să nu-l întristez."

Sau zicem: "Să nu le spun tocmai eu fraţilor această veste dureroasă. De ce să fiu tocmai eu acela care să le zdrobesc inima!..."

Plecăciune ţie

Plecăciune ţie, Maică şi Fecioară,
binecuvântată eşti tu-ntre femei,
tu ai fost aleasa Cerului Comoară
pentru Taina Slavei şi-Ntruparea Ei.

Plecăciune ţie, Maică Preacurată,
cu măritul înger îţi cântăm şi noi,
nalţă către Fiul rugă ne-ncetată
pentru mântuirea noastră din nevoi.

Plecăciune ţie, Maică Fericită,
ce-ai purtat în braţe şi-ai hrănit la sân
pe Iisus cel Dulce, Taina profeţită,
Fiul tău, şi totuşi Veşnicu-ţi Stăpân.

Plecăciune ţie, Maică-ndurerată,
care-ai plâns la cruce şi-ai văzut murind
Fiul tău dat jertfă pentru lumea toată,
jertfa ta curată cu a Lui unind.

Plecăciune ţie, Maică Rugătoare,
chip al bunătăţii, grai mângâietor;
fii a rugăciunii noastre-ajutătoare
pentru alinarea câtor răni ne dor.

Plecăciune ţie, Maică Preacinstită,
care stai la dreapta Fiului Divin;
fii pentru viaţa noastră chinuită
pildă şi putere, şi-ajutor. Amin.

(Traian Dorz, din volumul «Minune şi Taină»)

Contribuiti la salvarea unui copil bolnav de cancer!

Va rugam sunati la:

0900 900 082  (apelabil din reteaua Romtelecom)  2 E / apel 

sau /si

directionati 2 % din impozitul pe venit catre Asociatia P.A.V.E.L., pana la 15 mai, completand formularul 230 cu datele organizatiei noastre (toate datele sunt pe site-ul: www.asociatiapavel.ro) si depunandu-l la Administratia financiara de domiciliu.

 "Un copil pierdut este ... prea multi, un copil salvat ... poate schimba lumea!"

"One child lost is ... too many, one child saved ... can change the world!"
 

Asociatia P.A.V.E.L.  -  asociatia parintilor cu copii bolnavi de cancer
www.asociatiapavel.ro    si    www.asociatiapavel.home.ro
http://apeluriumanitare.wordpress.com/
http://humanitarianappeals.wordpress.com/
Cancer TelVerde:  0 800 800 421

Maica Domnului cinstită de Oastea Domnului

Vorbind despre Maica Domnului, trebuie neapărat menţionate temeiurile strict biblice ale cinstirii ei. Întâi, „Buna vestire” făcută de Înger că va naşte „pe Mesia”, dar, spre uimirea ei, fără de bărbat, doar din „Duhul Sfânt”. Apoi din Cântarea ei de mulţumire în smerenie, când a prevestit că „de acum mă vor ferici toate neamurile”. Apoi cu prilejul episodului petrecut în templu cu Copilul Iisus la 12 ani vorbind înţelept, despre care evanghelistul zicea că „Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima sa”. Iar mai apoi la „Nunta din Cana” când intervine la Fiul ei salvând situaţia jenantă dată de terminarea vinului, şi anume când ea zice: „Să faceţi tot ce vă va spune El” Şi după aceea la Cruce, când Domnul Răstignit are grijă să pună în relaţie de protecţie reciprocă, filială şi maternă, pe Maica Sa şi pe apostolul iubirii, Ioan, zicând: „Ioane, iată Mama ta...

Postul Mare: călătorie de la moarte la viaţă

Perioada de post în care ne aflăm, este observată de către cugetarea patristică, concentrată şi exprimată în mod deosebit în textele ce alcătuiesc Triodul, ca o călătorie, ca un pelerinaj duhovnicesc pe de-o parte, iar pe de altă parte, ca o arenă în care se desfăşoară lupta noastră duhovnicească. Suntem îndemnaţi prin textele liturgice să purcedem atât înspre „lunga călătorie a Postului”, precum şi să ne aruncăm în „arena nevoinţelor duhovniceşti”.

Puterea lacrimilor

"9. Dacă un frate al nostru a murit

sau dacă vrem să-l considerăm ca mort, nemaoavând cu el nici un fel de legătură,

în ce loc îl punem noi apoi în viaţa şi în inima noastră?

10. Dacă un copil al nostru cade în neascultare – şi nici îndelungatele noastre îndemnuri totuşi nu vrea să le asculte,

Ci merge tot pe calea cea rea, cu încăpăţânare, îndepărtându-se tot mai mult de dufletul nostru, de prietenia şi părtăşia cu noi, până când se rupe total de această părtăşie, prăbuşindu-se în valul pierzătii ca un mort –

ce facem cu el?

Unde îl punem?

Dacă Domnul Dumnezeu ne-a ajutat să creştem în El - apoi să-i ajutăm şi noi pe alţii să crească.

"Aţi văzut cum îşi învaţă mama copilul să umble.
Îl pune în picioare la o anumită distanţă şi apoi îl cheamă în braţele sale.
Îi întinde braţele, pentru ca el să capete îndrăzneală a păşi.

Aşa face şi Domnul cu cei "născuţi din nou", cu cei ce o rup cu lumea şi cu păcatele.
Îi învaţă "să păşească".
Îi învaţă să umble pe picioarele cele sufleteşti.
Iar când cad, Domnul îi ridică în braţele Sale.

Cosmin, un baietel din cartierul meu...

Dragii mei,

Cosmin ( http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/) este un baietel din cartierul meu. Are cancer si maine este programat la operatie. Ne roaga sa fim maine cu gandul alaturi de el.

Scrisoare de la Cosmin

Prieteni dragi,

Astazi chiar am nevoie, mai mult ca pana acum, sa fiti alaturi de mine.

Peste putin timp voi fi internat la chirurgie. Medicii au hotarat: pe 18 martie voi fi operat. Of… Parca n-am aer, de frica ce-mi este!

Se intervine chirurgical, pentru prima oara. Va fi o interventie pe abdomen. Ca sa-mi scoata “guguloiul” cel mare. Si sa-i curete si pe cei mai mici care s-au aciuat pe langa cel mare.

Voi sta internat aici o saptamana, dupa care ma vor duce iar la oncologie.

Ma mai alina putin venirea tatalui meu. Vor fi amandoi langa mine. Imi vor da putere. Stiu asta, sigur!

Tineti-mi pumnii !

Sa ne-auzim cu bine,
Cosmin

Pe http://www.cosmindanila.ro/, cei care doresc sa il ajute financiar, gasesc toate datele si situatia financiara.

Multumesc

--
Adriana,
http://adriana-dardindar.blogspot.com/

Anii trec ca norii

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc,
vremurile-s altfel, totul e-n schimbare,
zilnic se preface tot ce-i pământesc
  - numai Adevărul este-acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar
apa-şi face vaduri, altele într-una,
peste toate-n lume plânge-un “în zadar”
  - numai în iubire cânt-un “totdeauna”.

Vara arzi în soare, iarna arzi în ger
ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară,
toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier
  - numai conştiinţa sfântă e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători
cei aproape astăzi, ţi-s departe mâne
oamenii, ca anii-s aburi trecători
  - numai Domnul singur neschimbat rămâne.

…Nu-ţi lega de nimeni inima acum
ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine,
leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum
singur El rămâne veşnic lângă tine.

Traian Dorz

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Sfântului Isaia Pustnicul - Asketiconul

Cuviosul Isaia Pustnicul a trait in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei. Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta" socoteala; de aceea a si fost numit "inteleptul intre intelepti." Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovoniceasca si reprezinta adevairata traditie a Parintilor pustiei. El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si a vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti (Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol. I, reprezinta un rrtic extras din Asketiconul Awei Isaia). Cuprinsul acestor invataturi este foarte felurit, dar nu-i greu de vazut ca ele urmaresc sa"-i invete pe monahi smerenia, sa se ingrijeasca numai de pacatele lor, iar smerenia ii va aduce la dragostea frateasca, aratandu-le cum sa se poarte unii cu altii.

"Urăşte cuvintele lumii, pentru ca inima ta să vadă pe Dumnezeu."

" Îndrăgeşte rugăciunea necontenită, pentru ca inima ta să se lumineze."

"Nu iubi trândăvia, ca să nu te întristezi când vei ajunge la învierea porţilor."

"Cel ce nu află ajutor în vremea războiului, nu poate nădăjdui nici în pace."

Adevăruri de netăgăduit

"Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: „Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez“ (In. 5, 17).

Tot ce se petrece în lume – văzut sau nevăzut, cunoscut sau necunoscut, mai direct sau mai indirect – cu oricare dintre oameni în parte sau cu toată omenirea la un loc, este întru totul numai urmarea lucrării acesteia pe care o face Dumnezeu. El lucrează liniştit sau puternic, frumos sau cutremurător, cu bunătate sau cu asprime, cu milă sau cu judecată, mângâietor sau dureros – după un plan plin de înţelepciune, de dragoste şi de dreptate, dar desăvârşit şi neschimbat, răsplătind fiecăruia la vremea sa şi potrivit faptelor sale.

Să ne rugăm împreună...

• Marele şi Adevăratul nostru Dumnezeu, Care ne-ai poruncit să postim făcând binele şi rugându-ne, ajută-ne să şi aducem înaintea Ta postul cel plăcut Ţie, însoţit de faptele milosteniei cerute de Tine.

Nu ne lăsa să ne amăgim cu foloasele unui post nefolositor.
Şi ţine trează mintea noastră, mai ales în zilele de post, când ispititorul dă târcoale şi mai mult în jurul nostru, ca în jurul Tău. Amin.

Întreg rostul nostru de creştini stă într-o singură întrebare categorică, precisă: cum stai tu faţă de Iisus Mântuitorul?

În vremea aceea, voia Iisus să meargă în Galileea şi a aflat pe Filip şi i-a zis lui: „Vino după Mine”. A aflat Filip pe Natanael şi zice lui: „Am aflat pe Acela despre Care a scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif, Care este din Nazaret”. Şi a zis Natanael lui: „Din Nazaret poate fi ceva bun?” Zice Filip lui: „ Vino şi vezi!”. A văzut Iisus pe Natanael venind către Dânsul şi a zis pentru dânsul: „Iată cu adevărat israelitean întru care vicleşug nu este”. Zis-a Natanael Lui: „De unde mă cunoşti?” Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: „Mai nainte până a nu te chema pe tine Filip, fiind tu sub smochin, te-am văzut”. Răspuns-a Natanael şi I-a zis Lui: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel”, (Ioan 1, 43-49)

 

Doi oameni vedem în această evanghelie: pe Filip şi pe Natanael. Evanghelia ni-i arată cum stau faţă de Mântuitorul. în lumina aceasta, vom cerceta faptele şi vorbele lor. În lumina aceasta, trebuie să ne cercetăm şi pe noi înşine. Întreg rostul nostru de creştini stă într-o singură întrebare categorică, precisă: cum stai tu faţă de Iisus Mântuitorul?

Semănaţi Cuvântul Sfânt

"Misionarismul preoţesc fără misionarismul laic ajunge un materialism gol şi bigot. Misionarismul laic fără cel preoţesc decade în anarhie şi în haos.

Dumnezeu le-a rânduit aceste două aripi ale Evangheliei ca să zboare în armonie, purtând trupul Bisericii vii a lui Hristos mereu spre înălţimi, precum au purtat Moise şi Aron poporul sfânt prin pustie.

Nu vă-nchideţi încă

Nu vă-nchideţi încă, Porţile Iubirii,

până nu soseşte lacrima zdrobirii,

dragostea trezită, arsă de mustrare,

care-nvinge-ori moare, care-nvinge-ori moare.

Eu n-am vrut să scriu versuri

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Domnul este Stânca mea - Cântarea lui David–II Samuel 22, 2

Câtă dragoste de Dumnezeu şi câtă încredere în Domnul au fost în inima lui David! Fără a-L cunoaşte pe Domnul Hristos în felul strălucit în care ni S-a descoperit acum nouă, fără a-L numi cu numele sub care Îl cunoaştem noi astăzi, David a avut totuşi un presimţ atât de pătrunzător, încât vorbeşte despre Domnul Iisus cu aceeaşi dragoste, şi putere, şi credinţă cu care vorbesc Sfinţii Apostoli şi mărturisitorii creştini.

Cât de minunate sunt chiar şi cuvintele cu care începe această cântare: Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca în care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorue, Tu mă scapi din silnicie…

Cele trei mijloace ale cresterii

O fiinţă nou-născută are nevoie pentru creşterea şi desăvârşirea ei de trei lucruri: de hrană, de curaţenie şi de căldură.
Fără hrană, se usucă.
Fără curăţenie, putrezeşte.
Fără căldură, îngheaţă.
Sufleteşte este tot aşa.

Hrana fiinţei noastre celei noi este Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Pâinea Vieţii şi Euharistia. Cu hrana aceasta ne întreţinem viaţa şi creşterea

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Părintele Porfirie Kavsokalivitul

Părintele Porfirie, în lume Evanghelos Bairaktaris, se trăgea din Evvia. S-a născut în anul 1906, în satul Sfântul Ioan din Karystia, din părinţi săraci. De la vârsta de zece ani a fost nevoit să lucreze la o băcănie din Piure. Pe când avea doisprezece-paisprezece ani, a citit cu mare atenţie viaţa Sfântului Ioan Kalivitul şi, fiind atras de învăţăturile sale, a încercat să le urmeze în viaţă. Astfel s-a încredinţat iubirii lui Hristos şi, părăsindu-şi pe ascuns satul, s-a dus în Kafsokalivia la Sfântul Munte, pentru a-şi pune în aplicare înaltele idealuri.

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( XXXV)

“Viaţa noastră duhovnicească se rezumă la zece mii de vai-uri, în loc să înţelegem că noi trebuie să dăm mărturia cea jertfelnică, aşa cum au dat-o Sfinţii Părinţi, cum a făcut Sfântul Antonie cel Mare, când, la vreme de erezie, la vreme de prigoană, a ieşit din pustie să dea mărturia cea bună. Şi totuşi, din darul lui Dumnezeu, n-a primit cununa muceniciei, dar mărturia a dat-o. Chiar şi-a spălat haina pe care o purta, ca să sară şi mai tare în evidenţă şi să îi zgândăre şi mai tare pe prigonitori. Şi totuşi, Dumnezeu l-a păzit. Noi facem exact invers: în loc să dăm mărturia cea bună şi să ne lăsăm păziţi de Dumnezeu, ne păzim pe noi înşine, lepădându-ne de Dumnezeu.

Să ne rugăm împreună...

Iisus Hristos este Lumina.
Toată Lumina. Şi Unica Lumină adevărată, vie, nesfârşită, curată şi pentru toţi.
Alta, în afară de El, nu mai este!
De aceea, cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri în întunericul şi gheaţa veşnică.
Fiindcă dincolo de Hristos, totul este şi totul rămâne veşnic în întuneric şi în moarte.
Tot ce este în afară de Lumină este întuneric.

Pr. Prof. Vasile Mihoc - Oastea Domnului şi suferinţele ei (Sibiu, 13 feb. 2011)

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului

din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Dumnezeu nu cere minuni, pe acelea le face el

Povestesc Bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare, aflată lângă bordeiul său.

 Şi mulţime de ani s-a nevoit însinguratul monah tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul soarelui, dar stânca nici c-a mişcat-o vreun deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecât şi gândul zădărniciei ostenelilor sale.

La 3 martie 1888 s-a născut Părintele Iosif Trifa

O relatare a fratelui Traian Dorz, despre caracterul , despre persoana, despre lucrarea, despre activitatea Părintelui Iosif Trifa

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la Radio Oastea Domnului
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXII)

"Dragă cititorule!Eu te întreb, Îl ai tu pe Domnul Iisus în cetatea vieţii tale sau L-ai alungat cu fărădelegile tale?

Într-un loc, ne spune o Evanghelie că Iisus a plâns asupra cetăţii Ierusalimului (Lc 19, 41), pentru că nu-L primise pe El. Tot aşa plânge şi azi Mântuitorul pentru cetatea vieţii tale că nu vrei să-L primeşti pe El.

Auzi tu, dragă cititorule, Iisus plânge pentru tine şi pentru mântuirea ta şi tu nu te înflori? Şi tu tot în păcate?!…"

(Părintele Iosif Trifa)