Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVIII)

"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

- Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129 -

"Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună!"

"O, fraţii mei şi surorile mele, care staţi în noaptea suferinţei şi a deznădejii, simţiind doar plugul osândei, brăzdându-vă adânc sufletul şi trupul; voi, care sunteţi parcă prăbuşiţi din timp în văi din abis; voi pentru care clipele se scurg încet, asemenea pietrelor de moară, măcinându-vă şi răbdarea şi credinţa, şi fiinţa - către voi strig acum: ridicaţi-vă ochii spre cer! Iată, peste Betleemul durerilor voastre a răsărit o stea şi pe raza ei o lumină nepământească vă aduce Lumina...Nu auziţi, oare din înalt, răzbătând până la voi, prin ziduri mucede, printre gratiile ruginite şi prin uşile zăvorâte cu lacăte grele, glasul de biruinţă al îngerului bine-vestitor? "Bucuraţi-vă!...Vi s-a născut Mântuitor!"

Da, ni S-a născut Acela, Care este Libertatea trupului şi a sufletului, Dezrobitorul şi Izbăvitorul nostru - Iisus Hristos. Nu auziţi acum, împreună cu solul ceresc, s-a unit o mulţime de Oaste cerească în cântare de laudă şi zicând: "Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" (Luca 2, 13-14)?

Uite, celula s-a umplut de lumină, iar Pruncul Sfânt caută inima ta să Se nască în ea! Nu spune: "Doamne, cum să intri în grajdul trupului meu? Duhneşte de mirosul greu al păcatelor! Am ucis, am furat, am desfrânat, am înşelat...atâtea gunoaie am strâns în mine!..." Nu spune aşa!...

Nu auzi ce spune Pruncul Sfânt?

"O, păcătoşilor iubiţi, o, voi toţi care gemeţi sub povara păcatelor, pentru voi am venit! M-am născut pentru prima dată şi ultima dată în grajdul şi ieslea Betleemului şi le-am făcut Biserică şi Altar. Dar, de atunci, şi până la plinirea vremurilor, ieslea şi grajdul sunt inima voastră, păcătoşilor iubiţi. În ea cobor şi Mă nasc mereu, ca să schimb şi să înnoiesc totul. Nu mai vreau acum aur, smirnă şi tămâie; vreau lacrimile voastre de căinţă, inima voastră zdrobită şi înfrânată! Vreau să încep Împărăţia Mea, de aici, dintre voi şi din inimile voastre! Căci am coborât în locul cel mai umil din lume şi cel mai dispreţuit , ca să pot mântui inima cea mai păcătoasă...Iată, peste întunericul şi umbra morţii, de aici şi din întreaga lume, azi am adus Lumina mântuirii!"

O, fraţi iubiţi şi dragi surori, ne unim şi noi, cei de azi, cu voi. Ieri, unii am purtat lanţurile, pentru că L-am mărturisit pe Hristos! Alţii ne aflam dincoace de ziduri, dar eram încătuşaţi de păcate într-o închisoare mai mare decât a voastră...Şi, iată, acum, împreună cu voi şi cu îngerii de Sus, înălţăm cântarea de bucurie, într-un cor al laudei şi al recunoştinţei pentru Pruncul Sfânt, Care S-a născut şi-in inima noastră, preschimbând-o, dintr-un grajd, într-un Templu al Duhului Sfânt!

Slăvit să fie Domnul!"

Prof. Gheorghe Precupescu

din foaia duhovnicească "Iisus Biruitorul", nr. 12/1996
articol publicat şi în volumul "Cruce şi Înviere"
editura "Oastea Domnului" Sibiu,  2008

BIRUITORI ÎN BISERICA LUI HRISTOS

În numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh. Amin.

Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi iubite surori,

Slăvit să fie Domnul!

Îi mulţumim că a rânduit ca şi în acest an să ne putem întâlni aici şi să-L lăudăm.

Unde? În Biserica Lui biruitoare. Pentru că aici, în Biserică, biruim. Şi dacă reuşim să facem şi inima noastră o Biserică, şi casa noastră o Biserică, şi locul nostru de muncă o Biserică, atunci biruinţa este a lui Iisus Hristos. Trăim într-o epocă controversată, valurile lumii sunt puternice, dar noi suntem în corabia mântuirii şi, sub catargul Sfintei Cruci, mergem înainte, ştiind că suntem ai lui Iisus Hristos, ai Maicii Preacurate, ai tuturor Sfinţilor şi ai Bisericii noastre bune şi străbune.

A rânduit Dumnezeu ca şi anul acesta să ne putem întâlni, să ne putem uni inimile, gândurile şi simţămintele pentru ca să continuăm anul acesta cu biruinţă. Nu ne interesează ce se întâmplă în treburile lumii; lumea îşi vede de ale ei, noi ne vedem de ale noastre: de Iisus Hristos, de mântuirea sufletului şi de Biserica noastră.

Îi mulţumim Lui că ne-a strâns aici în aceleaşi sentimente curate. Chiar dacă sunt unele mici deosebiri, toate, în Iisus Hristos, dacă este după voia Lui, vor deveni un singur cuvânt, o singură melodie, spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră, a tuturor acelora care credem în El şi în Biserica Lui.

Nu e puţin lucru că am lăsat toate treburile noastre şi am venit aici. Dumnezeu ne-a adunat pentru ca să ne înveţe. Să ne lăsăm învăţaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care pleacă de aici, din uşa sfintelor altare. Să iubim cu toată inima pe păstorii noştri şi să-i urmăm. Să le ascultăm glasul , pentru că nu ei vorbesc, ci Mântuitorul şi Biserica Lui ne vorbesc prin ei. Iar noi, la rândul nostru, vom fi cei care vor duce mai departe ceea ce auzim de la sfinţiile lor, în aşa fel încât, în orice loc, să putem fi gata de luptă. Ne facem datoria către cezar, dar nu uităm de datoria către Dumnezeu, către Biserica Lui.

Trebuie să fim atenţi, pentru că diavolul este foarte viclean. Amestecătura este caracteristica epocii noastre. Şi unde-s apele tulburi, acolo vrea el să pescuiască. Dar noi suntem în apele limpezi ale Sfintei Bisericii şi vom merge înainte; nu ne pasă de furtunile din jurul nostru, căci ştim că Iisus Hristos, Maica Sa şi toţi Sfinţii sunt cu noi.

Lupta noastră, astăzi, este cu totul deosebită faţă de lupta din secolele care au trecut. Astăzi, ni se cer alte măsuri, alte atitudini pentru a duce mai departe tot ceea ce Sfinţii Părinţi ne-au învăţat. Şi să rămânem alipiţi de învăţătura Sfinţilor Părinţi şi s-o trăim la cea mai înaltă cotă duhovnicească.

Dragii mei, e un prilej binecuvântat că suntem împreună. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea cuvânt puternic şi hotărât tuturor acelora care vor participa în seara acesta şi vor rosti cuvinte de învăţătură din Sfânta Biserică. Îl rugăm pe Dumnezeu să fie cu noi şi să ne treacă peste toate neputinţele noastre... Şi tot ceea ce ar putea să ne împiedice să fie dat la o parte şi, în final, să se vadă că suntem una în Iisus Hristos şi în Biserica Lui.

Doamne, Te rugăm, miluieşte-ne şi ne binecuvântează. Ne dă Tu inimă smerită şi curată, să ne cufundăm în apele adânci ale smereniei. Ca, în felul acesta, să putem birui pe cel rău.

Slăvit să fie Domnul! Şi binecuvântările Lui peste tot ceea va fi în seara aceasta! Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Prof. Gh. PRECUPESCU

( Cuvânt la Adunarea de comemorare a Părintelui Iosif Trifa,

în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, sâmbătă, 13 februarie 2010

publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului

"Iisus Biruitorul" - Anul XXI, nr. 12 (728) 15-21 MARTIE 2010 )