vineri, 26 martie 2010

BIRUITORI ÎN BISERICA LUI HRISTOS


În numele Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh. Amin.

Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi iubite surori,

Slăvit să fie Domnul!


Îi mulţumim că a rânduit ca şi în acest an să ne putem întâlni aici şi să-L lăudăm.

Unde? În Biserica Lui biruitoare. Pentru că aici, în Biserică, biruim. Şi dacă reuşim să facem şi inima noastră o Biserică, şi casa noastră o Biserică, şi locul nostru de muncă o Biserică, atunci biruinţa este a lui Iisus Hristos. Trăim într-o epocă controversată, valurile lumii sunt puternice, dar noi suntem în corabia mântuirii şi, sub catargul Sfintei Cruci, mergem înainte, ştiind că suntem ai lui Iisus Hristos, ai Maicii Preacurate, ai tuturor Sfinţilor şi ai Bisericii noastre bune şi străbune.

A rânduit Dumnezeu ca şi anul acesta să ne putem întâlni, să ne putem uni inimile, gândurile şi simţămintele pentru ca să continuăm anul acesta cu biruinţă. Nu ne interesează ce se întâmplă în treburile lumii; lumea îşi vede de ale ei, noi ne vedem de ale noastre: de Iisus Hristos, de mântuirea sufletului şi de Biserica noastră.

Îi mulţumim Lui că ne-a strâns aici în aceleaşi sentimente curate. Chiar dacă sunt unele mici deosebiri, toate, în Iisus Hristos, dacă este după voia Lui, vor deveni un singur cuvânt, o singură melodie, spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră, a tuturor acelora care credem în El şi în Biserica Lui.

Nu e puţin lucru că am lăsat toate treburile noastre şi am venit aici. Dumnezeu ne-a adunat pentru ca să ne înveţe. Să ne lăsăm învăţaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care pleacă de aici, din uşa sfintelor altare. Să iubim cu toată inima pe păstorii noştri şi să-i urmăm. Să le ascultăm glasul , pentru că nu ei vorbesc, ci Mântuitorul şi Biserica Lui ne vorbesc prin ei. Iar noi, la rândul nostru, vom fi cei care vor duce mai departe ceea ce auzim de la sfinţiile lor, în aşa fel încât, în orice loc, să putem fi gata de luptă. Ne facem datoria către cezar, dar nu uităm de datoria către Dumnezeu, către Biserica Lui.

Trebuie să fim atenţi, pentru că diavolul este foarte viclean. Amestecătura este caracteristica epocii noastre. Şi unde-s apele tulburi, acolo vrea el să pescuiască. Dar noi suntem în apele limpezi ale Sfintei Bisericii şi vom merge înainte; nu ne pasă de furtunile din jurul nostru, căci ştim că Iisus Hristos, Maica Sa şi toţi Sfinţii sunt cu noi.

Lupta noastră, astăzi, este cu totul deosebită faţă de lupta din secolele care au trecut. Astăzi, ni se cer alte măsuri, alte atitudini pentru a duce mai departe tot ceea ce Sfinţii Părinţi ne-au învăţat. Şi să rămânem alipiţi de învăţătura Sfinţilor Părinţi şi s-o trăim la cea mai înaltă cotă duhovnicească.

Dragii mei, e un prilej binecuvântat că suntem împreună. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să dea cuvânt puternic şi hotărât tuturor acelora care vor participa în seara acesta şi vor rosti cuvinte de învăţătură din Sfânta Biserică. Îl rugăm pe Dumnezeu să fie cu noi şi să ne treacă peste toate neputinţele noastre... Şi tot ceea ce ar putea să ne împiedice să fie dat la o parte şi, în final, să se vadă că suntem una în Iisus Hristos şi în Biserica Lui.

Doamne, Te rugăm, miluieşte-ne şi ne binecuvântează. Ne dă Tu inimă smerită şi curată, să ne cufundăm în apele adânci ale smereniei. Ca, în felul acesta, să putem birui pe cel rău.

Slăvit să fie Domnul! Şi binecuvântările Lui peste tot ceea va fi în seara aceasta! Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.


Prof. Gh. PRECUPESCU

( Cuvânt la Adunarea de comemorare a Părintelui Iosif Trifa,

în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, sâmbătă, 13 februarie 2010

publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului

"Iisus Biruitorul" - Anul XXI, nr. 12 (728) 15-21 MARTIE 2010 )



2 comentarii:

Miriam spunea...

,,...dacă reuşim să facem şi inima noastră o Biserică, şi casa noastră o Biserică, şi locul nostru de muncă o Biserică, atunci biruinţa este a lui Iisus Hristos."

Ce minunată afirmaţie! Este în spiritul a ceea ce spune şi fratele Traian Dorz în una din cărţile de cugetări nemuritoare, şi anume că nu trebuie să Îl lăsăm pe Hristos în altar ( sursa propriu-zisa prin care noi înşine luăm putere să-L trăim pe Hristos în cealaltă parte a vieţii noastre), ci trebuie să Îl luăm cu noi pentru toată săptămâna, să Îl arătăm oamenilor...Oare cum L-am putea lua altfel ( exceptând Taina Sfintei Euharistii ), decât în inima noastră, lăsându-L pe El să fie stăpân, trâind El deplin în noi. Acolo unde El trâieşte, acolo unde El este cap, acolo e Biserica.
În ultimul timp am reluat, cu acordul părinţilor elevilor mei, obiceiul de a face rugăciune la începutul şi la sfârşitul programului de şcoală. Uneori le spun că trebuie să fie cuminţi ca în Biserică :) Ce minunat ar fi să pot face ,,biserică" din sala de clasă! Cred că voi lucra mai mult la acest aspect de acum în colo...

Am mai selectat un citat din bogatul cuvânt de învăţătură, o rostire ce s-a aşezat pe suflet ca o lumină blândă de primăvară:
,,Îi mulţumim Lui că ne-a strâns aici în aceleaşi sentimente curate. Chiar dacă sunt unele mici deosebiri, toate, în Iisus Hristos, dacă este după voia Lui, vor deveni un singur cuvânt, o singură melodie, spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră, a tuturor acelora care credem în El şi în Biserica Lui."

Sorin, slăvit să fie Domnul pentru toate!

Vasile Nica spunea...

O diferenţă între Liturghia sacramentală şi cea universală rămâne evidentă. Dacă în prima darurile se trasfigurează indiferent de vrednicia oamenilor, în al doilea caz “pâinea” vieţii nostre nu se transfigurează fără eforturile şi contribuţia nostră. Dar cea de a doua primeşte putere din cea dintâi. Din Sfânta Liturghie primim putere să facem din viaţa noastră o liturghie universală.“Creştinul ortodox se apropie prin ea (Sfânta Liturghie) tot mai mult de ţinta desăvârşirii sale” (Păr. D. Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune... p. 8)