"Cum aş putea să mai plâng eu, când văd faţa Ta preaiubită aplecată peste mine?
Când în lumina ochilor Tăi binecuvântaţi, mă oglindesc ca într-un izvor de munte?
Şi când inima Ta dumnezeiască stă atât de aproape aplecată peste inima mea, încât bătăile şi puterea le sunt aceleaşi?
Cum aş putea să mai plâng eu când timpul este atât de scurt şi de scump,când părtăşia este atât de înaltă şi de adâncă, iar plecarea şi sosirea atât de aproape?
Cum aş putea să mai plâng eu când ceea ce am primit este atât de mult, atât de mult?... "
( Traian Dorz, ,,Prietenul tinereţii mele")
Când am fost în călătorie la Ierusalim, am văzut şi poarta prin care intrase odinioară Iisus, în ziua Floriilor. Această poartă se cheamă „Poarta de aur” şi e închisă cu zid. Tradiţia de la Ierusalim spune că această poartă s-a închis de la sine şi se va deschide iarăşi de la sine, în Ziua cea mare a Învierii. Prin ea vor intra sufletele la viaţă.
Plină de înţeles şi de adevăr este această tradiţie, căci, de fapt, mântuirea noastră stă în întrebarea: cum L-am primit noi pe Mântuitorul?
„Şi celor câţi L-au primit pe El (cu adevărat), care cred în Numele Lui – zice Evanghelia – le-a dat lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu” (In 1, 12).
Aşa L-ai primit pe Domnul şi tu, cititorule?
(Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an)
"Dacă în viaţa aceasta ne străduim să avem o familie liniştită, o locuinţă, condiţii de trai şi sănătate, ajungem să spunem că suntem fericiţi în această viaţă.
Dar mă întreb: este oare fericirea deplină?
În viaţa noastră vin boala, necazurile, inevitabil vine şi moartea. Şi aşa, toată fericirea pământească ia sfârşit.
Dacă pentru starea aceasta de câţiva ani, scurta viaţă pe pământ, noi dăm toată grija noastră şi ne străduim aşa de mult, pentru fericirea veşnică noi nu facem nimic?
(Parintele Petroniu Tanase).
"Fraţii mei şi surorile mele - de astăzi, de mâine şi de todeauna - eu vă rog să ne oprim o clipă cu toţii şi să mă ascultaţi acum ce vreau să vă spun şi eu de la Domnul, despre drumul acesta pe care îl facem şi pe care primii paşi ai noştri i-am făcut împreună cu ultimii ai lor, ai înaintaşilor noştri minunaţi...
Nu noi suntem începătorii acestei Lucrări, noi suntem doar continuatorii ei!
Nu noi am fixat felul cum trebuie să umble, să lupte, să înveţe şi să creadă mulţimea de suflete care erau rânduite să afle mântuirea lor şi să-L mărturisească pe Hristos - Domnul - în această Lucrare, cu acest nume frumos. - Acest fel l-a fixat Duhul Domnului care i-a gărit numai lui întâi.
Nu noi am dus greul luptelor începutului.
Nu noi i-am primit fulgerul din cer al Duhului Sfânt!
Nu noi, nici unul din noi n-am primit însărcinarea începutului - ci el a primit scânteia din cer, el. aclea despre care şi timpul şi faptele mărturisesc cutreurător că era un trimis Dumnezeiesc!
Întâi l-au ascultat alţii şi nu noi, - aceia au fost părinţii şi fraţii noştri...Şi ce minunată a fost mărturisirea lor!...
Suntem noi oare acum nişte urmaşi, nişte continuatori vrednici care ne regăsim conştiincioşi pe drumul lor? - Sau suntem nişte fii nevrednici care am părăsit acest drum şi luptăm să-i abatem pe alte căi şi pe alţi fraţi ai noştri care încă mai sunt pe el?"
( Traian Dorz, din "Credinţa încununată" pag. 143-145)
"Curând va veni cineva să se uite şi în mormântul meu, şi în mormântul tău!
Ce se va vedea oare în el atunci?
Deşertăciunea unei alergări zadarnice? Sau sfârşitul fericit al unei alergări mântuitoare? Tu vrei sau nici nu vrei să te gândeşti la asta?
Se spune că mormântul este „casa noastră de veci”.
Nu-i adevărat!"
(Traian Dorz, din cartea „Hristos Mântuitorul nostru”, p. 34)
Ce vină îmi asum când tot mai rar se aude cântecul iubirii?
Suntem plini de linişte pentru a auzi cuvintele rostite pe cruce de Hristos?
Pe semenul nostru îl auzim?
Ne bucurăm când Dumnezeu ne primeşte aşa cum suntem, dar noi îl acceptăm pe Dumnezeu aşa cum este El?
Ii cerem aproape imperativ lui Dumnezeu să ne asculte rugaciunile, dar câte din poruncile Lui le ascultăm noi şi la câte răspundem cu împlinire? Fii astăzi după voia lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu