Ceasul al 11-lea - Ceasul pocăinţei

Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, crestinul trebuie să trăiască în aşa fel, încât să împlinească numai voia lui Dumnezeu şi să se ferească de păcate, ca şi cum ar trăi penultimul ceas, dinaintea marii Judecăţi. „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”, spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Într-un fel sau altul şi noi, cei de astăzi, trăim un astfel de ceas, anume ceasul socotelilor. Dacă am înţelege mesajul înaintaşilor noştri am vedea că suntem în ceasul al 11-lea, când nu mai putem lăsa pe mâine întoarcerea noastră la Dumnezeu. Azi, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima, ne spune Sf. Ap. Pavel, fiecăruia dintre noi. Iar Sf. Ap. Petru, ne sfătuieşte: „Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe la timpul cuvenit” ( 1 Petru 5, 6).

Cuvinte dintre ani...

De anul ce pleacă nu-mi pare rău,

Mă descopăr în faţa celui ce vine!

Binecuvântat fie numele tău,

Duminica mea începe cu tine!

Două mii doisprezece, se înfioară

Gândul meu tânăr ca un cocon,

Doamne, adu-mi libertatea în Ţară

Şi nu mi-o lăsa ispitei plocon.

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

Acum la sfârșit de an, nu pot decât să spun şi eu alături de poetul și fr. Traian Dorz:

"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

O intrare creştinească în Anul cel Nou

Ce am făcut eu pentru semenii mei, ce am făcut eu pentru ca hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos?
Iată o întrebare cu care am trecut dintr-un an în altul. Ajuns acasă de la Biserica, m-am dus direct la bibiotecă şi iată peste ce mi-am odihnit privirea:

"Veniţi să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu hotărâre şi întovărăşire de luptă împotriva sudalmelor şi beţiilor...
Cititorilor...veniţi să scoatem din casa noastră, din traiul nostru şi al vecinilor noştri aceste două mai păcate care ne pierd sufletul şi neamul nostru: beţia şi sudalma...
Publicăm ami jos o "Hotărâre".
Toţi cei acre voiesc şi se hotărăsc să intre în lupta contra beţiei şi sudalmei vor iscali această hotărâre. Apo horărârea iscălită o puneţi pe peretele casei şi mai ales, în suflet, ca s-o aveţi în tot decursul anului cu voi... spre a vedea câţi am putut purta până la sfârşit lupta cea bună pentru biruinţa Satanei şi mântuirea noastră cea sufletească.
Cititorule, iscăleşte şi tu hotărârea şi intră şi tu în Oastea celor ce se hotărăsc pentru Mântuitorul Hristos şi pentru lupta împotriva păcatelor. Ascultă glasul şi rugăciunea sufletului tău, iscăleşte şi tu şi ţine hotărârea de mai jos:

Reţete de Revelion

După ce ne-am hrănit bine trupul, haideţi să ne hrănim şi sufletul:

1.

Se ia binecuvântare,

se adaug-un strop de soare,

şi o pulbere de stele;

se amestecă-ntre ele.

Se mai pune bunătate,

şi iertare de păcate.

Iar iubire?...

Cât cuprinde!

Şi de la Domnul Hristos

Să aveţi un an frumos.

Mulţumire pentru toate:

Mulţi ani cu sănătate!

Minune şi Taină - Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

Minune şi Taină e viaţa curată,
În care Lumina S-a vrut Întrupată,
În care Iubirea a vrut a Se-aprinde
şi-n care tot Raiul pe veci se cuprinde.

Fii binecuvântată,
Fecioară Preacurată,
Minune şi Taină şi-Altar,
tu, Maica Eternului Har!

Minune şi Taină e Sfânta-ntrupare,
când Cel-Fără-Margini Se strânge-ntr-o zare
şi Soarele Veşnic Se strânge-ntr-o rază
şi Cerul sărutul pe-un Crin Şi-l aşază.

Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă.

           " Dumnezeu nu vine niciodată să ne ia ceva. El vine totdeauna numai să ne aducă. Hristos, Mântuirorul nostru scump nu vine niciodată la noi spre a ne cere ceva, ci numai spre a ne da, totdeauna.

            Dumnezeu ne-a adus la viaţa pe care o trăim acum. El ne-a adus în familia din care ne-am născut. El ne-a adus în patria unde locuim şi El ne-a adus toate binefacerile de care ne bucurăm. Tot ce suntem şi tot ce avem noi, fiecare, este numai datorită dărniciei, bunătăţii şi dragostei Lui.

            Hristos a venit în lume ca să ne aducă Vestea cea Bună, adică Evanghelia dragostei Tatălui Ceresc, prin care El ne cheamă la Ospăţul mântuirii pe care tot El ne-a şi pregătit-o.

            Şi, odată cu chemarea la Nunta Cerească, El ne-a adus şi Preţul prin care noi putem intra la această Nuntă. Şi tot El ne-a adus şi haina sfântă cu care să ne îmbrăcăm spre a putea sta acolo şi fără de care nu am putea sta la masă împreună cu Tatăl şi cu cei din Casa lui Dumnezeu.

Urme-n neaua inimii

Versuri: Sorin Micuțiu
Melodie și interpret vocal: Traian Barna
la Sărbătoarea Nasterii Domnului - 2014

Cum arata locul pe care l-am pregatit pentru a-L primi pe Hristos!

Într-o sceneta de Craciun, un copil numit Ralph, si-a dorit foarte mult sa joace rolul lui Iosif. Atunci când au fost însa împartite rolurile, pentru Iosif a fost numit un alt copil. În acele momente Ralph s-a suparat asa de tare , încât voia sa plece acasa si sa nu mai vina niciodata la biserica.

Pentru ca sa-l linisteasca, mama si învatatoarea de la scoala duminicala, i-au promis un alt rol, numindu-l pe Ralph sa interpreteze rolul proprietarului hanului în care Iosif si Maria au cautat loc de gazduire. Când însa sceneta a fost prezentata în biserica, Ralph a dorit sa se revanseze. De aceea când Iosif si Maria au ajuns în fata sa, cerând un loc pentru gazduire, el a deschis larg usa hanului spunând : „poftiti înauntru!” „Va primesc cu bucurie!” „Avem multe camere libere!”

COLIND DE DOR...

( 3 decembrie 2010 - cu dorul sub pleoape lăcrimând în zori...)


Colindul meu de dor, colind de seară,
Cu versul împletit în rugăciune,
Te chem plângând să vii la mine iară
Să-mi dai cuvânt de-argint şi dar de-a-l spune.

Sub geamul cerului, te chem în taină
Cu-alai de îngeraşi să vii degrabă,
Să-mi pui pe inimă o dalbă haină
Şi –n suflet flori de măr ca o podoabă.

Adu colindători din zări albastre,
Privirile ne umple de iubire;
Să nu mai fie suflete sihastre
Nici Pruncul răstignit de neiubire...
( Mariana L. )

Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi.

"Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea soarele - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.

Căci cât de necesar este soareşe pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet."

"Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi"

"Învaţă pe ucenicii tăi, exact cu cuvintele cu care te-a învăţat pe tine maestrul tău, aceasta este datoria ta. Dacă îi poţi învăţa ceva mai mult şi ceva mai bine, asta va fi meritul tău"

Dacă nu mă iubeşte nimeni, n-am nici o mulţumire!

Astazi am citit in Epistola I a Sfantului Ioan, unde Evanghelistul face  identitatea intre iubire si lumina. Daca vrem sa-l intelegem pe celalalt, trebuie sa-l iubim; si daca-l iubim, ni se lumineaza  adancurile lui. Nu exista lumina in afara iubirii! Nu ajunge sa privim numai lucrurile lumii, ca sa ne luminam.

Am spus ca de-as avea lumea toata, daca nu este o persoana care ma iubeste, nu am nici o multumire. Multumirea e lumina - lumina iubirii. Iubirea e lumina si amandoua sunt  viata. Daca vrem sa avem viata, si nu o viata trecatoare, ci viata  vesnica si o lumina nesfarsita, mereu mai bogata, apoi trebuie sa  iubim. Dar nu putem iubi pe om daca nu iubim pe Dumnezeu. Daca omul nu  e vesnic, nu e acelasi lucru. Numai pentru ca omul este vesnic, il iubesc.

Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

La multi ani, Romane!

-->

-->

"...Oameni de azi aşteaptă Canaanul binelui din multe părţi. Unii îl aşteaptă de la oamenii, alţii de la politică. Însă binele trebuie aşteptat din altă parte: de la îndreptarea purtărilor noastre. Până când noi suntem răi, în zadar aşteptăm vremuri bune. La congresul din Stocholm, unde trimişii tuturor Bisericilor s-au sfătuit asupra îndreptării relelor din lume, principele Suediei a spus o vorbă foarte cuminte: "Noi, oamenii şi popoarele de azi - a zis principele - trăim vremurile ce le merităm"... La aşa oameni, aşa vremuri...la aşa cap, aşa căciulă. Noi căutăm pricinile relelor în afară de noi, şi ele sunt în noi.

Şi nu numai românii suntem în această stare biblică. Toate popoarele sunt aşa....De necazuri, acele neamuri vor scăpa mai întâi, care vor fi mai mult nădăjduit spre Domnul; căci dacă vom fi nădăjduindu-ne spre Dânsul, ne vom mântui printr-Însul (Isaia 1, 27)

În praznicul nostru naţional de 1 Decembrie, să nu uităm acest adevăr."

Părintele Iosif Trifa

Sfântul Apostol Andrei, propovăduitorul Evangheliei in Scythia Minor (Dorogea)

Pr. Prof. Dr. Acad. Mircea Păcurariu

Şirul “sfinţilor naţionali” ar putea începe cu unul din apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume cu Sfântul Andrei. Acesta, deşi era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoşii noştri geto-daci, şi anume în teritoriile situate pe ţărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Cine era Sfântul Andrei, “cel întâi chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre “ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan l, 29).

„Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“

Dregatorul bogat - Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii 

“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. Stii poruncile: sa nu savarsesi adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27).

Fraţi basarabeni, Romania vă iubeşte şi vă va iubi mereu

Indiferent de numele politicienilor ce vor fi la putere dupa 30 noiembrie, vrem să ştiţi că România vă iubeşte şi vă va iubi mereu.

Cu Dumnezeu înainte, încercaţi fraţi basarabeni!

MERGEŢI la VOT!

Comisia Electorală Centrală de la Chişinău a anunţat că pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie din Republica Moldova au fost constituite 2.066 de secţii de votare, dintre care 95 peste hotare.

Din cele 95 de secţii din afara ţării, cele mai multe, 25, vor funcţiona în Italia, iar 11 în România, şase în SUA, câte cinci în Federaţia Rusă şi Portugalia şi câte patru în Franţa şi Spania.

Dragostea-i mereu prezentă...

Filmuleţul acesta m-a lăsat fără cuvinte...Doamne de câte ori am fost şi eu în postura acestui ursuleţ şi de câte ori m-ai salvat când nu mai aveam nici o nădejde!...Te rog să mă ierţi, de atâtea ori ca şi acest ursuleţ am crezut că am ieşit din greutaţi singur, când de fapt Tu ai fost în spatele meu!...

Sfârşit în suferinţi şi-n munci

Sfărşit în suferinţi şi-n munci, cu lacrimile-n gene
eram când m-ai găsit atunci căzut, Samaritene.

M-ai ridicat milos din drum, pe-asim m-ai pus la Tine,
iar eu, plângând, Ţi-am spus: "De-acum, fă orice vrei cu mine!"

Uitat de toţi şi chinuit, am plâns apoi departe,
Tu însă iarăşi ai venit şi m-ai scăpat dn moarte.

PATRIOTISMUL - FRATELE DORULUI

Ce e patriotismul? Mai există? Se mai poartă? O fi lacrima de crocodil ce o varsă oamenii politici în campanie electorală când ne cerşesc voturi prefăcându-se că le pasă de ţară, când de fapt lor nu le pasă de nimic?... O fi poza vedetelor de televiziune, ce simt un singur sentiment şi acela paroxistic şi anume narcisismul, care din când în când se fac că le doare de mor sărăcia, mizeria, boala din ţară?... 

Sunt scriitoare şi totuşi nu ştiu să spun ce e patriotismul...

Să încep prin a spune ce nu este patriotismul şi poate aşa îmi lămuresc sufletul în legătură cu răspunsul la această întrebare. Patriotismul nu-i ceva ce se plăteşte şi nu e un merit pentru că îl simţi aşa cum cel ce nu îl simte nu trebuie comdamnat. Unul e bogat, celălalt sărac – asta e singura răsplată. Nu se dau premii pentru patriotism şi nu ai sentimentul patriei pentru că fluturi un steag.

,,Părtăşie înseamnă unitate, încurajare, dragoste..."

Părtăşie, părtăşie...! 

,,Părtăşia cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, este binecuvântarea Evangheliei, binecuvântare ce face ca toţi oamenii indiferent de pătura socială, bogaţi sau săraci, învăţaţi sau mai puţin învăţaţi să fie una în Domnul Iisus. În faţa dragostei răscumpărătoare a Domnului, toate deosebirile dintre oameni cad: " Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea... 

( cf. Efeseni 2, 14); " Nu mai este nici iudeu, nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod...findcă toţi sunteţi una în Hristos Iisus! 

(cf. Galateni 3, 2 );

Scrisoare de dor scrisă cu rouă de dor

clik pe imagine
clik pe imagine

„N-am vreme…”

„N-am vreme de asa ceva”, spune omul când i se vorbeste despre sufletul sau si despre Dumnezeu.
De fapt, omul este „foarte ocupat”. De dimineata pana seara, zoreste cu treburile, carora nu le mai da de capăt. Insa, pe langa treburile sale, omul tot mai are vreme si pentru altfel d e lucruri.
Numai pentru un singur lucru nu are vreme, pentru ca nu vrea sa aiba vreme pentru asa ceva. N-are vreme sa chibzuiasca asupra vietii sale si a mantuirii sufletului sau. N-are vreme sa citeasca Biblia, sa se roage, sa citeasca o foaie crestina ori sa mearga acolo une se vesteste Cuvantul lui Dumnezeu. N-are vreme sa se gandeasca macar la moarte.

Despre prietenie ~Sf. Ioan Gura de Aur~

-->

"Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?
Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?
Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat.
Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.
Vederea unui prieten îmbracă inima în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple sufletul de o fericire nespusă; chiar numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă.
Vorbim despre prietenii buni, care sunt devotaţi şi jertfelnici. Vorbim despre acei care ard de prietenie…

Prietenie zidită pe adevăr

-->

Vreau să scriu despre prietenie…nu prea ştiu ce să scriu. Eu am amici care-mi sunt mai apropiaţi ca prietenii, alţii care-mi sunt mai de încredere, decât mulţi dintre fraţi...Nu prea ştiu ce să scriu...cred însă că nu pot fi prieteni adevăraţi decât cei ce sunt uniţi prin aceeaşi frânghie a dragostei şi se regăsesc pe suişul către acelaş pisc, al Golgotei. Sunt tentat să spun că prietenia se câştigă, dar în acelaş timp ea se şi oferă. Nu-i uşor să vorbeşti despre prietenie, cui nu i-a fost teamă, cui nu i-a trecut prin gând măcar odată, că nu a fost prietenul la care se aştepta prietenul, că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui? 

Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care să stea lângă noi la necaz, la neputinţe, să zâmbească alături de noi, să "zboare" cu noi, şi la nevoie chiar să plângă alături de noi. 

Cu totii avem nevoie de de un prieten cu care să putem sta de vorbă, fără a fi nevoiţi să-i tot spunem " vezi să nu mai spui la nimeni, să rămână între noi". 

Iată deci că înainte de toate, avem nevoie de credincioşie....dar şi de exigenţă în alegerea prietenilor. Nimeni nu e mai selectiv şi mai exigent în relaţiile cu oamenii decât omul acela simplu de la ţară. Nu dă buzna cu prietenia peste nimeni şi mai ales peste cine nu-i de seamă cu el. Pe acel om de la ţară nu-l onorezi tu cu prietenia, te onorează el pe tine, după ce tea cântărit pe o balanţă de bijutier.

Şi totuşi, oare nu-s prea aspru?

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite ( X )

-->- "Cu orice pret, noi trebuie să încercăm a păstra pacea sufletului şi să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alţii. Nimic nu este mai preţios decât pacea întru Hristos Domnul. Sfinţii Părinţi aveau mereu un duh de pace şi, fiind binecuvantaţi cu harul lui Dumnezeu trăiau mult. -Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui! " ( Sfântul Serafim al Sarovului )

Dacă e duminică, e rugăciune...

,,Tată...Te-am întâlnit de-atâtea ori când simţeam în suflet tristeţea, dezamăgirea...Te priveam printre lacrimi strângându-mă la piept... am simţit dragostea Ta, încrederea Ta, bunătatea Ta...şi ...mi-am dorit să fiu ca Tine...
Doamne, pune în pieptul meu dorul veşniciei, dorul Tău....învaţă-mă să Te privesc...să primesc căldura ochilor Tăi, bătaia caldă a inimii Tale....învaţă-mă să simt ca Tine...Trăiesc o viaţă uneori aşa lipsită de sens...lipsită de Tine....şi uneori....prin intuneric Te strig....cum am ajuns aici?
Da....am greşit.... şi acum îmi dau seama că nu am realizat nimic....pune în mine o inimă nouă, un duh nou şi statornic.... dă-mi din bucuria Feţei Tale....
Doamne, eliberează-mă de egoismul meu, de mândria mea, de răutatea mea... eliberează-mă de mine....şi dă-mi forma Ta.....
Te-ai dat pentru mine....mă infior ce eşti..... cu ce dragoste m-ai iubit....cu ce căldura m-ai primit.... Te simt atât de aproape....
Cred în Tine.... mă predau Ţie..... fă ce vrei cu fiinţa mea.... zdrobeşte-mă, dar nu mă părăsi....
Mă gândeam uneori la minunăţia lucrărilor Tale, la destoinicia mâinilor Tale, ce frumos m-ai creat! Ce ai pus în mine! Doamne, Te laud! Te iubesc! Învaţă-mă căile Tale şi dă-mi harul să le urmez! Amin! "
PS. Rugăciunea de mai sus îi aparţine lui Sorin...am preluat-o de pe Forumul Oastei Domnului.

În aceeaşi cristelniţă

În aceeaşi cristelniţă ne-am născut,

sub acelaşi însemn,

sub acelaşi îndemn

al Duhului Sfânt,

în aceeaşi Biserică

Creştină, Ortodoxă.

Am avut,

atunci, demult,

aceeaşi frumoasă naştere

dar…

ne-am călcat făgăduinţa

lepădării de satana

făcându-ne vinovaţi tare

de aceeaşi neascultare

a protopărinţilor noştri.

Ce alegem noi: cuvintele sau faptele?

Se povestește că un duhovnic și-a invitat ucenicul să meargă cu el prin localitatea vecină mănăstirii și acolo să predice împreună. 

Au pornit dis de dimineață, au străbătut ulițele satului, au salutat localnicii, s-au bucurat de umbra pomilor, au ascultat ciripitul păsărilor și au mângâiat animalele. I-au ajutat pe cei care aveau nevoie de sprijin pentru a-și căra poverile. 

Au străbătut fiecare parte a localității zâmbind tuturor, salutându-i pe toți plini de amabilitate și oferind tuturor ajutorul lor.

Asceza limbajului

„Un proverb din Israel spune aşa:

“Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă şi poţi spune-n două vorbe, - află-le pe-acestea două” Asta trebuie să ne înveţe şi pe noi cată grijă trebuie să avem cănd spunem fiecare vorbă, fiindcă fiecare cuvant ne este un legămant de un fel. Iar după ce am spus cuvantul, şi mai multă grijă trebuie să avem, spre a împlini ceea ce am spus”.

Citesc acest proverb simplu şi profund, urmat de cele câteva îndemnuri la responsabilitate ale fr. Traian Dorz, răsfoind paginile cărţii “ Mărturisirea Strălucită”, pag. 229, ed. Oastea Domnului Sibiu.

Un câmp de maci...

Legatura Dragostei

“Sfantul Duh face din noi doi o unitate; El nu lasa nicio separatie intre noi. Duhul este o Persoana care-I leaga intre Ei pe Tatal si pe Fiul, fara a-I confunda si fara a se confunda El insusi cu Ei. Trebuie sa intelegem intr-un mod foarte real ce spune Iisus atunci cand zice: ceea ce faceti unui bolnav Mie imi faceti. El se identifica cu bolnavul, fara a deveni El Insusi bolnavul; in acest caz, bolnavul n-ar mai simti ca un altul este cel care il mangaie: identificare deci, dar nu confuzie.

Când am auzit, Doamne

Habacuc 3, 2

Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptă niciodată, ca şi cine aude numai cuvinte aspre.
Cine vorbeşte numai despre dragostea lui Dumnezeu şi nu pomeneşte niciodată şi despre dreptatea şi judecata Lui, acela îşi înşală ascultătorii. Ca şi cel care vorbeşte numai despre judecată şi pedeapsă.

Dar cine aude cuvintele lui Dumnezeu şi totuşi nu se trezeşte îngrozit, nu se ridică îngrozit, şi nu se întoarce la Dumnezeu, căzând la Crucea lui Hristos îngrozit de mulţimea şi de greutatea păcatelor sale, de osânda pe care o merită şi de mărimea Jertfei plătite de Hristos pentru iertarea sa – acela este un suflet nenorocit.

1 octombrie, ziua persoanelor vârstnice

Situata in miezul toamnei, anotimpul roadelor bogate, luna Octombrie, ne ofera placuta ocazie de a sarbatori si un alt anotimp, cel al nostalgiei, toamna vietii, care incoroneaza existenta fiecaruia dintre noi.
Ziua de 1 octombrie, desemnata din anul 1990 ca „Zi Internationala a persoanelor varstnice”, este o zi speciala pentru noi toti, tineri si varstnici deopotriva. Ne aplecam cu respect in fata parintilor si bunicilor nostri pentru tot ce au facut pentru noi cei tineri.
In aceasta zi de sarbatoare, blogul nostru, adreseaza tuturor varstnicilor, calde urari de sanatate, viata lunga si linistita, alaturi de cei dragi.

Tuturor, din inima, va uram:
SANATATE SI MULTE BUCURII IN ACEASTA TOAMNA
SI IN CELE CE VOR URMA!

Preasfanta Maica si Fecioara

Astazi praznuim pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.
Cititi mai multe aici

Prea Sfântă Maică şi Fecioară
Nădejdea sufletului meu
Tu eşti a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu!

Crucea‑i Semnul Mântuirii

Crucea‑i Semnul Mântuirii, căci pe ea, Hristos a dat
Preţul negrăit al Jertfei pentru‑al lumii‑ntregi păcat,
Sângele‑I vărsat pe Cruce ne‑a răscumpărat atunci
din osânda neascultării de‑a’ lui Dumnezeu porunci;
moartea lui Hristos pe Cruce este Preţul negrăit,
fără care nici un suflet n‑ar putea fi mântuit.

Binecuvântată fie Jertfa Domnului Hristos,
Crucea Lui Mântuitoare este‑al Ei Semn luminos
ce ne‑ndeamnă prin necazuri, prin ispite şi furtuni,
ne‑ncetat luptând, s‑ajungem slava veşnicei cununi
care‑n ceruri e păstrată pentru cei ce‑au biruit
prin credinţa şi răbdarea lui Iisus cel Răstignit.

Gânduri în întâmpinarea zilei de 12 septembrie 1937

Sfântul Ioan, la începutul evangheliei sale, spune următoarele:

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Ioan 1:14)

În prima sa epistolă spune de asemenea:

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă - ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. (I Ioan 1: 1-3)

Crucea - altar şi binecuvântare

"Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" spune Sf. Ap. Pavel (Galateni 5, 24), lăsând să înţelegem că, atât timp cât rămânem la umbra Crucii, rămânâem la "umbra Celui Atotputernic" (Psalm 91, 1)
Vrajmasul diavol, întodeauna caută să ne smulgă de la poala Crucii, să ne ia Crucea, astfel încât să trăim fără Cruce. Ispitirea Domnului Iisus (cf. Luca 4, 1-13) a fost tot o încercare a vrăjmaşului de a-I lua Crucea, de a-L îndepărta de Cruce, pentru că intuia că pe Cruce i se va zdrobi capul. De aici putem înţelege de ce vrea vrajmaşul să ne ia Crucea, să ne îndepărteze de ea.
Cel ce se smereşte înţelege să-şi ducă crucea cu răbdare şi cu dragoste, nici să o ia înainte ca un erou, dar nici să rămână,în urmă descurajat, trăgând-o după el. Celui smerit, crucea i se face uşoară. Nu tot aşa se întâmplă însă cu cei care caută să-şi scurteze crucea, umblând după o cruce mai comodă: cu cât îşi scurtează crucea, cu atât îşo scurtează şansa mântuirii.

ZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORIC DIN 12 SEPTEMBRIE 1937

"Chemarea pe ţară a delegaţilor frăţietăţii Oastei Domnului pentru 12 septembrie 1937 a fost publicată în gazeta «Ecoul» care înlocuia atunci foaia «Iisus Biruitorul» pe care o suspendase Mitropolia. Dăm mai jos, pe scurt, relatarea pe care a scris-o atunci «Ecoul» despre felul cum a decurs această consfătuire şi despre felul cum s-a încheiat încercarea neizbutită de a-l convinge atunci pe mitropolitul Bălan să renunţe la măsurile sale de răzbunare. De a-l apleca spre restabilirea păcii în Biserică şi a armoniei în viaţa Oastei Domnului. În problema Părintelui Iosif, totuşi, chiar dacă nu s-a putut realiza nimic din acele dorinţe, s-a făcut foarte mult, pentru că atunci s-a fixat de către o consfătuire istorică a delegaţilor din întreagă Oastea Domnului – în frunte cu Părintele Iosif, conducătorul văzut al acesteia – atitudinea clară, categorică şi definitivă a Oastei faţă de Biserică. Şi, prin acest adevăr însemnat, ziua aceasta a rămas istorică în viaţa Oastei Domnului, iar precizarea făcută atunci rămâne o linie obligatorie de urmat pentru tot viitorul acestei Lucrări...." (Traian Dorz - din cartea "Zile si adevaruri istorice")

DOUĂ EVLAVII CE NU SE CUVINE A FI PĂRĂSITE: CINSTIREA CRUCII SI A MAICII DOMNULUI

Cât despre Maica Domnului, a o da la o parte este curată aberaţie şi ciudăţenie cum mai greu de priceput nu poate fi!

Pe intercesoarea noastră, pe blândeţea însăşi, pe aceea pe care cu bună, modestă şi moderată dreptate catolicii o clasifică: o clemens, o pia dulcis virgo Maria!

Care cu puterea nevinovăţiei, supuşeniei, curajului şi blândeţii ei înfruntă legile cauzalităţii şi simpla dreptate absolută şi mecanică a universului acestuia împlătoşat în stricta-i dreptate!

Pe ea, care-i poate tot una cu afirmaţia – dorinţă a lui Dostoievski: ca doi plus doi să facă uneori şi cinci. Pe femeia cu broboada din piesa lui Diego Fabri (Procesul lui Iisus) care nu şovăie să acopere cu mahrama ei de femeie simplă până şi capul ticălosului care nesilit şi netorturat – şi-a vândut prietenii şi camarazii de luptă.

Pe aceea care neîncetat se roagă pentru dreptate (cum crede Sfântul Isaac Sirul), pe apărătoarea cazurilor disperate, pe neîncetata rugătoare pentru toţi păcătoşii, vinovaţii, greşiţii, marginalii!

Gânduri de toamnă

Îmi simt inima
ca o aripă frântă de înger.
Sufletul mi-e tăiat
în cioburi de vise.

Am pierdut tot ce puteam pierde.
M-a durut tot ce poate durea.
Am plâns toate lacrimile.

Cum îşi repară îngerii
aripile?
Cum se vindecă sufletul
tăiat în vis şi vestejit de dor?

Și între farisei era un om: Nicodim

1 – Fiul meu nu te încrede niciodatã în omul care nu crede în Dumnezeu.

Cãci dacã el umblã sã-L înșele pe Dumnezeu Cel care știe ce este în inima sa, cum sã nu te înșele pe tine care nu știi?

Fiul meu nu te încrede niciodatã nici în omul care se grãbește sã-ți arate o credințã lingușitoare.

De cele mai multe ori acesta umblã dupã un folos de la tine și îndatã ce va avea folosul cãutat, - sau va vedea cã nu-l poate avea, - se va grãbi tot așa de repede sã te pãrãseascã.

Sau sã te vorbeascã de rãu.

2 – Fiul meu, nu crede cu grabã, pe un necunoscut, cãci cine se încrede în grabã într-un necunoscut, este un om ușuratic, și va fi toatã viața lui furat și pãcãlit de toți.

SA NU JUDECAM PREOTII !

In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :

- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in aceIasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

IISUS A ZIS: «STRÂNGEŢI FĂRMITURILE!»

„După ce s-au săturat, Iisus a zis ucenicilor Săi: «Strângeţi fărmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic!»“ (Ioan 6, 12)

Totdeauna e bine ca omul să fie econom. Totdeauna e bine ca omul să aibă grijă să nu risipească nimic. Cumpătarea este o virtute, iar economia este o datorie a fiecăruia din noi. Însă în vremuri grele sau în drumuri lungi şi prin locuri pustii este şi mai multă nevoie să strângi şi să păstrezi fiecare fărmitură spre a nu se pierde nimic. Drumul fiind lung, locul fiind pustiu sau necazul ţinând multă vreme, nu uşor găseşti hrana de care ai nevoie. Iar cei care nu ştiu să strângă sau nu ştiu să păstreze, adesea, mor de foame (Amos 8, 12).

Strângeţi fărâmiturile divine

Strângeţi fărâmiturile divine
din Pâinea împărţită de Hristos
când mesele frăţeşti sunt pline-pline
şi tot Cuvântu-i dulce şi mănos.

Când toţi trimişii Domnului aleargă
şi-mpart belşugul Viului Cuvânt,
deschideţi-vă inima mai largă
şi strângeţi tot ce-mparte Duhul Sfânt.

Atunci vă faceţi mintea o cămară
şi-n ea vă strângeţi sfinte fărmituri
de gânduri şi-amintiri, ca pe-o comoară,
din bogăţia Sfintelor Scripturi.

Îndrăcitul din latura Gadarenilor

"În vremea aceea, venit-a Iisus cu corabia în latura Gadarenilor, care este de cealaltă parte a Galileii. Şi, ieşind El la uscat, L-a întâmpinat un om oarecare din cetate, care avea draci; şi de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu petrecea, ci în morminte. Iar văzând pe Iisus şi strigând, a căzut înaintea Lui şi, cu glas mare, a zis: „Ce este mie şi Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt? Rogu-Te, nu mă munci pe mine!" Că poruncea duhului celui necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl târa pe dânsul după el şi-l legau cu lanţuri de fier şi cu obezi, păzindu-se, dar, sfărâmând legăturile, se gonea de dracul prin pustii. Şi l-a întrebat pe el Iisus, grăind: „Cum îţi este numele?" Iar el a zis: „Legheon", că draci mulţi intraseră într-însul. Şi Îl rugau pe El ca să nu poruncească lor să meargă întru adânc. Şi era acolo o turmă de porci mulţi, ce păşteau în munte; şi-L rugau demonii pe El să le dea voie să intre într-înşii. Şi le-a dat voie. Şi, ieşind dracii din om, au intrat în porci şi s-a pornit turma de pe ţărmuri în iezer şi s-a înecat. Iar păstorii, văzând ceea ce se făcuse, au fugit şi au spus în cetate şi prin sate. Şi L-a rugat pe Dânsul tot norodul ţinutului Gadarenilor să Se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi de mare frică. Iar El, intrând în corabie, S-a întors. (Luca 8, 26-37)"

Cum poţi să scapi de tulburare sau de mâhnire fără să-i afectezi pe ceilalţi?

Frământarea lăuntrică poate afecta relaţiile cu ceilalţi? Dacă ai o nemulţumire sau dacă eşti tulburat, relaţia cu cel de lângă tine este afectată de tulburare? Cum poţi să scapi de tulburare sau de mâhnire fără să-i afectezi pe ceilalţi?

Problema noastră, a omului modern, în general, este că ne preocupăm prea mult de mâhnirile noastre şi prea puţin de liniştile noastre. Uitaţi-vă cum căutăm să ne enervăm cu orice preţ. Ne sare muştarul din orice: s-a închis uşa prea repede, ăla a alergat pe lângă mine, ăla a strănutat, ăla nu mi-a zâmbit când am vrut eu sau mi-a zâmbit când nu am vrut.

Sigur că în momentul în care cauţi astfel de motive de mâhnire în raport cu viaţa ta cotidiană vor fi mult mai multe prilejurile de supărare şi de întristare decât cele de bucurie şi de împlinire. Ce vreau să vă spun este că, din nefericire pentru noi, încă nu reuşim sau reuşim prea rar să ne creştem într-atât în Hristos, încât Hristos să fie pacea noastră şi această pace să se transfere către ceilalţi. (...)

SINGUR

de Traian Dorz

În cartea lui a scris odată un pustnic înţelept aşa:
– Fug sufletele azi de rugă, singurătate şi tăcere
spre zgomot,
spre uşurătate,
spre-aglomeraţii şi păcat!
De-aceea ştiu puţini acuma ce binecuvântări ascunde
singurătatea liniştită,
ce bucurie – rugăciunea
şi ce seninătate-adâncă, ce profunzime e-n tăcere…

Totul se poate repara în afară de moarte!

Nu contează ce ai pierdut în viaţă, ci ce ţi-a rămas. Mulţumeşte lui Dumnezeu, bucură-te şi mergi mai departe! Dacă ai căzut de pe cal şi nu te-ai ridicat atunci, să nu rămâi la podea! Orice s-ar întâmpla, sus înapoi, sus pe cal! Desigur că e rău, fireşte că e greu, sigur că e alta situaţia şi nu o să fie niciodată ca înainte… Priviri ascuţite, grimase, şuşoteli pe la colţuri, multe interjecţii şi puncte de suspensie... Îţi asumi, îţi faci inventarul şi mergi mai departe cu ce ştii că ţi-a rămas, indiferent că e doar o firimitură de bine. Cine nu a greşit niciodată cu nimic?! Totul se poate repara în afară de moarte! O dată ce am murit s-a încheiat lucrarea. Până atunci orice se poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, natura, au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei primi-găsi în altă parte, numai să ai puterea şi mintea să vezi unde îţi creşte în altă parte, să găseşti noi poteci...

NU TĂIAȚI DIN CRUCE

„Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14:27).

„Ce bine e Crucea întreagă s-o porți! „… El, din lume, ne-a așteaptă la fel, cu Crucea întreagă să mergem spre El…” (de poetul creștin, Costache Ioanid).

Cu adevărat, ne vestește Mântuitorul Iisus Hristos, că cine nu-și poartă crucea lui și nu-L urmează pe El nu poate fii ucenicul Lui. Iar în altă Scriptură zice: „Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38). Ambele Scripturi revelează salvarea omului prin urmarea lui Hristos cu purtarea Crucii, despre care Mântuitorul ne-a prevenit când a zis: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuriveţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33). Îndrăznirea purtătorului de Cruce în necazurile și suferințele lui, trebuie să constea în credința că, Iisus din biruința Lui dă și fiecărui purtător de Cruce biruința, precum i-a dat omului și învierea din moartea păcatelor din Învierea Lui.

TRAIAN DORZ - PRIMII PAŞI SPRE LUMINĂ

Astăzi, când din nou, Iisuse, mă întorc din căi de jale

şi văd iarăşi copilaşii împrejurul ieslei Tale,

îl întreb pe copilaşul care-Ţi stă la căpătâie:

– Cum te cheamă?

El îmi spune:

– Dorz Traian, din clasa-ntâie...

Când n-ai nici un îndrumător pe calea vieţii şi eşti nevoit ca tu singur să-ţi desfunzi drumul pas cu pas, răzbind nu numai prin piedicile cele mai mari, ci şi prin locurile cele mai necunoscute, îţi trebuie, desigur, nu numai o muncă grea, dar şi o voinţă tare şi o stăruinţă încrezătoare.

Când ai pe cineva care, luându-te de mână, să-ţi zică: „Vino după mine, că eu ştiu calea“, este uşor să mergi. Nici nu iei seama pe unde calci, nici nu ai grijă ori teamă ca să cercetezi. Ai siguranţă deplină în cel ce te conduce. Şi te încrezi în el fără nici o îndoială. Ce uşor şi liniştit poţi fi atunci!

Tu singur ştii dacă iubeşti...

,,Sa ne iubim. Sa ne iubim unii pe altii. Sa ne iubim, sa nu ne uram, sa ne iubim cu adevarat, "sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim". Sa aducem marturie de credinta noastra si prin iubire. 

Credinta si iubirea sunt doua lucruri legate una de alta. Sfantul Apostol Pavel, in epistola intai catre corinteni, are niste ganduri in legatura cu iubirea, in legatura cu dragostea. Si spune intre altele si aceasta: "De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste nimica nu sunt" - deci n-am nici o valoare. Chiar daca as muta niste munti, prin credinta mea, daca nu am si iubire la credinta, daca credinta mea nu e lucratoare in iubire, daca la credinta mea nu se adauga iubirea, credinta mea n-are nici o valoare. Credinta are valoare, are insemnatate atunci cand o folosesti si este lucratoare in iubire; atunci cand credinta e lucratoare, si daca nu-i lucratoare, n-are valoare. Si mai ales n-are valoare daca nu-i lucratoare in iubire.

Cum poate sa-ti fie foame de Cuvantul lui Dumnezeu si totusi sa-l neglijezi ca hrana zilnica?

“Cum poate să-ți fie foame de Cuvântul lui Dumnezeu şi totuşi să-l neglijezi ca hrană zilnică? De ce este aşa şi ce trebuie făcut ca să ne hrănim din Cuvânt zilnic cu aceeaşi ardoare?”

NU putem răspunde la o astfel de întrebare fără a avea smerenia de a recunoaşte ce trebuie schimbat şi înoit în noi înşine. Se întâmplă în viaţa de zi cu zi ca atunci când eşti prins în treburi casnice şi nu numai să nu ai timp de hrană pentru trup şi atunci te amăgeşti cu o felie de pâine şi amăgirea aceasta ţine o vreme de foame. Diavolul, cu experienţa îndelungă pe care o are, va şti să exploateze locul slăbiciunii fiecăruia dintre noi, binenţeles, nu pentru a ne mântui, ci pentru a ne face să ne pierdem entuziasmul, pentru a face orice altceva numai să nu mai avem timp şi pentru Sfânta Scriptură. Şi deşi sufletul cere hrană duhovnicească, deşi este flămând îl amăgim cu un verset două crezând că-i deajuns şi amăgirea aceasta ţine de foame o vreme.