În aceeaşi cristelniţă

În aceeaşi cristelniţă ne-am născut,

sub acelaşi însemn,

sub acelaşi îndemn

al Duhului Sfânt,

în aceeaşi Biserică

Creştină, Ortodoxă.

Am avut,

atunci, demult,

aceeaşi frumoasă naştere

dar…

ne-am călcat făgăduinţa

lepădării de satana

făcându-ne vinovaţi tare

de aceeaşi neascultare

a protopărinţilor noştri.

Am neglijat porunca Iubirii,

Lumina lui Dumnezeu,

lăsându-ne învăluiţi

de întunericul urii cumplit

şi muşcând cu nesaţ

din fructul opririt…

…

Azi, căzut fiind,

în starea fiului risipind,

potirul îl umplu cu lacrimi

dorind o nouă naştere,

spre-o nouă creştere,

din Cristelniţa Cuvântului,

tot sub acelaşi însemn,

tot prin acelaşi îndemn,

al Duhului Sfânt

şi-n aceeaşi Biserică,

Creştină, Ortodoxă.

Azi Te simt lângă mine

Cum vii, Dumnezeu,

Şi îţi pui palmele sfinte

Pe creştetul meu

Mă iartă!...

Crezusem că adie vântul,

Dar erai Tu, Cuvântul!