vineri, 12 septembrie 2014

Crucea - altar şi binecuvântare



"Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" spune Sf. Ap. Pavel (Galateni 5, 24), lăsând să înţelegem că, atât timp cât rămânem la umbra Crucii, rămânâem la "umbra Celui Atotputernic" (Psalm 91, 1)
Vrajmasul diavol, întodeauna caută să ne smulgă de la poala Crucii, să ne ia Crucea, astfel încât să trăim fără Cruce. Ispitirea Domnului Iisus (cf. Luca 4, 1-13) a fost tot o încercare a vrăjmaşului de a-I lua Crucea, de a-L îndepărta de Cruce, pentru că intuia că pe Cruce i se va zdrobi capul. De aici putem înţelege de ce vrea vrajmaşul să ne ia Crucea, să ne îndepărteze de ea.
Cel ce se smereşte înţelege să-şi ducă crucea cu răbdare şi cu dragoste, nici să o ia înainte ca un erou, dar nici să rămână,în urmă descurajat, trăgând-o după el. Celui smerit, crucea i se face uşoară. Nu tot aşa se întâmplă însă cu cei care caută să-şi scurteze crucea, umblând după o cruce mai comodă: cu cât îşi scurtează crucea, cu atât îşo scurtează şansa mântuirii.

Cine crede că există o altă cale, fără cruce, se înşeală amarnic, căci, dacă pe calea lată poţi să ocoleşti crucea, pe calea îngustă trebuie să o iei asupra ta. Nu putem înainta pe calea îngustă fără a împlini cuvintele Mântuitorului: "dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea si să vină dopă Mine" ( Matei 16, 14)
Crucea este postul sufletului, este altar curăţitor unde se albesc sufletele noastre de murdăria păcatelor. Mulţi oameni nu cunosc binecuvântările ce pot veni prin ea şi, prin urmare micşorează importanţa crucii, deznădăjduind sau chiar batjocorind crucea. aceştia, când dau de necazuri şi suferinţe, se îngrozesc, se revoltă, strigă, blesteamă ziua în care s-au născut, hulesc numele lui Dumnezeu, cad în deznădejde, ajungând până la sinucidere. Oameni învăţaţi, doctori, profesori şi alţi intelectuali se sinucid, pentru că nu înţeleg crucea şi nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Noi suferim pentru că merităm, dar Domnul Iisus cu ce a greşit? Ce este crucea noastră în comparaţie cu Crucea Lui?
Să primim crucea ca pe o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, privind mereu în Sus, plin i de nădejdea bucuriei ce urmează crucii!

2 comentarii:

Mariana spunea...

“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.
Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu.
Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos”.
Pr. Dumitru Staniloae

E minunat să pot pune umărul sub crucea fratelui meu...e minunat să simt un umăr de frate sub crucea mea...

Rappa_ru' spunea...

Mare dreptate ai Sorin...doar ca rar ne intereseaza altceva decat persoana noastra...e trist:D