Și între farisei era un om: Nicodim

1 – Fiul meu nu te încrede niciodatã în omul care nu crede în Dumnezeu.

Cãci dacã el umblã sã-L înșele pe Dumnezeu Cel care știe ce este în inima sa, cum sã nu te înșele pe tine care nu știi?

Fiul meu nu te încrede niciodatã nici în omul care se grãbește sã-ți arate o credințã lingușitoare.

De cele mai multe ori acesta umblã dupã un folos de la tine și îndatã ce va avea folosul cãutat, - sau va vedea cã nu-l poate avea, - se va grãbi tot așa de repede sã te pãrãseascã.

Sau sã te vorbeascã de rãu.

2 – Fiul meu, nu crede cu grabã, pe un necunoscut, cãci cine se încrede în grabã într-un necunoscut, este un om ușuratic, și va fi toatã viața lui furat și pãcãlit de toți.

3 – Fiul meu, cu toate ale tale sã mergi cît de repede poți…

și cu picioarele tale,

și cu ochii tãi,

și cu mîinile tale,

și cu inima ta,

- numai cu gura ta sã mergi încet.

Poți sã te grãbești cu toate ale tale, dar cu vorba ta sã nu te grãbești niciodatã.

4 – Și între farisei era un om: Nicodim.

Între acești oameni care aveau fețe de lei, de vulpi, de catâri, de câini, - mai era totuși unul care avea fațã de om, o inimã de om, un suflet și o judecatã de om.

Vulpile se gândesc numai la vicleșug și înșelãciune, leii numai la cruzime și rãzbunãri, câinii numai la încolțit și la lãtrat, - dar cei care sunt oameni se gândesc și la suflet, la mântuirea lor, la Dumnezeu…

Fii totdeauna om!

5 – Cãci chiar și acolo unde ți se pare cã nu se mai gãsește nici un om al lui Dumnezeu, adesea afli comori de frumusețe duhovniceascã!

Chiar și în Sodoma se gãsea un Lot.

Chiar și acolo unde un profet ca Ilie credea cã nu mai existã nici un credincios, Dumnezeu mai avea șapte mii (Evrei 11, 3-5).

Învațã deci fiul meu, sã nu disprețuiești pe nimeni.

Nici chiar pe cei care par cei mai rãi oameni.

Cãci necunoscându-i, nu știi care din ei va veni la Iisus.

Ci tu cheamã-i pe toți, și nãdãjduiește pentru fiecare.

6 – Dacã ești om, chiar dacã ești dintre farisei, și chiar dacã trebuie sã mai trãiești în mijlocul lor, - duhul și mentalitatea lor decãzutã, nu te vor împiedica sã vii la Iisus.

Ci Îl vei cãuta pe Hristos cu un cuget însetat dupã luminã și dupã adevãr.

Iisus Hristos ta va lumina atunci.

Și te va ridica prin nașterea din nou, la nivelul cel mai înalt al înțelegerii și trãirii Adevãrului Sãu, - adicã la realizarea chemãrii tale de om.

7 – Nicodim a venit la Iisus noaptea…

Mulți au venit la Domnul în noaptea necazurilor, spitalelor, închisorilor și încercãrii…

Mulți nu vin ziua! – nu vin când sunt sãnãtoși sau tineri, sau bogați sau liberi, nu vin când sunt în locuri de cinste, nu vin când ar putea face ceva pentru Dumnezeu, adicã pentru mulțumirea și mântuirea sufletelor lor.

Atunci le este rușine, sau silã, sau le este indiferent, atunci…

Ci vin abia în anii bãtrâneții, bolii sau neputinței, când nu mai sunt buni de nimic.

Când lumea și diavolul a luat tot ce era bun în ei.

Tot ce se putea folosi din ființa și din timpul lor (Ecles. 12, 1-7).

Ce jalnic faliment…

8 – Nicodim a venit la Iisus noaptea…

dar tu fiul meu, unde mergi tu noaptea?

Ce faci tu noaptea?

- Dacã te afli în noaptea ispitelor și pãcatului, sau în noaptea bolii și a neștiinței, sau în noaptea bãtrâneței și singurãtãții, a lipsurilor sau dezbinãrii, o, nu te duce nicãieri altundeva și nu cere sfat nimãnui altcuiva, - ci vino numai la Iisus!

El te va lumina și te va ajuta sã ieși cu bine din toate.

9 – Dacã tu ai fost ziua cu Dumnezeu - dacã atâta vreme pânã acum ai fost cinstit și credincios, dacã ani de zile ți-ai îngrijit familia ta, soțul, copiii și pãrinții tãi, dacã ai fost ziua la bisericã și la adunare unde ai spus sau ascultat predici ai cântat și te-ai rugat cu ceilalți, atunci ferește-te și nu te mai duce noaptea la pãcat!

Nu face în ascuns nelegiuiri, nu-ți pierde cinstea ta acum, nici nu te lepãda de credința dintâi (1 Tim. 5, 12).

Nu-ți pãrãsi frații, adunarea și biserica ta la bãtrânețe, sau la lipsã sau la primejdie!

Fii și noaptea cu Iisus, – dacã ziua ai fost cu El.

10 – Dacã îi vei considera pe oameni cã știu, îi vei judeca totdeauna aspru.

Cãci cunoștința obligã.

Cu cât știe cineva mai mult, cu atâta are mai mult datoria sã se poarte potrivit cunoașterii pe care pretinde cã o are.

Cu cât vezi cã cineva are mai puținã cunoștințã, aștepți mai puțin de la el.

Și îl judeci mai blând.

Spune-ți totdeauna cã cei ce fac rãul, nu știu ce fac.

Ca sã-i poți ierta, cum a fãcut Mântuitorul.

11 – Ca sã-i poți ierta pe toți oamenii, trebuie sã-i consideri pe toți cã nu știu ce fac, când fac rãul.

Dacã îi crezi conștienți, nu-i mai poți nici ierta, nici înțelege, nici scuza, nici iubi - niciodatã.

Nici n-ai voie sã faci aceasta!

Domnul Iisus S-a rugat: Tatã iartã-i cã nu știu ce fac!

- Altfel nu S-ar fi putut ruga pentru ei (1 Ioan 6, 16).

Sã facem și noi la fel.

12 – Cuvântul Sfânt ne-a învãțat cã dragostea acopere o sumedenie de pãcate (1 Petru 4, 8).

Cum face dragostea acest lucru?

- nu știm!

Ea gãsește calea totdeauna.

Noi înșine avem nevoie, fiecare sã ni se acopere mereu atât de mult (1 Ioan 1, 8).

Toți știm atât de puțin (1 Cor. 2; Gal. 6, 3).

De aceea fiecare dintre noi ne putem înșela oricând în judecatã.

Numai Singur Dumnezeu cunoaște tot Adevãrul!

13 – Vino neapãrat la Iisus, cu toate întrebãrile tale.

Vino cu grabã, dar nu pleca cu grabã.

Stai liniștit și mediteazã asupra Cuvântului Sãu și mediteazã asupra Lui cu rugãciune, pânã ce Îl vei înțelege.

Stai îndelung, chiar dacã nu poți sta liniștit.

- Rãspunsul oricât și se va pãrea de târziu, va sosi totuși la timp.

Iar liniștea sufleteascã o vei afla deplin numai împlinindu-L.

14 – Nu te supãra pe bieții oameni care nu vãd și nu înțeleg lucrurile mântuirii.

Și nu-i judeca pentru aceasta.

Toatã nenorocirea acestor oameni este cã ei nu s-au nãscut din nou.

De aceea ei nu vãd, nu aud și nu simt lucrurile mântuirii și nici harul lui Dumnezeu.

Nu te mira de cineva cã nu vorbește cu foc despre Hristos, cã nu mãrturisește cu putere Evanghelia, cã pierde vremea și chinuie sufletele predicîndu-le niște lucruri slabe, toatã nenorocirea acestui om este cã el nu este nãscut din nou, și dacã cineva nu este nãscut din nou, nu te mira: nu poate!

15 – Desigur cã este o mare nenorocire cã oamenii se îmbatã, cã mint, cã furã, cã ucid și fac fel de fel de pãcate.

Cã dacã ar fi nãscuți din nou, ei n-ar face așa ceva.

16 – Unde nu este naștere din nou nu poate fi nici rușine de pãcat, nici cutremur fațã de Dumnezeu.

Unde nu este nașterea din nou nu este nici silințã dupã o viațã sfântã, ascultãtoare și curatã.

Și nici puterea iubirii binelui.

Acolo nu existã nici har și nici roadã duhovniceascã.

Acolo este totul sec, uscat, gol, chinuitor, viclean și respingãtor.

Acolo stãpânește numai duhul rãu…

Numai de la nașterea din nou, începe drumul mântuirii.

Eș0ti tu nãscut din nou, sau nu?

Dacã nu te vei naște din nou, cu nici un chip nu vei vedea Împãrãția lui Dumnezeu (Ioan 3, 5).

Domnul sã-ți ajute!

Amin.

Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”