Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi.

"Este o mare nenorocire când un trup nu poate vedea soarele - dar este o şi mai mare nenorocire când un suflet nu-L poate vedea şi cunoaşte pe Hristos.

Căci cât de necesar este soareşe pentru trup, de o mie de ori este mai necesar Hristos pentru suflet."

"Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi"

"Învaţă pe ucenicii tăi, exact cu cuvintele cu care te-a învăţat pe tine maestrul tău, aceasta este datoria ta. Dacă îi poţi învăţa ceva mai mult şi ceva mai bine, asta va fi meritul tău"

"Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi. Ca să te poţi orienta bine în viitor, trebuie mai întâi să şti bine învăţămintele din trecut. Şi ca să şti să-ţi îndrumi bine copii, trebuie să fii cu multă luare aminte la felul cum te-au îndrumat pe tine părinţii tăi. Cine nu ştie sau nu vrea să ia seama la aceste condiţii, se va nefericii şi pe sine şi pe cei ce vor fi cu el"

"Oamenii lui Dumnezeu, care au inspiraţia scrisului sfânt, sunt tot atâtea degete ale mâinii lui Dumnezeu care ne îndrumă spre Stânca Salvării - şi ne ajută să o aflăm.

Cuvântul vorbit este frumos - dar este puţin. E o mână scurtă care ajută o zi sau două. Pe unul sau doi, cei mai apropiaţi. Dar Cuvântul scris este o mână întinsă peste vremuri, peste distanţe, peste mulţimi.

Avem nevoie de vorbitori minunaţi, de predicatori înflăcăraţi, de oratori sfinţi şi talentaţi care să farmece cu graiul lor adunările, bisericile, străzile noastre,

Dar avem nevoie cu mult mai mult de scriitori minunaţi, care să răscolească lumea cu scrisul lor inspirat

Vorba, cât de frumoasă, o ascultă unul-doi, şi o uită după trei-patru zile,

Dar scrisul rămâne peste ani şi se împrospătează întruna, arzând fără să se topească, hrănind, fără să se termine, trăind fără să moară"

"Păcat mic nu există. Toate păcatele sunt mari. Există însă pocăinţă mică. O pocăinţă mică, pentru un păcat mare, nu înseamnă nimic.” „Pocăinţa atunci este adevărată când scoate rădăcina păcatului, nu când taie numai lăstarii dinafară”

,Ce mare deosebire este totuşi între inimile oamenilor! Unele inimi, îndată ce li se arată greşeala, sunt gata să şi-o recunoască şi să şi-o căiască. Aceste inimi îţi devin recunoscătoare pentru mustrarea care le-a deschis ochii, fiindcă ei iubesc neprihănirea şi voia lui Dumnezeu.

Dintre aceştia se aleg sfinţii, fraţii, prietenii"

"Fiecare faptă are o cauză care a produs-o şi oricine se ocupă de acestă faptă ca s-o judece, trebuie să fie total cinstit în cugetul său şi fără părtinire faţă de făptaş, ci numai faţă de adevăr"

"Să ne bucurăm totdeauna când vom fi cercetaţi de cineva, chiar cu de-amănuntul, cu privire la viaţa, la învăşătura şi la istoria noastră. Dacă nu avem nimic rău şi nimic ascuns, este chiar nevoie ca acela care ne judecă să cunoască absolut tot adevărul cel curat pe care îl avem"

"Minuni se pot întâmpla. Şi noi, dacă avem atâta credinţă cât minunea pe care o cerem, - o putem primi. Dar după ce s-a făcut odată minunea, e bine să ocolim nevoia de a o mai avea din nou. Minunile se întâmplă, dar nu se prea repetă."

Traian Dorz,

din volumul "Şi acum sa facem"

Colecţia "Cugetări nemuritoare 27"